Cu capul în nori Alexa Stanescu

Proiectul Adoptă un Copac al asociației Viitor Plus s-a născut în 2008 și deja are peste 1 milion de puieți plantați. Nu toți devin copaci dar deja sunt zeci de ha împădurite.

Vrei și tu să înveți să plantezi? Cum arată prima pădure creată de Viitor Plus în urmă cu 15 ani? Ce simți când vezi rezultatele muncii depuse ani la rând? Cum a reușit să strângă oameni și mai ales bani pentru a susține activitatea de împădurire? În ce zone are România nevoie de păduri? Ce se întâmplă apoi cu terenuri unde s-a plantat? La toate acestea și multe altele îmi răspund Teia Ciulacu, președinta asociației Viitor Plus și Mădălin Costache – Manager Operațional Adopta un copac și Rebecca Popescu Manager parteneriate Adopta un copac.

Te-ai gândit vreodată că poate copilul tău va ajunge să lucreze într-o primărie sau instituție de stat și că prin actiunile și educația sa privind mediul lucrurile se vor schimba? Că ai noștri copii au șansa să pornească la drum echipați deja cu informații și sfaturi.  

În fiecare lună voi dedica un episod subiectelor legate de protecția mediului, împreună cu Teia Ciulacu, președinta Asociației Viitor Plus, care a pus bazele unor programe de referință în utimii 17 ani.

Psihologul educațional Dacian Dolean, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii este invitatul meu în cel de-al doilea episod dedicat temelor. Am decis că trebuie să abordăm aceste teme și din această perspectivă: științifică. Ce ne spune știința despre rolul temelor acasă? Ce arată studiile, dincolo de ce se vede acasă și la clasă, iar Dacian Dolean este autorul singurului studiu experimental făcut în România la învat primar pentru a afla ce impact au temele pentru acasă, în cazul elevilor de clasele I-IV, și cât de multe teme înseamnă prea mult? 

Vorbim azi despre teme, acest balaur pentru părinți și elevi când începe școala.  Chiar de la clasa pregătitoare.

O am invitata pe Oana Moraru este consultant educațional, fondator al scolii Helikon, o persoana care vorbește pe înțelesul părinților și al profesorilor. Rar lucru să îi împaci. Aș începe cu o întrebare despre triunghiul părinte-învățător-elev. Cine pe cine ascultă? Sau cine DE cine ascultă? Cum găsim echilibru? Cum facem pace?  Unde începe contribuția părintelui și se termină cea a profesorului? Sau unde se îmbină? Cum stăm cu încrederea?

Urmează repartizarea computerizată pentru admiterea la liceu, pe 14 iulie. Atât părinții cât și elevii au așteptări foarte mari, legate de un anumit liceu. Se fac calcule și comparații cu mediile de intrare de anul trecut la cele mai bune licee din țară și mai ales din București. Nu toți elevii vor intra la liceul dorit de ei sau de părinți, cu atât mai mult cu cât anul acesta sunt și mai mulți elevi cu nota mai mari, pe același număr de locuri, ceea ce a schimbat graficul și raportarea la mediile de anul trecut.

Un studiu de anul trecut arată că 40 % dintre elevii bucureșteni din generația trecută de clasa a VIII-a, au luat în calcul prietenii ca factor important în alegerea unui liceu.

Dezamăgirea copiilor dar și a familiei când nu intră copilul la liceul dorit, sunt mari, și de multe ori, părinții nu știu cum să gestioneze această situație, iar copiii sunt demoralizați. "Schimbarea abordării privind admiterea la liceu este esențială pentru părinți", crede Bogdana Pacurari, psihoterapeut de familie, trainer în cadrul Mind Education. Ea subliniază că din start, așteptările nu trebuie create în jurul liceului cel mai bun, ci pe calitățile, competențele și abilitățile copilului. Iar acestea pot fi descoperite, chiar și în gimnaziu, explică Bogdana Păcurari.

Este parentingul modern bine înțeles de părinți sau nu ? De ce vrem să fim părinți perfecți?

Cum putem lăsa deoparte traumele și experinetele persoanle și să avem curajul să fim părinți care nu sunt mereu pe placul copiilor lor? 

Nu este despre noi, ci despre copiii noștri, pe care da, trebuie să îi lăsăm să simtă și emoțiile dificile: frustrare, furie, durere, dezamăgire și neînțelegere poate din partea prietenilor, niciodata a noastră a parintilor. Important este însă ca noi să îi învățăm cum să accepte aceste emoții, cum să le facă față. După lungi discuții cu psihoterapeutul Bogdana Păcurari am aflat informații foarte valoroase care cred eu că ne vor ajuta pe noi părinții să supraviețuim mai bine în muntele de vinovăție care ne cuprinde atunci când copilul se supără pe noi pentru că nu obține ce vrea și într-un echilibru în așa fel încât răspunsul nostru să nu fie la extrema cealaltă de a-l ignora total pentru că nu aceasta este soluția.