ICR Podcast Ovidiu Eftimie, Dorin Lazăr

Ce mai rămâne de spus? Discutăm în detaliu fiecare aspect din Star Tre. stai un pic. Nu, nu, nu. Probabil că nu o să discutăm chiar de Star Trek toată ziua, că mai erau niște întrebări, și nu ne-am lămurit de ce ar trebui totuși să ne aplecăm și să auzim corul nemultumiților.
De ce sunt nemulțumiți. Ce anume îi mână. Oare chiar suntem raționali când alegem să le ignorăm ideile?

De data asta ne-am făcut treaba, la cererea insistentă publicului (ne-am rugat de cineva să ne roage să mai facem un episod), am revenit să salvăm podcastul românesc. Venim, desigur, să discutăm despre cele mai importante și presante probleme ale țării. Și ar fi un pic păcat să le divulg din titlu, nu? Sau din textul episodului de podcast. Sau din
În fine. Undeva, la vreo două ore de la pornirea înregistrării, am avut un mic accident de înregistrare.

Ca de obicei, revenim fix când nu vă așteptați, să vorbim despre ce nu și-a dorit nimeni să audă. Despre Quidditch, cu o mică întrerupere pe care o veți simți ceva mai tare mai încolo în episod.
Am zis să vă urăm un lamulțean călduros, lipsit de disonanțe cognitive pe cât posibil. Și, desigur, pe lângă validatatea quidditch-ului ca sport real discutăm și despre cum să tratăm disonanța cognitivă: minciună, sau realitatea în conflict?

De fiecare dată când Fundația avea o problemă, Hari Seldon apărea de nicăieri, să le explice oamenilor că ceea ce au făcut ei e bine, că ceea ce s-a întâmplat era oricum inevitabil, și să le zică cam de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat și cum. Șpilul a mers doar de vreo câteva ori.
De data asta ICR Podcast a revenit ca să vă explice că ceea ce se întâmplă era inevitabil, să vă pună un pic de context, și să vă ajute să navigați mai ușor prin viață cunoscând că oricum nu se putea schimba nimic.

În mod normal, aici ar urma un rezumat a ceea ce am discutat în acest episod. Dar e un episod atât de lung încât am uitat complet despre ce am vorbit. Probabil ceva cu pandemia, țin minte că vorbiserăm de Glykon-ul la care se închină Alan Moore, și dăm o groază de sfaturi utile care, în principiu sunt, celebrul deja, nu mai citi știrile, și rezolvă-ți lucrurile din imediata apropiere.

Când editam înregistrarea, cineva mi-a făcut observația că eu (Dorin) mă aud din butoi, iar Ovidiu de sub plapumă. Aș vrea să dezmint această informație, dar ea e cât se poate de reală. Foarte probabil Ovidiu a vorbit de sub plapumă, iar eu am vorbit dintr-un butoi. Avem ca dovadă înregistrarea.
Înregistrarea în care facem exact ce v-ați aștepta de la corifeii podcastului românesc. Vorbim. Fără temă dată, și fără ocazie specială.