Marionet - șuetă politic‪ă‬ mirceaprodan

In podcastul de astazi comentez trei evenimente politice importante din Statele Unite ale Americii. Este vorba despre incercarea de corupere a candidatei din Arizona pentru senatul american Kari Lake, despre alegerile primare din New Hampshire si despre razboiul dintre Executivul american si cel local din Texas pe tema inchiderii granitei inexistente acum cu Mexicul.



Podcastul este accesibil pe Apple Podcast si Spotify.

O știre preluată de pe site-ul Yahoo News a scandalizat multa lume, inclusiv pe mine.



La un Quiz Show (concurs gen "Cine știe câștigă") în Statele Unite concurenții n-au știut să spună cine e într-o fotografie cu formația rock britanică Led Zeppelin.



Demn de menționat că participanții au fost tineri cu vârsta în jur de 20 de ani.



După un timp de reflecție am revenit la sentimente mai bune față de netoții ignoranți. Dacă la 20 de ani mi s-ar fi arătat o fotografie ce înfățișa vreo celebritate a anilor '40-'50 cu siguranță n-aș fi știut să spun cine e. Până la urmă fiecare generație cu idolii ei.



Vă invit să ascultați un comentariu pe această temă pe podcastul Șueta politica.

Seara de seara vedem la televiziuni aceleasi triste figuri. Mai nou, la televiziunea decenta odinioara, Digi24 si-au facut aparitia figuri care pana nu de mult aveau bis-inchis.

Ascultati un comentariu despre aceasta "noutate", dar si despre decaderea - in opinia mea, a postului de televiziune Viasat History.

Un fapt curios, mai mult sau mai puțin: ori de câte ori un partid dintr-o țară europeană (și nu numai) dedicat naționalului și nu internaționalului câștigă alegerile, presa principală explodează.
În Europa ziare de anvergură căzute cu totul în mâinile progresiștilor (citește extrema stângă), dar și în România, imediat după victoria Georgiei Meloni în Italia, a lui Wilders în Olanda, ori a lui Milei în Argentina, au mitraliat publicul cu titluri oneroase de genul: “Extremistul de dreapta..”, “Extrema dreaptă câștigă..”, “Dreapta extremă”, “Populismul câștigă teren” și tot așa de parcă suntem în anii 1920 și fuhrerul se pregătește să preia puterea peste tot în lume!
Mai țineți minte cum au tăvălit-o pe Meloni după ce ea și partidul ei au câștigat alegerile generale? Între timp au lăsat-o moale cu minciunile puse pe umerii acestei femei - adevărat bărbat politic - care nu face altceva decât să se opună politicilor tembel-distructive dispuse de elitele U.E și deopotrivă de presa mainstream.
Așa au făcut cu Bolsonaro în Brazilia și exemplul suprem, cu Donald Trump în Statele Unite. Naziști, rasiști, homofobi, deraiați, dedicați violenței politice - erau etichetele puse pe seama acestor oameni despre care - și istoria recentă o demonstrează - se poate spune orice, dar că aveau sămânță de fuhreri nu. Dac-ar fi fost așa, Brazilia era condusă și în prezent de Bolsonaro iar America de Trump.
Dar presei nu-i pasă nici cât negru sub unghie de minciunile pe care le pasează publicului fără să clipească. Oamenii aflați în spatele acestor publicații bag seama că sunt cel puțin sociopați, că suferă de sindromul urii nemăsurate, că sunt mânați fără să-și dea seama poate, de dorința distrugerii caracteristică stângii politice. Nu realizează cât rău pot să facă, iar dacă vor realiza vreodată, va fi prea târziu. Ei vor fi primii așezați cu gâtul sub ghilotină. S-a mai întâmplat in istorie, dar nimeni nu învață nimic din ea. Azvârlesc cu căcat și apoi trec la prada următoare, deh, poate mai apare vreun “extremist (musai) de dreapta”, căci cei de stânga sunt lingușiti, protejați și iertați de orice laptopuri burdușite cu mizerii acuzatoare ori de afaceri cu China, Ucraina și eventual România…
Ventilarea de mizerii se întâmplă zilele astea cu privire la Geert Wilders, câștigător detașat al alegerilor din Țara Lalelor.
Vă invit prin urmare să ascultați un comentariu pe această temă: cum tratează presa câștigătorii alegerilor atunci când nu-i convine rezultatul.

Ascultați povestea unei întâmplări bizare trăită în urmă cu aproape un sfert de secol.

Fără urmă de îndoială, întâmplarea e autentică.



Dacă ați trăit experiențe ciudate, bizare, ieșite din comun vă invit să le împărtășiți la adresa de email contact@marionet.ro sau în comentarii.

Vă mulțumesc!

Vă propun o discuție cu poetul oltean Nicolae Coande. L-am provocat pe dl. Coande să-și spună opiniile cu privire la viața culturala locală și națională, la autori și cărți și de ce nu, la mersul lumii.
Născut în 1962, Nicolae Coande e un rafinat poet, aureolat cu premii de prestigiu (premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Romane, premii ale USR), pilon al culturii locale și nu numai. Implicat în viața literar-culturală a Craiovei, Nicolae Coande este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Este secretar literar al Naționalului craiovean, editor-fondator al revistei SpectActor din 2006.