Obiceiul pământului DoR

Obiceiul pământului este un podcast despre sclavia romilor și amprenta acelor 500 de ani asupra prezentului și este produs de DoR. Cele șase episoade vor apărea săptămânal, începând cu 17 ianuarie 2022. Ascultă seria pe obiceiulpamantului.ro, Spotify, Apple Podcasts, YouTube sau în aplicația ta preferată de podcasturi.

Ca să înțelegem de ce suntem și azi îmbibați de prejudecăți și stereotipuri despre răutatea, lenea, lăcomia și chiar infracționalitatea înnăscută a romilor, în acest al doilea episod facem o călătorie în timp alături de istorici și cercetători romi pentru a explora perioada 1386-1856 în timpul căreia romii din Țările Române au fost proprietăți ale boierilor, mănăstirilor și domniei.

Ți-am povestit că istoria sclaviei romilor este peste tot în jur, dacă știi să privești. Inclusiv la Muzeul Național de Artă al României, dacă faci un tur cu sociologul Adrian-Nicolae Furtună – cum am făcut noi în acest al treilea episod. Pasiunea lui de-o viață e să sape în arhive vechi de sute de ani, să intervieveze romi și să caute istoria poporului său în spațiile din jurul nostru și în mentalul colectiv. Face asta ca să lase ceva în urmă, pentru cei ca el, care nu se regăsesc în narațiunile care-i înconjoară.

Toți avem o voce interioară care ne face să ne îndoim de noi înșine, să credem că nu suntem îndeajuns. Vocea interioară modelată de rasism poartă însă o greutate în plus – a celor 500 de ani de sclavie. Se simte în lupta Alinei Șerban – prima regizoare romă care montează o piesă la Teatrul Național din București, cea care a pus în scenă o piesă de teatru despre sclavia romilor și a scris și regizat un scurtmetraj despre sclavie din perspectivă romă.

E rasist să pui întrebări despre etnia viitorilor tăi vecini. E rasist să râzi la glume care trivializează victimele rome ale Holocaustului. E rasist să-i spui copilului tău „dacă nu stai cuminte, vine ț*ganul și te fură”.
E un întreg sistem de gândire cu care am crescut în spate. Spre exemplu, nevoia de a ști dacă viitorii tăi vecini sunt romi ascunde concepția conform căruia tu, clientul care caută apartament, ești superior și implicit mai „civilizat”.

Ce avem de făcut ca societate și ca indivizi după 500 de ani de sclavie?
Acest al șaselea episod încheie călătoria analizând ce datorăm – ca biserică, stat, școală sau indivizi, după 500 de ani de sclavie. Pentru că „marea șmecherie”, cum spune sociologul Gelu Duminică, „este ca noi să putem să trăim împreună”.

Un prim pas a fost făcut pe 20 februarie, la împlinirea a 166 de ani de la abolirea sclaviei romilor, la mănăstirea Pasărea, unde a avut loc o slujbă de pomenire a robilor romi și unde Doamne miluiește și Devla Miluisar au răsunat împreună.

Mai sunt însă multe de făcut. Am putea începe prin a recunoaște acest trecut la cel mai înalt nivel, având o comisie care să cerceteze sclavia și să recunoască efectele asupra prezentului. Biserica Ortodoxă ar trebui să condamne public cei 500 de ani de sclavie, cerându-și iertare simbolic. Statul român ar trebui, printre altele, să prioritizeze și să sprijine proiecte de cercetare despre sclavie și să redenumească orașe, clădiri, străzi după romi și neromi care au luptat împotriva sclaviei. Școala ar putea să fie mai incluzivă – manualele, serbările și simbolurile despre romi să fie folosite într-un mod demn, care nu întărește stereotipurile.

Sunt enorm de multe de făcut, la toate nivelurile, ca viitorul să fie într-adevăr unul anti-rasist.