Minciuna și fulgii Ubuntu - Sunt pentru că suntem!
-
- Non-Profit
Poezie de iarnă
Minciuna și fulgii de Nicoleta Ilie
A nins peste pământeni
și-a acoperit minciuna,
Dar n-a astupat-o toată
Iar de sus, o vede Luna.
Prin fereasta înghețată
fac un ochi să pot vedea,
Fulgii toți cum se aștern
blânzi, peste grădina mea.
Îi adun și-i chem la sfat
să îmi spună negreșit,
Vreau răspunsul la-ntrebarea :
,,de ce pământenii mint?”
Cum stam noi și ne dam ghes
cine minte pe aici,
Văd venind un moș cu barbă
în baston și cu opinci.
EL, e marele-nțelept
zice-un fulg cu-nfrigurare.
Să-L primim cum se cuvine,
pentru toți, LUMINĂ are.
Se apropie bătrânul
și mă-ntreabă cu-ntristare:
-De ce n-ai grijă de suflet?
De ce-i lași să te doboare?
Crezi prea mult în tot cuvântul
venit din inimi viclene,
Fii cu băgare de seamă!
Omenirea-acum se cerne.
Apoi, se-ntoarce moșneagul
și se face nevăzut...
Eu și fulgii deopotrivă
Sfatul LUI, l-am priceput.
Mulți oameni ce-i credeam OAMENI,
sunt călăi și sunt mișei,
Cât mai stau pe-acest pământ
nu o să mai cred în ei.
Fulgii sunt dezamăgiți
ce-au găsit azi pe pământ,
Și-și doresc să-l lumineze
pe omul cu negru gând.
Văd zăpada albă, pură,
minunată, translucidă
Așa arată IUBIREA
ce n-ar vrea să te ucidă.
Doar minciuna și mânia
face omu’ întunecat
Și nicicând nu va iubi
MINCINOSUL, deghizat.
Mulțumesc fulgilor toți
c-au venit in viața mea!
Luminată-mi este clipa
ziua-i blândă, noaptea grea.
---
Send in a voice message: https://podcasters.spotify.com/pod/show/ompemunte/message
Poezie de iarnă
Minciuna și fulgii de Nicoleta Ilie
A nins peste pământeni
și-a acoperit minciuna,
Dar n-a astupat-o toată
Iar de sus, o vede Luna.
Prin fereasta înghețată
fac un ochi să pot vedea,
Fulgii toți cum se aștern
blânzi, peste grădina mea.
Îi adun și-i chem la sfat
să îmi spună negreșit,
Vreau răspunsul la-ntrebarea :
,,de ce pământenii mint?”
Cum stam noi și ne dam ghes
cine minte pe aici,
Văd venind un moș cu barbă
în baston și cu opinci.
EL, e marele-nțelept
zice-un fulg cu-nfrigurare.
Să-L primim cum se cuvine,
pentru toți, LUMINĂ are.
Se apropie bătrânul
și mă-ntreabă cu-ntristare:
-De ce n-ai grijă de suflet?
De ce-i lași să te doboare?
Crezi prea mult în tot cuvântul
venit din inimi viclene,
Fii cu băgare de seamă!
Omenirea-acum se cerne.
Apoi, se-ntoarce moșneagul
și se face nevăzut...
Eu și fulgii deopotrivă
Sfatul LUI, l-am priceput.
Mulți oameni ce-i credeam OAMENI,
sunt călăi și sunt mișei,
Cât mai stau pe-acest pământ
nu o să mai cred în ei.
Fulgii sunt dezamăgiți
ce-au găsit azi pe pământ,
Și-și doresc să-l lumineze
pe omul cu negru gând.
Văd zăpada albă, pură,
minunată, translucidă
Așa arată IUBIREA
ce n-ar vrea să te ucidă.
Doar minciuna și mânia
face omu’ întunecat
Și nicicând nu va iubi
MINCINOSUL, deghizat.
Mulțumesc fulgilor toți
c-au venit in viața mea!
Luminată-mi este clipa
ziua-i blândă, noaptea grea.
---
Send in a voice message: https://podcasters.spotify.com/pod/show/ompemunte/message
2 min