AFLĂ CA SĂ TE AFLI - podcast în cadrul HUB-ului DE DESCOPERIRE PERSONALĂ ȘI PROFESIONALĂ - AFLĂ-TE CARMEN BALESCU

Când lucrurile nu merg pe drumul pe care l-am imaginat, devine atât de ușor să ne angajam într-un gând care mai degrabă ne sabotează decât ne susține.
Și astfel, este atât de simplu să ne îndreptăm spre spații și idei asupra cărora nu avem nicio putere.
Începem să repetăm, obsesiv, în gând toate lucrurile care nu funcționează în favoarea noastră, îngrijorându-ne cu privire la tot ce s-ar putea întâmpla în continuare.
Ne întunecăm judecata și ne pierdem sensul rolului în modelarea realității noastre.
Neuropsihologii spun că, de cele mai multe ori, „gândurile chiar ne creează emoțiile”.„Gândirea se aprinde înainte de emoție, apoi creierul nostru se conectează. Repetăm de suficiente ori intr-o zi un gând distructiv iar acesta începe să ruleze ulterior automat. ”
Gândurile se declanșează înainte de emoții - de aceea, atunci când ne formam gânduri negre, simțim emoții care nu ne sprijină neapărat în acel moment.
În 2005, Fundația Națională pentru Științe a publicat un articol care rezumă faptul că o persoană are în medie aproximativ 12.000 până la 60.000 de gânduri pe zi. Din aceste zeci de mii de gânduri, 80% sunt negative și 95% sunt aceleași gânduri repetitive ca în ziua precedentă.
Concluzia cercetării a fost că una dintre tendințele minții este să se concentreze asupra negativului și să repete aceleași gânduri zi de zi.
Un alt studiu interesant realizat 2005, evidențiază faptul că 85% din ceea ce ne îngrijorează nu se întâmplă niciodată. Cât despre procentul de 15% referitor la îngrijorările care s-au întâmplat, 79% dintre subiecți au descoperit că fie reușesc să facă față dificultății mai bine decât se așteptau, fie că dificultatea le-a dat o lecție care meritat sa fie învățată.
Concluzia este că 97% dintre grijile noastre sunt nefondate și rezultă dintr-o percepție pesimistă nefondată.
Atunci când încerci să controlezi lucrurile care nu țin de tine nu vei face altceva decât să te frustrezi și să devii anxios.
Grijile nefondate reprezintă o sursă majoră de stres, tensiune și sunt cauza epuizării atât a minții cât și a corpului fizic.
Pe scurt, calitatea stării minții noastre are un impact asupra calității vieții noastre.
Întrebarea este, cum ne gestionăm mintea?
Sau
Cum ne descurcăm cu un flux incontrolabil de gânduri?
Cum facem să avem gânduri care sa ne susțină fără să depunem efort și să consumam atât de multa energie?
Cum facem să experimentăm frumusețea momentului prezent, să ne concentrăm pe soluția pe care o avem la îndemână, să aprindem creativitatea, să simțim recunoștință și să avem conexiuni reale.
Cum depășim tendințele minții de a se agăța de negativitate?
Ori de câte ori mă trezesc trecând de la o perspectivă pozitivă, deschisă și suportivă la una apocaliptică, care mă blochează și sabotează, fac tot posibilul să-mi readuc atenția asupra celui mai important aspect.
PREZENTA, apoi Îmi adresez aceste întrebări:
Mintea mea este focusată pe momentul prezent?
Ce mă îngrijorează de fapt în acest moment?
Ce este în controlul meu în aceasta situație?
Ce contează cel mai mult pentru mine în aceasta situație și ce pot face în acest sens?
Când ne concentrăm asupra a ceea ce putem controla, gândurile noastre ne susțin și apoi declanșează emoții pozitive.
Așa cum filozofii romani spuneau:
„Fericirea și libertatea încep cu o înțelegere clară a unui principiu: Unele lucruri sunt sub controlul nostru, iar altele nu. Sarcina principală în viață este pur și simplu aceasta: să identificăm și să separăm lucrurile, astfel încât să ne putem spune în mod clar care sunt externe și nu sunt în controlul și care au legătură cu alegerile pe care le controlăm de fapt. ”
Acest principiu se află în prima linie a modului în care e important să abordăm viața.
Amintește-ți: Co

Cât de greu îți este să spui: Îmi pare rău?

Cât de des îl reții când știi că este cel mai bun lucru de spus?

Cât de sincer te referi la asta atunci când o spui în sfârșit?

A spune, îmi pare rău, este unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut, în orice tip de relație. De prea multe ori credem că prezintă semne de slăbiciune, vulnerabilitate și greșeală.

Scuzele au cu adevărat impact în viața noastră. Ele au puterea de a repara răul, de a remedia relațiile, de a calma rănile și de a vindeca inimile frânte.

Odată ce apare o problemă într-o relație, cel mai bun mod de a începe procesul de vindecare a rupturii și de a reconstrui încrederea, este ca partea ofensatoare să ofere scuze autentice iar pentru ca scuzele să fie și eficiente, este important ca partea ofensată sa fie ascultată, pentru a determina ce contează pentru ea.

Îmi pare rău este un ritual important, un mod de a arăta respect și empatie pentru persoana nedreptățită.

Dar care este anatomia unei scuze eficiente și cum o oferim?

O scuză semnificativă comunică cei trei R: regret, responsabilitate și remediere.

Regretul: implica declarația sinceră de părere de rău pentru că ai provocat rănirea sau paguba. Chiar dacă intenția ta nu a fost aceea de a provoca vătămări, recunoști că acțiunea sau inacțiunea ta au rănit însă persoana în cauză. Acest regret este foarte important în a fi comunicat. El include o expresie de empatie cu o recunoaștere a nedreptății pe care ai provocat-o.

Responsabilitatea: presupune asumarea acțiunilor tale. Acest lucru înseamnă să nu dai vina pe nimeni altcineva și să nu-ți oferi scuze pentru ceea ce ai făcut. Pentru ca scuzele să fie eficiente, e important să accepți responsabilitatea totală pentru acțiunea sau inacțiunea ta. Prin urmare, scuzele tale trebuie să includă o declarație de responsabilitate.

Remedierea: conține o declarație a disponibilității de a remedia situația. Deși nu poți anula trecutul, poți repara răul pe care l-ai provocat. Prin urmare, o scuză eficientă e necesar să includă o declarație în care oferi o promisiune de a lua măsuri, astfel încât să nu repeți comportamentul.

Cu excepția cazului în care toate aceste trei elemente sunt prezente, cealaltă persoană va simți că lipsește ceva în scuzele tale și se poate simți nedreptățită.

Așadar, este crucial, ca aceste ingrediente să fie livrate cu sinceritate pentru ca scuzele să fie eficiente.

Scuzele au un impact major asupra modului în care gestionăm sentimentele de vinovăție.

A spune “îmi pare rău” nu este niciodată slăbiciune, ci o mare forță.

Spus autentic și eficient, , “îmi pare rău”, schimbă tonul unei situații dificile, ușurând tensiunea și topind furia.

Îmi pare rău - este una dintre cele mai vindecătoare propoziții - poate chiar cea mai puternica - pe care o știm.

Mulțumesc pentru curiozitatea de a AFLA - îți doresc să îți amintești mereu ca o scuză duce la empatie, iar empatia mijlocește iertarea! 🤗

Perfecţionismul este o atitudine rigidă care nu lasă loc pentru imperfecţiuni, este o luptă continuă, pentru a atinge idealul fără a face vreo greşeală, ce are la bază credinţa faptului că nimic nu este îndeajuns de bun.

Perfecționismul este adesea definit ca fiind nevoia de a fi sau a părea a fi perfect sau chiar de a crede că este posibil să se realizeze perfecțiunea. De obicei este privit ca o trăsătură pozitivă însă, perfecționismul nu este același lucru cu efortul de a fi cel mai bun. 

Perfecțiunea nu înseamnă o realizare sănătoasă și o creștere.De mici suntem condiţionaţi să credem că lupta pentru perfecţiune este un scop demn. Ne este inoculată ideea că a greși este rușinos, iar în plus, învățăm că dacă nu luăm 10 pe linie nu suntem suficient de buni și chiar riscăm să fim pedepsiți. Și astfel, ajungem să consideram că trebuie să fim, să facem, sau să le cerem celorlalți ca totul sa fie perfect, fără defecte, fără eșecuri și fără slăbiciuni. 

Perfecționismul este o trăsătură ce face din viață un raport interminabil ce consolidează o cale durabilă către nefericire.

Ceea ce face ca perfecționismul să fie atât de toxic este faptul că, în timp ce cei care își doresc să fie mai buni se concentrează pe succes, persoanele cu focus pe perfecțiune au în prim plan, cu precădere, evitarea eșecului, rezultând astfel o orientare spre autosabotare, nemulțumire continuă, devalorizare, sentiment de neîmplinire și o stima de sine foarte scăzută .

Persoanele care cred în perfecționism nu cred în dragoste și apreciere necondiționate, așteptând ca afecțiunea și aprobarea celorlalți să fie în directă relație cu o performanță impecabilă.Persoanele cu trăsături perfecționiste au fost definite cu ajutorul a trei tipologii:

Perfecționiștii auto-orientați - sunt iraționali în importanța lor de sine, în timp ce dețin așteptări nerealiste față de ei înșiși, pedepsindu-se atunci când nu își pot îndeplini propriile standarde imposibile.

Perfecționiștii prescriși social - se simt în mod consecvent aspru judecați de către alții, simțindu-se forțați să caute aprobare la fiecare pas.

erfecționiștii orientați spre alții - impun standarde nerealiste tuturor celorlalți și acționează atunci când aceste standarde nu sunt îndeplinite.

Efortul pentru perfecțiune poate duce la rezultate cum ar fi amânarea, tendința de a evita provocările, gândirea rigidă cu totul sau nimic, comparațiile toxice și lipsa de creativitate. Perfecționismul este adesea condus de frica de eșec, sentimentele de nevrednicie, stima de sine scăzută și experiențele adverse din copilărie. Este adeseori însoțit de depresie, anxietate, tulburări obsesiv-compulsive sau tulburări alimentare.

Una dintre cele mai eficiente metode care te pot ajuta să depășești perfecționismul este aceea de a îți crește și consolida STIMA DE SINE. AFL-O lucrează la ea. La baza acestui comportament, la baza perfecționismului, stă convingerea faptului ca nu ești suficient de bun.

Eu cred cu tărie în oameni și imensul rezervor de resurse pe care îl au în interiorul lor și începând cu cu 18 ianuarie 2021 te invit să mi te alături într-un PROGRAM DE AFLARE ȘI CONSOLIDARE A STIMEI DE SINE, ce se va derula pe parcursul a 7 săptămâni.

 Ai toate detaliile în evenimentul aflat în grupul privat AFLĂ-TE de pe Facebook. Așadar, dacă ești doritor de AFLARE ȘI CONSOLIDARE A STIMEI DE SINE înscrie-te în grupul privat AFLĂ-TE de pe Facebook și apoi acceseză evenimentul … sau dacă îți vine mai ușor, îmi poți scrie pe WhatsApp la 0722.790.803.

Mulțumesc pentru curiozitatea de a AFLA - îți doresc să ai STIMĂ DE SINE AFLATĂ ȘI BINE CONSOLIDATĂ! 🤗

Salutare!

Sunt Carmen Bălescu, Consilier Integrativ în Programare Neurolingvistică, cred în oameni și imensul rezervor de resurse pe care îl au în interiorul lor și tare mă bucur că îmi ești alături în acest nou podcast din seria AFLĂ CĂ SĂ TE AFLI, serie devenită permanentă în cadrul HUB-ului DE DESCOPERIRE PERSONALĂ ȘI PROFESIONALĂ - AFLĂ-TE.

Îndrăznesc să te întreb direct:

Ai fost vreodată într-o situație în care ți-ai pus la îndoială valoarea?Ai avut momente în care poate te-ai simțit pierdut/ă, ignorat/ă sau poate ai opținut într-o anume situație mai puțin decât un prieten sau un coleg, ori poate chiar ai fost dezamăgit/ă de evoluția vieții pentru tine?

Eu da… sau …da, și eu…este răspunsul meu la cele de mai sus.

STIMA DE SINE CONTEAZĂ și este mai mult decât încrederea de sine… și despre ea mi-am propus să vă vorbesc în acest nou podcast.

CREDE ÎN TINE ! Este ceva ce ne spunem sau auzim în mod constant.

Dar ce este de fapt STIMA DE SINE?

Și care este sensul ei?

Potrivit sociologului si expertului în stimă de sine Morris Rosenberg, “stima de sine este pur și simplu atitudinea cuiva față de sine”. El a descris-o ca pe o „atitudine favorabilă sau nefavorabilă față de sine”.STIMA DE SINE este, de fapt, valoarea pe care o punem, fiecare dintre noi, asupra propriei persoane! Reprezintă o autoevaluare… este felul în care ne autoevaluăm pe noi înșine.

Știi că singurul lucru care distruge fierul este propria rugină? Dacă îți spui tu singur o valoare mică, să fii convins că lumea nu îți va crește prețul!

STIMA DE SINE are la baza autoacceptarea a tot ceea ce suntem.

De cele mai multe ori, ne vine mai natural să identificăm la noi, ce nu ne place și astfel, ajungem să ne criticăm și să ne scădem singuri nivelul stimei de sine!

Abia după ce ne-am acceptat pe de-a-ntregul, putem să ne bucurăm de cine suntem.

Îți propun ca, la sfârșitul fiecărei zile, să găsești cel puțin trei lucruri care te-au mulțumit în mod sincer la tine. Include orice aspect, indiferent de cât de banal și superficial ți-ar părea.

Ce anume îți place la felul în care ești?

Spune “îmi place de mine pentru că…“ și observă cum reacționezi. Cât de confortabil te simți făcând această afirmație?

Dacă nu te simți în largul tău întrebă-te: “ce anume mă oprește?” “ce s-ar întâmpla dacă mi-ar plăcea într-adevar de mine?”

Pe măsură ce aflăm mai multe despre cum funcționăm , atât acceptarea cât și satisfacția în legătura cu noi înșine vor fi mai puternice.

“A te cunoaște este începutul întregii înțelepciuni”, spunea Aristotel.

Să te AFLI , poate suna ca un obiectiv centrat pe sine. Este de fapt un proces care stă la baza a tot ceea ce facem în viață. Unul care presupune descompunerea - AFLAREA straturilor care nu ne servesc și nu reflectă cine suntem. Implică un act extraordinar de a construi - de a identifica cine dorim să fim - de a ne recunoaște puterea personală, fiind totuși deschiși și vulnerabili la experiențele noastre. Nu este ceva de care să ne temem, să evităm sau să ne lăsam înfrânți pe drum.

AFLAREA este ceva de căutat cu curiozitatea și compasiunea pe care le-am avea față de un nou prieten absolut fascinant.

Tu știi ce comoară porți în interiorul tău?

Eu cred cu tărie în oameni și imensul rezervor de resurse pe care îl au în interiorul lor și începând cu luna noiembrie te invit să mi te alături într-un PROGRAM DE AFLARE ȘI CONSOLIDARE A STIMEI DE SINE, ce se va derula pe parcursul a 7 săptămâni. 

E un program tare fain și eficient, vor fi 7 sesiuni LIVE se vor desfășura în fiecare LUNI, din 9 noiembrie 2020, până în 21 decembrie 2020, inclusiv. Ai toate detaliile în evenimentul aflat în grupul privat AFLĂ-TE de pe Facebook. Așadar, dacă ești doritor de AFLARE ȘI CONSOLIDARE A STIMEI

SALUTARE!

Sunt Carmen Bălescu, CONSILIER INTEGRATIV ÎN PROGRAMARE NEURO LINGVISTICĂ, iar în acest nou podcast din seria AFLĂ CĂ SĂ TE AFLI, serie devenită permanentă în cadrul HUB-ului DE DESCOPERIRE PERSONALĂ ȘI PROFESIONALĂ - AFLĂ-TE, mi-am propus să îți vorbesc despre LIMBAJUL RUȘINII.

Rușinea este o emoție primară al cărei scop esențial este acela de a facilita relațiile sociale, protejând condițiile necesare conectării cu ceilalți și asigurându-ne un sentiment de apartenență la grup/comunitate/societate. Acest sentiment este absolut necesar supraviețuirii, empatiei și compasiunii față de sine și de ceilalți.

În forma ei sănătoasă, pentru că rușinea are și o funcție sănătoasă, ea îndeplinește două roluri fundamentale:


Ne împiedică să apelăm la comportamente contrare normelor sociale, evitând, astfel, riscul de a ne simți excluși sau umiliți prin respingerea celorlalți.
Apoi, în cazul în care am realizat o încălcare a acestor norme, manifestările exterioare ale rușinii, semnalizează celorlalți faptul că suntem conștienți de ofensa/gafa produsă și o regretăm. Așadar, în prezența unor semnale echilibrate ale acestei emoții, ceilalți sunt mai predispuși să rămână conectați și să fie indulgenți cu noi, decât să ne respingă sau să ne condamne.

Exprimarea sănătoasă a rușinii este o strategie evolutivă puternică care asigură supraviețuirea și promovează afilierea/asocierea.


Reflectează: pentru a identifica rușinea sănătoasă, îți propun să îți acorzi un moment în care să meditezi asupra oricăror experiențe care au trezit această emoție și care te-au ajutat să îți orientezi comportamentul într-o direcție pozitivă sau te-au ajutat să realizezi că nu ești nici mai bună, nici mai rea decât orice altă persoană.

Când rușinea este însa impusă într-un mod constant sau dur, ea devine toxică și ne poate încarcera într-un abis de ură de sine și autoînvinovățire, devenind ceea ce Jung numea ”o emoție corozivă pentru suflet”. In aceste situații, pentru a evita adâncirea rușinii, tendință noastra este să ne retragem din fața lumii într-o fortăreață de fier, pentru a ne păstra pe sine în sigurață și pe ceilalți cât mai departe. Acest mod este în special folosit de către cei care au fost expuși unor experiențe umilitoare repetate, experiențe în care nu au primit nicio ofertă de reconectare din partea cuiva semnificativ, indiferent cât de clar au exprimat sentimentul de rușine. Aceste acte continuate de rușinare a cuiva duc, în cele din urmă, la niveluri insuportabile de rușine toxică, în urma cărora cel în cauză se simte abandonat și total respins.

Cu timpul, tot acest proces duce la construirea unor credințe fundamentale despre un sine defect, inadecvat și inacceptabil pentru ceilalți. În unele cazuri, aceste credințe devin atât de corozive încât ajung să infecteze însăși ființa persoanei cu convingerea că este atât de greșită încât nu este demnă de iubire sau chiar de a fi în viață. Cel în cauză ajunge să fie extrem de vulnerabil, temător și foarte fragil dpdv psihologic.

Nimeni nu se naşte ruşinat. Ruşinea este o emoţie învăţată, care începe în jurul vârstei de doi ani, odată cu învăţarea imaginii de sine. Deşi oamenii se nasc cu o capacitate pentru ruşine, tendinţa de a se ruşina, în anumite situaţii, se învaţă.


Reflectează: te invit să îți acorzi un moment pentru a reflecta în ce fel rușinea toxică te-a împiedicat, de-a lungul timpului, să acționezi sau să decizi într-un sens dorit de tine. Definește care este relația ta cu rușinea și ce rol joacă în viață ta.

MULȚUMESC PENTRU CURIOZITATEA DE A AFLA - ÎȚI DORESC SĂ TRAIEȘTI EXPERIENȚE BLÂNDE ȘI PLINE DE EMPATIE!

AFLĂ CĂ SĂ TE AFLI!

SALUTARE!

Inspirată de minunată lucrare a lui Brene Brown, CURAJUL DE A FI VULNERABIL, dar și de nenumăratele interacțiuni avute cu clienți mei, pe această tema, am ales, ca acest podcast să fie o pledoarie pentru VULNERABILITATE. 

VULNERABILITATEA nu este nici bună nici rea. Nu este ceea ce se numește “o emoție negativă” și nu este întodeauna o emoție pozitivă și luminoasă. Ea stă însă la baza tuturor emoțiilor și sentimentelor noastre. A SIMȚI înseamnă a fi VULNERABIL. VULNERABILITATEA este firească! Este o parte a vieții fiecăruia dintre noi!

Cine vede VULNERABILITATEA asemenea unei slăbiciuni, spune mai concret faptul că a avea emoții este o slăbiciune! Oamenii resping vulnerabilitatea fiindcă o asociază cu stări precum frica, rușinea, suferința, tristețea sau dezamăgirea - emoții despre care refuzăm să vorbim chiar și atunci când ne afectează profund modul în care trăim, iubim sau muncim.

Da, suntem total expuși emoțional, atunci când ne arătăm vulnerabili. Da, atunci când ne permitem să fim vulnerabili, ne simțim în nesiguranță și ne asumăm un risc uriaș. În niciun caz, însă nu se poate spune că asumarea unor riscuri, expunerea emoțională și înfruntarea nesiguranței sunt forme de slăbiciune. Dimpotrivă! Cel cu adevărat puternic este cel care se lasă văzut, care are curajul să se arate, și să se lase aflat. Felul în care celălalt sau ceilalți percep vulnerabilitatea pe care tu ai avut curajul să o manifești, e ceva ce nu mai ține de tine.

VULNERABILITATEA este locul în care se nasc iubirea, sentimentul de apartenență, bucuria, curajul și creativitatea. Este sursă a speranței, responsabilității și autenticității. Chiar dacă este greu de crezut, mai ales dacă ți-ai petrecut o viață întreagă gândintu-te că vulnerabilitatea și slăbiciunea înseamnă același lucru, dacă îți dorești o viată trăită profund, în care să îți înțelegi rolulul existenței mai bine, e important să îți asumi propria vulnerabilitate.

Brene Brown, spune în CURAJUL DE A FI VULNERABIL că pentru ea, VULNERABILITATEA înseamnă incertitudine, risc și expunere emoțională. Și pentru a-și susține acestă afirmație vorbește despre cât e de riscant, de exemplu, să iubești pe cineva. Pentru că iubirea înseamnă incertitudine. Să iubești pe cineva care s-ar putea să nu te iubească, a cărui siguranță nu o poți garanta, care ar putea să rămână în viață ta până în ultima zi sau să plece în orice moment - asta înseamă vulnerabilitate. Prin urmare, e înspăimântător, și riscăm să suferim - dar poți să îți imaginezi cum e să trăiești fără să iubești și fără să fii iubit? Să te expui, de exemplu, prin arta ta, prin scrierile, fotografiile sau ideile tale, fără nici o asigurare că vei fi apreciat sau înțeles, e tot VULNERABILITATE.

Putem depăși ideea că VULNERABILITATEA este o slăbiciune atunci când am încetat să facem confuzie între “a avea emoții” și a “fi un om slab”. În plus, atunci când învățăm cum să ne asumăm propria vulnerabilitate, cum să fim vulnerabili și cum să ne acceptăm emoțiile care implică vulnerabilitatea, ne putem recâștiga latura emoțională a vieții noastre, redobândim pasiunea de a trăi și sentimentul că viață are un rost.

Brene Brown ne spune că din studiile sale, a învățat că cel mai bine este să începi cu definirea, recunoașterea și înțelegerea vulnerabilității tale. Pentru mine, a fi vulnerabilă, înseamnă și să realizez această serie de podcasturi, să îmi scriu ideile și credințele și să le împărtășesc cu voi. Vulnerabilitatea mea, în acest context înseamnă să întâlnesc teamă și curajul și să fac această întâlnire publică, să o expun în față voastră. Dau leapșa mai departe și te aștep să îmi scrii: 1. ce înseamnă pentru tine a fi vulnerabil; 2. ce îns