Câteva lucruri spuse de Lorena Enache în acest podcast:

Să fie poezia super puterea mea.

Să pot să mă disting cu faptul că scriu poezie

Apoi am început să fac pace cu mine cu faptul că scriu poezie și că nu trebuie să fie doar tristuță sau doar de ură sau să apară doar ca moment de respiro. 

Sexualitatea era o formă de putere și cu cât puteai să o afirmi, să o arăți mai hotărât, mai explicit, mai je m en fiche, cu atât aveam impresia că deveneam mai dezirantă.

Ca și cum ai poza un sentiment.

Dacă nici în poezie nu-ți permiți să te duci unde vrei tu să te duci. Dacă nici acolo nu poți să spui îmi place sau nu îmi place... Nu trebuie să fie bună, nu trebuie să fie proastă, nu trebuie să atingă anumite subiecte, nu trebuie să sensibilizeze o masă anume de oameni sau  să trateze chestii politice sau ideologice... Eu am început să cred că îmi place sau nu. E atât de simplu.