Ce am învățat din podcasturi Dop

Astazi voi trece in revista lucrurile pe care le-am invatat eu din podcasturile altora.
Desi am invatat lucruri din prima zi de ascultat unele dintre ele mi-au folosit pe moment si apoi le-am uitat, pe altele le tin minte si acum.
Primul dintre ele este sa vezi similaritatile si nu deosebirile. Cand asculti pe cineva care isi impartaseste povestea lui de viata, mai ales a unui alcoolic este usor sa te distantezi si sa vezi cu ce nu te asemeni din povestea respectiva. Eu nu am divortat ca asta! Eu nu am ajuns pe drumuri! Eu nu mi-am pierdut serviciul! Eu nu am datorii!
Lectia pe care am invatat-o eu a fost aceea de a privi similaritatile. Si eu schimb vanzatorii ca sa nu isi dea seama ca beau prea mult. Si eu incerc sa controlez bautul fara succes. Si eu ma simt mizerabil in fiecare dimineata si cu un sentiment de vinovatie pentru cat am baut si ce am facut azi noapte.
Sunt sigur ca daca pleci de la ideea: hai sa vad daca problema mea o au si altii si hai sa vad cum au rezolvat ei problema lor poate functioneaza si la mine. Este mult mai sanatos ca si filozofie de viata.
Un alt lucru pe care l-am invatat din podcasturi este cum sa ma linistesc in momentele de anxietate. Am auzit pe cineva care spunea ca atunci cand nu se simte bine se duce in copilarie intr-un loc in care se simtea sigura. Acelasi lucru il fac si eu. Mi-am luat ceva timp si m-am gandit care e momentul pentru mine. Si l-am gasit. Mi-am gasit un loc in copilaria mea cand stateam in pat intr-o luna de vara si priveam cerul albastru fara nor ce se asternea deasupra blocurilor comuniste.
Afara era cald si soare. Nu se auzeau tipetele de copii iesiti afara la joaca. Era putin dupa ora 3. Eram singur la mine in camera si abia asteptam sa aud vocea cuiva cunoscut ca sa cobor cu mingea.
Eram ferit de probleme si de rau. Eram mancat si odihnit. Eram linistit.
In viata mea am intalnit oameni pe care am vrut sa ii schimb. Pentru care imi doream mai mult decat isi doreau ei. Am intalnit oameni care nu mi-au placut ca se complaceau in situatii in care eu am fost si din care eu am iesit. Credeam ca toata lumea trebuie salvata si toata lumea merita si trebuie sa fie pe un scaun de director general.
Am invatat ca trebuie sa ma iau oamenii asa cum sunt. Ca fiecare se afla intr-un loc la un moment dat si ca trebuie sa ii accept pentru ce sunt, pentru ce fac si ii iau ca atare. Nu trebuie sa imi impun ideile, actiunile si filozofia mea de viata. Am inteles ca nu sunt un orator si vreo persoana care sa ii poate influenta pe altii doar din vorbe. Ca viata mea e mai simpla sa accept parerile altora chiar daca nu sunt in concordanta cu ale mele.
Desigur, putem avea o discutie si putem argumenta fiecare parerile lui. Dar dincolo de linia asta nu am cum sa trec si nu am nicio putere.
Progresul inainte perfectiunii.. Am un si un episod pe tema aceasta. Lectie grea pentru mine. Mi-a luat cel putin un an de zile sa integrez aceste cuvinte simple in activitatile mele de zi cu zi. Stiti deja povestea cu listele pe care le fac si cum prioritizez lucrurile. Daca nu, puteti asculta episodul cu numarul 6: Progresul inaintea perfectiunii.
I-ati un sponsor. Daca asculti povestile si sfaturile altora o sa auzi des: I-ati un sponsor. Pe cineva cu care sa discuti prin ce treci si cu care sa studiezi diversele materiale/ literatura care se gaseste despre alcool si cum au reusit altii sa scape de aceasta povara. Eu dupa 4 luni de abstinenta am decis sa ca trebuie sa imi iau inima in dinti si sa gasesc pe cineva. Mi-am dat seama ca singur nu mai avansez si ca am nevoie de sfatul batranilor.
Si nu regret nici azi aceasta decizie. Este cea mai buna decizie pe care am luat-o pentru sanatatea mea.
Un ultim lucru o sa ma zic si cu asta inchei. Am invatat ca nu exista o solutie universala pentru a te lasa de baut. Multi vorbesc despre Alcolicii Anonimi. Cinste lor pentru ceea ce fac si pentru cat ajuta. Nu este unica solutie. Mai sunt si alte programe sau institutii care au success....