Contramitologia RFI România

În acest episod discutăm despre detaliile planului întocmit de Securitate pentru prevenirea apariției de „înscrisuri dușmănoase”. Planul descrie categoriile de persoane „suspecte”, vorbește inclusiv despre „dușmanul din interior”, despre cei care scriu anecdote sau care inventau bancuri, proferau injurii și calomnii la adresa partidului. Disperarea regimului era subliniată de această încercare de a stopa exprimarea nemulțumirilor în creștere.

Cum era organizată interceptarea corespondenței românilor înainte de 1989? Ce era Unitatea Specială „S”, unitatea care se ocupa cu supravegherea a ceea ce comunicau oamenii în scris?

Pentru Securitate, orice formă de protest era o mare problemă. Cu atât mai mult, protestul public, care risca să se extindă. Un „Plan de măsuri” din aprilie 1985 ne arată că în ultimii ani ai comunismului numărul cetățenilor români care recurgeau la această formă de protest crescuse. Sătui de foame, frig și teroare, tot mai mulți români trimiteau scrisori anonime de protest, scriau lozinci anticomuniste în locuri publice. Securitatea trebuia să oprească acest fenomen.

Orice formă de protest era interzisă în perioada comunistă, iar consecințele puteau fi foarte grave pentru cei care se încăpățânau. Securitatea intervenea și folosea o gamă extinsă de metode, de la așa-numită „destrămare a anturajului”, până la internarea forțată în spitale de psihiatrie. Cine era „nebun” să se opună regimului communist în această situație și ce puteau păți astfel de persoane?

Există mari diferențe între ceea ce se înțelege astăzi prin „terorism” și ceea ce înțelegea Securitatea prin „teorism”. Dacă termenul actual se referă strict la organizații care practică acest tip de acțiune, în perioada comunistă, unii cetățeni care de fapt se ridicau împortiva regimului puteau fi considerați „teoriști” și puteau intra în atenția USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă).

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus plângere împotriva ordonanței de clasare a procurorului de caz Marius Iacob, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală, în dosarul privitor la căminele-spital din Cighid, Păstrăveni și Sighetu Marmației