Evanghelia Veșnic‪ă‬ Paul Bucur

Mini-seria documentară Originea și istoria creștinismului și a bisericii continuă cu prezentarea fiecărei biserici care este recunoscută oficial în România.

Pentru video accesează canalul YouTube sau atinge aici.

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi.

Urmărește video aici: https://youtu.be/JzTFH9HEBws

După sute de ani de căutări teologice și politice, și tot atâta de decizii sinodale, creștinismul nu este încă stabil, ci chiar departe de stabilitate. Schismele din 431 și 451, care au separat creștinii semiți de greci, latini și barbari, precum și schisma din 1054/1204 dintre greci și latini și barbari au fost doar începutul unor prăpastii care s-au dezvoltat în creștinism.

Punctul culminant al dezbinărilor a fost marcat de apariția Reformei Protestante care a dat naștere unor tradiții ca cea luterană, calvinistă, anglicană sau metodistă și care la rândul lor au generat o serie nesfârșită de clivaje creștine ce au dus la formarea a zeci de mii de biserici, dintre care unele prezente în România: Biserica Baptistă, Biserica Penticostală, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, Biserica Evanghelică etc.

Vezi detalii despre Conciliul de la Niceea:

   • Originea și istoria creștinismului și...     • Originea și istoria creștinismului și...  

Vezi detalii despre Filioque, un concept teologic care a alimentat schisma dintre Răsărit și Apus:

   • Originea și istoria creștinismului și...  

Urmărește și o dezbatere despre acest subiect:    • Reforma Protestantă: împliniri și neî...  

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica.

Urmărește video aici: https://youtu.be/ynJtZG6CSWY

Rivalitatea mută, dar de lungă durată, dintre patriarhiile Romei și Constantinopului s-a intensificat la începutul secolului al XI-lea, având ca rezultat excomunicarea de către o legație papală a patriarhului Constantinopolului, Mihail Cerularie, care la rândul său i-a excomunicat printr-un sinod pe legații papali. Totuși, putem spune că anatemele din 1054 au trecut aproape neobservate de către contemporani, care au înțeles politica conflictelor interne corpului pastoral. Vezi aceasta în episodul 8 al seriei: Marea schismă – înainte de 1054 —    • Originea și istoria creștinismului și...  

Clivajul produs în 1054 părea a putea fi reparat de diversele tentative diplomatice dintre Răsărit și Apus, dar niciuna nu a adus rezultatul dorit. Când Apusul s-a angajat în cruciade, exista din nou speranța unei reconcilieri. Însă o lovitură de palat la Constantinopol și o problemă de logistică militară la Veneția au condus armata celei de a patra cruciade să cucerească de două ori Constantinopolul.

Urmărește un dialog despre ortodoxiile politice:    • Ortodoxii politice︱Dialog cu arhimand...  

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Urmărește video aici: https://youtu.be/vGDNVXzN494

Dezbinarea dintre Răsărit și Apus nu a început în 1054. Ea a existat de-a lungul istoriei creștine încă de când creștinismul era asociat cu metropolele Imperiului Roman. Localizată strategic în capitala Imperiului Roman și înzestrată cu oasele lui Petru și Pavel, biserica Romei, și episcopul ei, dezvoltau o biserică cu jurisdicție universală, nu doar spiritual, ci și politic.

Constantinopolul nu a acceptat niciodată primatul papal. În cele din urmă, conflictele și parteneriatele între cele două tronuri spirituale ale Imperiului s-au încheiat prin schismă.

„Într-o după-amiază de vară din anul 1054, în timp ce o slujbă era pe cale să înceapă în Biserica Sfintei Înțelepciuni (Hagia Sophia) din Constantinopol, cardinalul Humbert și alți doi legați ai Papei au intrat în clădire și s-au îndreptat spre sanctuar. Ei nu veniseră să se roage. Au așezat o bulă de excomunicare pe altar și au mărșăluit din nou afară. După ce a trecut prin ușa vestică, cardinalul și-a scuturat praful de pe picioare cu aceste cuvinte: „Dumnezeu să privească și să judece". Un diacon a ieșit în fugă după el în mare suferință și l-a rugat să ia înapoi Bula. Humbert a refuzat și acesta a fost aruncat în stradă.

Acest incident a fost considerat în mod convențional ca fiind cel care a marcat începutul marii schisme dintre Răsăritul ortodox și Apusul latin. Dar schisma, așa cum recunosc acum în general istoricii, nu este cu adevărat un eveniment al cărui început poate fi datat cu exactitate. A fost ceva care s-a produs treptat, ca rezultat al unui proces lung și complicat, care a început cu mult înainte de secolul al XI-lea și nu s-a încheiat decât ceva timp după aceea.” – The Orthodox Church, Timothy Ware

Vezi continuarea în episodul următor al seriei:    • Originea și istoria creștinismului și...  

Urmărește un dialog despre ortodoxiile politice:    • Ortodoxii politice︱Dialog cu arhimand...  

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Urmărește episodul video aici: https://youtu.be/cfqbFVsGIoA

Repetând cuvintele din scrisoarea 67 a lui Ciprian din Cartagina, care enunțau privilegiile episcopului, papa Pius al IX-lea a spus: „[...] episcopul este în Biserică și Biserica în episcop, iar cine nu este cu episcopul nu este în Biserică.”

Nu trebuie nimeni să fie mirat de ce biserica se dezbină atât de ușor când apar conflicte între episcopi. Dacă biserica este în ei, atunci când ei rup comuniunea unul cu celălalt, biserica este supusă unei schisme. Ea suferă ori de câte ori este adusă în conflict de episcopi.

Dar oare este biserica în episcop?

Episodul curent aduce în atenție o formă de organizare bisericească folosită de împăratul Iustinian I pentru a stabiliza imperiul și biserica – Pentarhia. Aceasta consta în lucrarea comună a cinci scaune patriarhale: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim. Sistemul nu a funcționat și a creat lupte puternice între tronuri.

Dacă pentarhia nu a funcționat, ce alt sistem de guvernare bisericesc poate să supraviețuiască și să nu acționeze ca o boală autoimună împotriva bisericii?

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica

Urmărește episodul video aici: https://youtu.be/DtHCWn3V9UM

Nestorianismul este o hristologie dezvoltată în Siria și Asia Mică, care subliniază independența naturilor divină și umană ale lui Hristos și, de fapt, sugerează că acestea sunt două persoane. Astfel, în Isus se găsește două naturi (physis) și două persoane (hypostases).

Nestorie a fost condamnat pentru această învățătură la Conciliul de la Efes. Hristologia sa era învățată de la un profesor al Școlii Teologice din Antiohia pe nume Teodor de Mopsuestia, foarte apreciat în Siria și în estul din afara granițelor Imperiului Roman. De aici și susținerea de care s-a bucurat Nestorie la Efes din partea episcopilor din est.

Nestorius a fost anatemizat la cel de-al doilea Conciliu de la Efes din 431 și pentru că a denunțat folosirea titlului Theotokos („Purtătoare de Dumnezeu”) pentru Maria, insistând că acest lucru compromitea realitatea naturii umane a lui Hristos. Când susținătorii lui Nestorius s-au adunat ulterior la școala teologică din Edessa, aceasta a fost închisă prin ordin imperial (Zeno) în 489, iar o rămășiță nestoriană viguroasă a migrat în Persia, redeschizând școala la Nisibis.

Despre aceste evenimente și primele două schisme ale creștinismului vei afla detalii în acest video.

Putem afla cine este Hristos și fără a ne încurca folosind raționamente umane, așa c*m s-a făcut în primele secole, studiind în mod simplu Scriptura:  • Despre Hristos  

Alătură-te canalului Evanghelia veșnică pe Telegram pentru scurte idei la care ești invitat să te gândești și să le analizezi: https://t.me/evangheliavesnica