Mind Architect Mind Architect

Într-o perioadă în care majoritatea părinților noștrii aveau zero acces la educație psihoemoțională și chiar și informația disponibilă era de multe ori incompletă, iar alte ori de-a dreptul greșită, sunt șanse mari că mulți dintre noi am părăsit copilăria cu un bagaj, la conștientizarea și vindecarea căruia încă lucrăm. 

În prezent, suntem norocoși pentru că trăim într-o lume în care informația și educația psihologică și neuroștiințifică nu este doar disponibilă, dar pe cele mai multe teme este disponibilă în limba noastră maternă și gratuit. Acum avem, în schimb, altă provocare. Volumul de informație poate să fie copleșitor și confuzant.  

Acceptând că nu există copilării perfecte și că, indiferent câte știm, tot vom greși din când în când în creșterea copiilor noștri, în acest episod explorăm care sunt cele 4 nevoi fundamentale alte tuturor copiilor - adică pe ce merită se ne concentrăm cu adevărat în procesul de a fi părinți și ce face cu adevărat diferența în bine pentru un psihic în dezvoltare.

În acest prim episod despre nevoile fundamentale ale copiilor ne uităm la importanța siguranței psihice și emoționale, la ce înseamnă și cum se simte atașamentul securizant și la de ce este esențial ca un copil să învețe să simtă și să își trăiască toate emoțiile.

Acesta este cel mai important și special episod pentru mine din toate cele 120 de episoade din primele 10 sezoane ale podcastului Mind Architect. Este episodul pe care mi-a fost cel mai greu să-l scriu, pe care l-am amânat cel mai mult și pe care l-am documentat cu lacrimi în ochi. 

Este un episod în care vă împărtășesc despre relația mea cu iubirea și compasiunea de sine. 

Când și cum învață copiii să le simtă, ce se întâmplă dacă nu o pot face și care sunt costurile și consecințele în viața adultă? Cum și de ce e posibil să ne fie mai ușor să fim blânzi și buni cu cei din jur decât cu noi înșine? Cât de mult contează primele zile pe pământ ale unui nou-născut și cât de contagioase sunt stările și emoțiile mamei? 

Acestea sunt câteva dintre lucrurile la care am reflectat la persoana întâi pe parcursul anului 2023 și concluziile mi-au venit în mod neașteptat, la mare, în Vama Veche, ascultând pe plajă o melodie a lui Elvis pe care am avut sentimentul că o aud pentru prima dată. 



Închei episodul în cel mai personal mod posibil și anume citindu-vă o intrare din jurnalul meu personal, scrisă la întoarcerea în București de la mare, o intrare care simt că mi-a relevat și clarificat o bună bucată din povestea de viață.

Am vorbit în mai multe rânduri, atât în podcast, cât și în Mind Architect Premium, despre rolul corpului în viața noastră psihică și emoțională și despre faptul că distincția între minte și corp nu mai este nici actuală, nici corectă. 

În acest episod vă povestesc la persoana întâi ce a avut să-mi comunice propriul corp când mi-am luat timp și mi-am dat spațiu să îl observ, ascult și înțeleg. 



De la tunsoare, la postură, la rigiditatea lombară, de la felul în care merg, la hainele cu care am ales să mă îmbrac, de la grupele musculare antrenate consecvent, la cele mai neglijate, toate au fost mesaje pe care mi-aș fi dorit să le observ și integrez mai din timp, pentru că veneau de la cel mai sincer martor al experiențelor mele - cel care știe fără greș dacă ce și cum trăiesc îmi face bine sau nu.

Iată-ne ajunși la jumătatea sezonului de revenire. Până aici v-am împărtășit despre nevoia anului de pauză, despre ce am descoperit când mi-am luat timp și spațiu să respir, despre întâlnirile cu furia, apoi cu neputința, cu pierderea și cu tristețea… și despre bagajul pe care îl purtam cu mine din vieți pe care nu l-am trăit eu. 

În acest episod vorbim despre o temă centrală a primilor mei 35 de ani și o temă cred eu relevantă pentru foarte mulți dintre noi… mai precis rolul și complexul Salvatorului. 

Când și cum am învățat că suntem responsabili pentru ce simt și cum se descurcă cei din jur? Cum și cât au contribuit desenele animate, filmele cu super-eroi și modelele din familie? 

De unde vine compulsia în a ajuta chiar și când nu ne este cerut în mod explicit ajutorul? Ce căutăm inconștient să obținem făcând asta, dar și ce pierdere și probleme le cauzăm celor pe care încercăm să-i salvăm?

Pierdere, tristețe și doliu sunt parte inevitabilă din experiența de a fi în viață, dar prea puțini dintre noi suntem învățați sau susținuți în procesul de a le trăi și de a le face față.



Pentru mine, anul 2023 a venit cu cea mai puternică confruntare cu pierderea și cu tristețea din toată viața mea de până acum. În acest episod vă povestesc despre cum am trăit acest proces, cum l-am simțit, cât a durat și prin ce etape am trecut. 



Apoi, alături de Petronela Rotar, psihoterapeut și autor, ne uităm mai în profunzime la ce face tristețea pentru noi atunci când îi dăm voie să fie prezentă cu noi, de ce este parte indispensabilă a oricărui proces de doliu, iar apoi ne uităm și la ce fel de experiențe ne pot face să o reprimăm și să evităm să o trăim cu orice preț, cât și la ce punem în locul ei când tristețea nu ne este disponibilă.

Dacă în ultimul episod v-am împărtășit despre emoția veșnic prezentă în primii mei 35 de ani, acum a venit rândul să vă împărtășesc despre emoția pe care am evitat-o cu cea mai mare încrâncenare în tot timpul ăsta, dar și ce am descoperit că se găsea dincolo de ea. 



Explorez relația mea cu pierderea și neputința alături de Petronela Rotar, psihoterapeut și autor, și vă împărtășesc ce am descoperit despre istoricul familiei mele într-un atelier de psihodramă. Nevoia de control foarte intensă, frica de a nu rămâne fără bani și preocuparea constantă legată de viitor, sunt doar câteva fragmente de istorie de viață pe care le-am purtat în mine, fără să fie de fapt ale mele. 



Vă invit să rămâneți alături de noi și să descoperim ce purtăm în interiorul nostru, din vieți pe care nu le-am trăit noi, dar și cum putem completa conștientizarea cu simțirea, ca sa ne eliberăm de bagaj.