Ia un loc Ia un loc

„Eu sunt o persoană mai pragmatică, nu cred în discuții interminabile.”/ „Mie-mi place să povestesc, să caut înțelesul a ce mi se întâmplă”

Chiar dacă două persoane ajung în cabinetul psihoterapeutului cu o problemă asemănătoare, abordarea terapeutică ar fi indicat să fie diferită. Și, cel mai important, să țină cont de modul în care suntem noi ca persoană, de preferințele noastre și de modul în care ne comportăm.

Cu 200 de metode terapeutice și 600 de tehnici de intervenție terapeutică, ar fi util să știm către ce formă de psihoterapie să ne îndreptăm în funcție de problema cu care ne confruntăm, dar și de personalitatea noastră. Iar în ultimul episod al primului sezon din #IaUnLoc, psihoterapeutul Irina Necșoi ne ajută cu asta.

O femeie se întoarce într-o relație abuzivă între 5 și 9 ori până ajunge să ia o decizie finală. Gândurile negative, fricile, lipsa de încredere în propria persoană țin victima blocată în relația abuzivă uneori întreaga viață. Mai ales când partenerul abuziv atinge fix butoanele sensibile ale victimei și lovește exact unde este vulnerabilitatea mai mare. Uneori intenționat, alteori inconștient.

În cel mai recent episod din „Ia un loc”, psihoterapeutul Irina Necșoi ne vorbește despre violența împotriva femeilor, ce se petrece în interiorul unei victime și care este cea mai utilă formă de ajutor.

Vești „bune”! Peste 70% dintre oameni se confruntă cu sindromul impostorului. Adică cred despre ei că nu merită jobul pe care-l au sau că realizările lor nu țin de munca depusă, ci de o conjunctură favorabilă. Și că, mai devreme sau mai târziu, cineva își va da seama că sunt „impostori”. 

De unde pleacă percepția asta, care sunt cauzele ei, dar și cum putem interveni ne explică psihologul Andrei Alexandrescu în episodul 10 din „Ia un loc”

Pandemia ne-a schimbat viața tuturor. De la lucruri foarte mici, precum modul în care facem cumpărături, la chestiuni cu impact mult mai puternic, precum cariera. Unii poate am muncit mai mult decât înainte, alții ne-am pierdut jobul. Sau am folosit perioada asta ca pe un moment de reflecție înspre carieră și job.

Psihologul Andrei Alexandrescu ne vorbește despre provocările legate de carieră în pandemie și cum le putem face față.

„Îmi e frică să vorbesc în timpul ședințelor de la job, să zic bancuri în grupul de prieteni sau să mănânc de față cu alți oameni, în public. Mă tem că cei care mă observă m-ar putea judeca, că mă voi face de râs sau că voi fi umilit/ă. Așa că mai bine nu-mi spun ideile legate de noul proiect, gluma aia bună pe care am citit-o online o păstrez pentru mine și anulez ieșirea din seara asta.”

Anxietatea socială s-ar putea să te împingă la un comportament precum cel descris mai sus. Teama irațională de activitățile sociale, însoțită de gânduri negative legate de modul în care ne comportăm în public și dorința de a evita activitățile sociale reprezintă cercul vicios al anxietății sociale, tulburare despre care ne vorbește psihologul Andrei Moise.

„Nu pot să respir!”, „ce tare-mi bate inima, o să fac infarct!”, „trebuie neapărat să ies de-aici!” 

Toate astea ne trec prin minte când se declanșează un atac de panică. Studiile arată că până la sfârșitul vieții, sunt șanse mari ca fiecare dintre noi să trecem printr-un atac de panică. Sau chiar două. De cele mai multe ori în absența unui stimul perturbator. Nivelul anxietății pe care o simțim crește atât de mult, că ajungem să ne simțim rău fizic, să avem impresia că suntem pe punctul de a înnebuni sau chiar de a muri. Dar cu ajutorul psihoterapiei, impactul atacul de panică poate ajunge să fie nesemnificativ. Psihologul Andrei Moise ne explică cum.