Evanghelia Veșnic‪ă‬ Paul Bucur

Urmărește video aici: https://youtu.be/vGDNVXzN494

Dezbinarea dintre Răsărit și Apus nu a început în 1054. Ea a existat de-a lungul istoriei creștine încă de când creștinismul era asociat cu metropolele Imperiului Roman. Localizată strategic în capitala Imperiului Roman și înzestrată cu oasele lui Petru și Pavel, biserica Romei, și episcopul ei, dezvoltau o biserică cu jurisdicție universală, nu doar spiritual, ci și politic.

Constantinopolul nu a acceptat niciodată primatul papal. În cele din urmă, conflictele și parteneriatele între cele două tronuri spirituale ale Imperiului s-au încheiat prin schismă.

„Într-o după-amiază de vară din anul 1054, în timp ce o slujbă era pe cale să înceapă în Biserica Sfintei Înțelepciuni (Hagia Sophia) din Constantinopol, cardinalul Humbert și alți doi legați ai Papei au intrat în clădire și s-au îndreptat spre sanctuar. Ei nu veniseră să se roage. Au așezat o bulă de excomunicare pe altar și au mărșăluit din nou afară. După ce a trecut prin ușa vestică, cardinalul și-a scuturat praful de pe picioare cu aceste cuvinte: „Dumnezeu să privească și să judece". Un diacon a ieșit în fugă după el în mare suferință și l-a rugat să ia înapoi Bula. Humbert a refuzat și acesta a fost aruncat în stradă.

Acest incident a fost considerat în mod convențional ca fiind cel care a marcat începutul marii schisme dintre Răsăritul ortodox și Apusul latin. Dar schisma, așa cum recunosc acum în general istoricii, nu este cu adevărat un eveniment al cărui început poate fi datat cu exactitate. A fost ceva care s-a produs treptat, ca rezultat al unui proces lung și complicat, care a început cu mult înainte de secolul al XI-lea și nu s-a încheiat decât ceva timp după aceea.” – The Orthodox Church, Timothy Ware

Vezi continuarea în episodul următor al seriei:    • Originea și istoria creștinismului și...  

Urmărește un dialog despre ortodoxiile politice:    • Ortodoxii politice︱Dialog cu arhimand...  

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Urmărește episodul video aici: https://youtu.be/cfqbFVsGIoA

Repetând cuvintele din scrisoarea 67 a lui Ciprian din Cartagina, care enunțau privilegiile episcopului, papa Pius al IX-lea a spus: „[...] episcopul este în Biserică și Biserica în episcop, iar cine nu este cu episcopul nu este în Biserică.”

Nu trebuie nimeni să fie mirat de ce biserica se dezbină atât de ușor când apar conflicte între episcopi. Dacă biserica este în ei, atunci când ei rup comuniunea unul cu celălalt, biserica este supusă unei schisme. Ea suferă ori de câte ori este adusă în conflict de episcopi.

Dar oare este biserica în episcop?

Episodul curent aduce în atenție o formă de organizare bisericească folosită de împăratul Iustinian I pentru a stabiliza imperiul și biserica – Pentarhia. Aceasta consta în lucrarea comună a cinci scaune patriarhale: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim. Sistemul nu a funcționat și a creat lupte puternice între tronuri.

Dacă pentarhia nu a funcționat, ce alt sistem de guvernare bisericesc poate să supraviețuiască și să nu acționeze ca o boală autoimună împotriva bisericii?

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Urmărește episodul video aici: https://youtu.be/DtHCWn3V9UM

Nestorianismul este o hristologie dezvoltată în Siria și Asia Mică, care subliniază independența naturilor divină și umană ale lui Hristos și, de fapt, sugerează că acestea sunt două persoane. Astfel, în Isus se găsește două naturi (physis) și două persoane (hypostases).

Nestorie a fost condamnat pentru această învățătură la Conciliul de la Efes. Hristologia sa era învățată de la un profesor al Școlii Teologice din Antiohia pe nume Teodor de Mopsuestia, foarte apreciat în Siria și în estul din afara granițelor Imperiului Roman. De aici și susținerea de care s-a bucurat Nestorie la Efes din partea episcopilor din est.

Nestorius a fost anatemizat la cel de-al doilea Conciliu de la Efes din 431 și pentru că a denunțat folosirea titlului Theotokos („Purtătoare de Dumnezeu”) pentru Maria, insistând că acest lucru compromitea realitatea naturii umane a lui Hristos. Când susținătorii lui Nestorius s-au adunat ulterior la școala teologică din Edessa, aceasta a fost închisă prin ordin imperial (Zeno) în 489, iar o rămășiță nestoriană viguroasă a migrat în Persia, redeschizând școala la Nisibis.

Despre aceste evenimente și primele două schisme ale creștinismului vei afla detalii în acest video.

Putem afla cine este Hristos și fără a ne încurca folosind raționamente umane, așa cum s-a făcut în primele secole, studiind în mod simplu Scriptura:  • Despre Hristos  

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Vezi video aici: https://youtu.be/q0kUyIw2CYU



Hotărârile de la Niceea în privința substanței lui Dumnezeu au continuat să fie contestate. Timp de încă 58 de ani creștinismul imperiului, în special Răsăritul, se confruntă cu ideologii ariene. Abia după venirea la tron a împăratului Teodosiu I, arianismul este lăsat fără putere.

În aceea perioadă de 58 de ani curentele ariene dezvoltă câteva crezuri opuse crezului de la Niceea, dar în cele din urmă sunt învinse.

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Vezi video aici: https://youtu.be/w4bvLx5tUL4



Conciliul de la Niceea înseamnă mult mai mult decât formularea crezului care trebuia să oprească erezia ariană. Astăzi, înseamnă mai mult decât decizia bisericii cu privire la substanța și ipostazele lui Dumnezeu. După Niceea, creștinismul a fost altfel. Mai devreme, Galerius oprise persecuțiile, Constantin și Licinius conferiseră creștinismului un statut legal în imperiu, dar acum Constantin se introduce în afacerile bisericești dorind să clădească un imperiu creștin. Fundația bisericii, mesajul evangheliei, Hristos și neprihănirea Sa, devin parte din ceea ce erau aspirațiile imperiale atunci, precum și în secolele următoare.

Așa să fi fost?

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Vezi video aici: https://youtu.be/RS56BA1sAs8



Istoria este folosită pentru a modela viitorul. De la bunele intenții ale unor oameni de bine până la interesele meschine ale politicii – dar nu numai – găsim indivizi, grupări sau națiuni care construiesc un viitor plecând de la trecut.

Uneori aceasta se întâmplă cu istoria creștinismului care este pus în fața unei crize.

Cine este marea biserică? De unde vine ea și unde merge?

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica