Revista presei internaționale

Descoperiți in fiecare dimineață cele mai importante subiecte din presa internațională în revista presei internaționale realizată de Ovidiu Nahoi. 

  1. hace 1 día

    „Nori negri” deasupra executivului condus de Pedro Sanchez

    Pedro Sanchez, unul dintre ultimii liderii social-democrați rămași la putere în Europa, traversează cea mai dificilă perioadă a mandatului său. O serie de anchete și condamnări care vizează persoane din cercul său apropiat alimentează atacurile opoziției și ridică semne de întrebare privind viitorul guvernului spaniol. Ce spune presa internațională despre această criză politică? „În Spania, Pedro Sanchez este mai slăbit ca niciodată”, titrează Le Monde. Premierul spaniol respinge însă acuzațiile privind existența unei „corupții generalizate” în guvernul și partidul său. „Într-o izolare din ce în ce mai mare, Pedro Sanchez și-a apărat din nou, miercuri, 24 iunie, decizia de a rămâne la conducerea guvernului spaniol până în 2027, în cadrul unei ședințe parlamentare extrem de tensionate, convocată la cererea sa pentru a oferi explicații cu privire la acumularea de anchete și procese care afectează executivul său.”, notează publicația franceză. Potrivit CNN, Spania este destul de familiară cu scandalurile de corupție care au provocat căderea multor cariere politice în ultimele decenii. Ironia, spun ei, este că Pedro Sanchez a ajuns la putere în 2018 tocmai după ce Partidul Popular, aflat atunci la guvernare, a fost doborât de un uriaș scandal de corupție. Astăzi, observă televiziunea americană, „aceeași nori negri se adună acum în jurul lui Sanchez”. Soția premierului, Begoña Gómez, este vizată de o anchetă pentru trafic de influență, acuzații pe care atât ea, cât și Pedro Sánchez le resping categoric, denunțând o campanie cu motivații politice. Dar problema nu mai vine doar din partea opoziției. Cotidianul El Mundo observă că partenerii parlamentari care i-au asigurat supraviețuirea politică în ultimii ani încep să se distanțeze tot mai vizibil. „Sanchez a apărut și acum un an în Congres pentru a aborda problema corupției din cadrul guvernului și partidului său, reușind să părăsească sala, lăsând impresia de unitate în timp ce partenerii săi își strângeau rândurile. Un an mai târziu, scenariul și situația sunt aceleași, dar rezultatul este diferit. Imaginea care se conturează este una de îndoială, neîncredere și lipsă de credibilitate”, scrie cotidianul. „Dezbaterea privind corupția îl lasă pe Sánchez tot mai izolat în Congres”, rezumă simplu El País. Ziarul conservator Le Point denunță un „foc judiciar susținut” care se concentrează asupra liderului spaniol. Chiar dacă majoritatea dosarelor îl vizează doar indirect, acumularea lor produce un efect politic devastator. Politologul Pablo Simón, citat de publicația franceză, remarcă însă reziliența premierului. „Mulți alți lideri ar fi cedat deja”, spune acesta. Pentru moment, mai remarcă CNN, cea mai bună strategie a lui Sanchez pare să fie aceea de a rezista și de a spera că evoluția dosarelor din justiție îi va permite să rămână la putere. După opt ani în fruntea guvernului, unul dintre cei mai longevivi lideri ai Uniunii Europene se confruntă însă cu o întrebare tot mai apăsătoare: cât timp mai poate supraviețui politic sub presiunea scandalurilor?

    3 min
  2. hace 3 días

    Și totuși, UE s-a descurcat mai bine după Brexit. Plus: Kievul sufocă Crimeea

    Ucraina și-a intensificat atacurile asupra Crimeei. Este o parte a unei strategii de izolare a peninsulei ocupate de Rusia, constată comentatorii. Presa internațională continuă să analizeze și consecințele Brexitului, după împlinirea a zece ani de la referendumul britanic. ”Ucraina intensifică atacurile asupra Crimeei pentru a crește costul ocupației rusești”, constată The Guardian. Ucraina și-a concentrat atacurile asupra principalelor rute de transport care aprovizionează Crimeea, în special autostrada Novorossiya. Rusia restricționase deja drastic traficul pe podul Kerci, cealaltă rută majoră care leagă Crimeea de Rusia. Moscova a încetat în mare parte să mai folosească podul pentru transporturile feroviare de combustibil de când un atac ucrainean din 2022 a deteriorat trecerea și a incendiat un tren de combustibil”. După c*m constată The Moscow Times, ”de la poalele Munților Urali până la coasta aridă a Mării Caspice, regiunile rusești aflate departe de linia frontului suportă greul unei campanii ucrainene de atacuri în profunzime, care folosește drone și rachete. Ultimele luni au arătat cât de dispusă este Ucraina să le lovească puternic. Creșterea numărului de atacuri aeriene la mare distanță pare să se datoreze în mare parte competenței tehnice tot mai mari a Ucrainei și capacității de a produce mai multe drone”. ”Kievul încearcă să stranguleze treptat Crimeea, într-un efort mai amplu de a recâștiga inițiativa în detrimentul invadatorului”, observă și Le Monde. Datorită unei noi generații de drone, Kievul desfășoară o campanie metodică împotriva infrastructurii rutiere, feroviare și energetice a peninsulei anexate de Moscova în 2014. Rusia încearcă urgent să își adapteze apărarea”. Presa internațională continua să analizeze urmările Brexitului, la zece ani de la referendum. Ziarul spaniel La Vanguardia, citat de Eurotopics, este de părere că, în cele din urmă, UE s-a descurcat bine fără Marea Britanie. „Multe decizii cheie, c*m ar fi crearea Fondului Next Generation, Pactul verde european sau politica de imigrație, s-ar putea să nu fi fost susținute de britanici sau doar cu mare dificultate. Regatul Unit nu a aderat niciodată la Acordul Schengen și nici nu a adoptat moneda euro. A fost întotdeauna reticent în a se angaja pe deplin față de Europa. (...) Dacă nu ar fi fost așa și dacă tinerii britanici ar fi mai pro-europeni, Regatul Unit ar fi un partener excelent și ar consolida considerabil UE.” Și revista The Economist crede că UE a învățat să se descurce fără Regatul Unit: „În multe privințe, UE a rămas aceeași. Engleza este chiar mai mult o lingua franca la Bruxelles decât era în 2016. (...) Poate că cel mai mare impact al Brexitului a fost asupra moralului UE. Blocul a dominat Marea Britanie în negocieri la fiecare pas al divorțului de patru ani. Acest lucru i-a dat încredere pentru a face față crizelor ulterioare, fie că a fost vorba de Covid sau de Ucraina. Cu toate acestea, umorul autoironic al contingentului britanic din UE este extrem de regretat, chiar și printre foștii adversari ideologici.”

    3 min
  3. hace 4 días

    Demisie la zece ani de la referendumul Brexit

    O demisie la Londra care coincide cu împlinirea a zece ani de la referendumul care a dus la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Iată c*m vede presa internațională plecarea din fruntea guvernului a lui Keir Starmer. ”De la o victorie electorală zdrobitoare la cel mai nepopular prim-ministru britanic al timpurilor moderne”, iată c*m vede Le Figaro demisia lui Starmer. Potrivit Newsweek, ”Keir Starmer a fost criticat pentru că nu a îndeplinit unele dintre promisiunile cheie ale Partidului Laburist, legate de imigrație, reforma asistenței sociale și o dispută privind cheltuielile pentru apărare. Starmer a fost, de asemenea, grav afectat la începutul acestui an de controversa din jurul numirii lui Peter Mandelson, ambasador al Marii Britanii în Statele Unite. Scandalul a izbucnit după ce au apărut noi dezvăluiri despre relația anterioară a lui Mandelson cu infractorul sexual condamnat Jeffrey Epstein, ceea ce a stârnit semne de întrebare cu privire la modul în care Starmer l-a selectat”. Iar The Conversation observă că demisia vine la zece ani de la referendumul Brexit din 2016. ”Să fim siguri că diviziunile create și consolidate ca urmare a momentului Brexit sunt încă în centrul politicii britanice - chiar dacă mulți oameni au uitat detaliile acelei dispute”. Ziarul francez cu profil economic Les Echos notează că, la zece ani după Brexit, ”britanicii s-au răzgândit”. ”În septembrie 2022, bugetul efemerei prim-ministre Liz Truss, urmat de panică pe piețe, a distrus complet credibilitatea proiectului conservator în favoarea Brexitului în ochii publicului. Dar vor britanicii să se realăture Uniunii Europene? Rămâne complicat”. După c*m comentează Le Monde, ”nemulțumirea față de gestionarea imigrației, care a cristalizat votul în favoarea ieșirii din Uniunea Europeană în 2016, alimentează ascensiunea naționalismului bazat pe identitate și îl avantajează pe Nigel Farage. Promisiunile unei „Mari Britanii globale”, care au evidențiat perspectiva unei reveniri la grandoarea imperială britanică, s-au ciocnit cu impotența țării în fața conflictelor globale. Pretenția de a beneficia de „eliberarea de sub jugul” standardelor europene s-a epuizat rapid, fiind înlocuită de opusul său: „alinierea dinamică” la regulile UE, singura modalitate de a facilita comerțul. Cât despre sloganul emblematic al referendumului, „Preluăm controlul”, care viza să pună capăt liberei intrări a europenilor și să controleze imigrația, acesta a dus la o creștere bruscă a numărului de străini care intră în țară din Commonwealth”. Euronews evidențiază că, potrivit unor experți, ”au existat unele beneficii marginale, în sensul că Regatul Unit a reușit să încheie înaintea UE un acord de liber schimb cu India, una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din lume. Dar acestea nu au produs un impact semnificativ asupra economiei britanice. În plus, economia globală a fost zguduită de crize succesive, c*m ar fi pandemia de COVID-19 și invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia”.

    4 min
  4. hace 5 días

    SUA-Iran: un memorandum fragil

    Proiectul de memorandum privind încheierea războiului din Iran a început să fie analizat de presa internațională. Washingtonul și Teheranul au în față două luni pentru a stabili detaliile tehnice. Dar comentatorii se întreabă cât de trainic este acest acord. Le Monde vede acordul dintre Statele Unite și Iran drept ”un protocol fragil. Pare că Washingtonul nu a avut altă opțiune decât să-și recunoască greșeala strategică și a încerca să pună capăt acestui război, care nu a reușit să atingă niciunul dintre obiectivele trasate succesiv de Casa Albă”. The Guardian notează că  ”însuși Donald Trump a salutat acordul drept o victorie majoră pentru Statele Unite, în timp ce negociatorul-șef al Iranului, Mohammad Ghalibaf, l-a numit un record al eșecului SUA”. Un oficial american a declarat pentru Axios că impasul acordului ar putea fi „legat de obiecțiile Iranului cu privire la ceea ce consideră a fi încălcări israeliene ale armistițiului din Liban, unde luptele continuă. Iranul cere respectarea unui armistițiu complet în Liban, în timp ce Israelul cere încetarea încălcărilor armistițiului de către Hezbollah și își menține trupele într-o zonă tampon în sudul țării”. Dar c*m văd iranienii încheierea unui acord? Potrivit revistei Time, ”pentru iranienii, epuizați de luni de război, anunțul a adus un moment rar de ușurare: perspectiva unor nopți fără explozii și a unui sfârșit, oricât de fragil, al unui conflict care adâncise izolarea și disperarea financiară a țării. Dar imediat, ușurarea a făcut loc incertitudinii cu privire la viabilitatea armistițiului. Mulți se întreabă dacă economia își va putea reveni și dacă, în cele din urmă, războiul nu cumva a întărit influența guvernului pe plan intern”. Publicația iraniană în exil Iran International vede c*m, în țară, vestea armistițiului este primită cu un amestec de speranță, furie și neîncredere, Mulți utilizatori ai rețelelor sociale salută sfârșitul luptelor, dar rămân pesimiști în privința viitorului temându-se că războiul ar putea izbucni din nou. Unii și-au exprimat speranța că un acord final și ridicarea sancțiunilor ar putea îmbunătăți condițiile de viață. O temă recurentă este critica la adresa guvernului pentru că a rezistat negocierilor cu Washingtonul timp de ani de zile, înainte de a reveni în cele din urmă la masă, însă doar după un conflict costisitor. Mulți oponenți ai Republicii Islamice au reacționat cu furie, spunând că se simt abandonați de președintele Donald Trump și de administrația sa. „Într-un fel sau altul, vor ajunge la un acord și ei vor rămâne la putere, dar noi vom fi tot aici și îi vom înfrunta pe străzi”, a scris un utilizator pe X.

    3 min
  5. 19 jun

    Victorie diplomatică pentru Macron. Dar cât va dura?

    Surpriză la Palatul Versailles: Donald Trump a semnat acordul de pace cu Iranul, chiar în timpul cinei de miercuri cu președintele Macron. Strâmtoarea Ormuz urmează să fie redeschisă iar detaliile programului nuclear vor fi negociate în următoarele 60 de zile. Cu toate acestea, termenii acordului sunt criticați de mulți comentatori. Potrivit revistei franceze Le Point   ”summitul G7 de la Evian, deja istoric prin formatul și ambiția dovedite, a atins punctul culminant miercuri seara la Versailles. În splendoarea aurită a palatului lui Ludovic al XIV-lea, Donald Trump a parafat, cu semnătura sa geometrică imediat recognoscibilă, acordul încheiat cu iranienii. Și chiar în aceste încăperi  în care Ludovic al XVI-lea a decis să angajeze trupe franceze de partea „insurgenților” americani împotriva forțelor britanice. Acesta a fost și motivul pentru care președintele Macron a fost dornic să-l invite pe Donald Trump pentru a marca cea de-a 250-a aniversare a independenței americane”.   Pagina postului de radio RTL notează că ”eforturile lui Emmanuel Macron de a apărea drept liderul europenilor au fost răsplătite cu o secvență greu de imaginat acum doar câteva zile”. Semnarea acordului ”i-a luat prin surprindere chiar și pe membrii guvernului francez prezenți la masă”. Roland Lescure, ministrul Economiei, a povestit în studioul RTL această scenă bruscă și improbabilă. „L-am văzut pe Marco Rubio ridicându-se literalmente, plecând, imprimând memorandumul și întorcându-se”, a spus el. Citeste si„Acordul SUA-Iran este un lucru bun, dar nu cred că putem spune că războiul este total terminat” estimează Emmanuel Macron într-un interviu la France 2 Politico titrează:  ”Macron a câștigat runda cu Trump la G7. Până la următoarea ceartă”. ”Președintele francez a obținut o victorie diplomatică neașteptată. Diplomații au remarcat că, desigur, nu există nicio garanție că eforturile lui Macron nu vor fi anulate de o singură convorbire telefonică între Trump și președintele rus Vladimir Putin”. Însă acordul semnat miercuri seara este întâmpinat cu critici din partea multor comentatori. The New York Times vede acordul ca fiind „General, vag și conceput ca un aranjament tranzitoriu”. Ziarul constată că   ”Guvernul ultraconservator iranian rămâne la putere în timp ce detaliile acordului nuclear vor fi negociate, aparent, în următoarele două luni. Dar termenii vor fi probabil similari cu cei încheiați de președintele Obama în 2015. Un acord pe care Trump l-a anulat în 2018. Cu toate acestea, războiul său distructiv pare să-l fi condus la un acord similar”.   BBC comentează că ”statele arabe din Golf răsuflă ușurate, dar cu prudență. Strâmtoarea Ormuz, punctul lor maritim vital, urmează să se redeschidă. Însă, există încă câteva întrebări serioase. Cea mai importantă se leagă de dosarul nuclear. Următoarele 60 de zile reprezintă o perioadă foarte scurtă pentru a se preveni orice șansă ca Iranul să lucreze în secret la o armă nucleară. A fost nevoie de zece ori mai mult timp pentru a ajunge la acordul din 2015, pe care președintele Trump l-a abandonat în primul său mandat”.

    3 min
  6. 18 jun

    Concluzii după summitul G7: Trump revine în joc, dar pacea în Ucraina e departe

    Donald Trump a fost adus din nou alături de europeni, în încercarea de a opri războiul Rusiei din Ucraina. Iată principala concluzie a comentatorilor după summitul G7 desfășurat în stațiunea franceză Évian-les-Bains. Totuși, unii atrag atenția că pacea rămâne departe. Ziarul italian La Stampa apreciază că „Summitul G7 de la Évian a obținut o victorie, cel puțin pe hârtie: readucerea lui Donald Trump la conducerea discuțiilor despre războiul din Ucraina. (...) Președintele SUA a descris întâlnirea față în față cu omologul său ucrainean ca fiind excepțională”. (Sursa. Eurotopics) Le Monde notează că, la summitul G7, Donald Trump, încurajat de acordul său cu Iranul, a arătat un interes reînnoit pentru Ucraina. Europenii doresc o implicare consolidată a SUA în conflictul dintre Moscova și Kiev. Ei au alimentat entuziasmul președintelui american pentru memorandumul său de înțelegere cu Teheranul și și-au confirmat oferta de asistență în Strâmtoarea Ormuz”. Citeste siFranţa: Preşedintele Donald Trump este primit la Castelul Versailles, la finele G7 ”Donald Trump ar fi de acord să ajute Ucraina în schimbul ajutorului european pentru deminarea din Strâmtoarea Ormuz”, concluzionează și Le Figaro. Politico observă că  liderii G7 „se angajează să crească presiunea asupra economiei de război rusești (...). Declarația finală îl menționează pe Trump de trei ori, spunând că, odată ce SUA și Iranul au ajuns la un acord pentru a pune capăt ostilităților, este acum mai ușor să ia mai multe măsuri economice împotriva Rusiei”. Acordurile cu Putin sunt lipsite de valoare First Post observă că, ”în urma întâlnirii, guvernul canadian a anunțat noi sancțiuni care vizează flota din umbră a Rusiei, veniturile din energie, sectorul industrial de apărare și entitățile legate de eforturile de dezinformare. Trump a mai spus că SUA vor putea în curând să reimpună sancțiuni asupra petrolului rusesc”. The New Voice of Ukraine este de părere că ”summitul de la Évian-les-Bains a oferit Ucrainei o nouă oportunitate de a-și asigura sprijinul SUA pentru eforturile de a împinge Rusia spre discuții de pace semnificative, în condiții susținute de Kiev și de aliații săi europeni. Citeste siLiderii statelor din G7, inclusiv Donald Trump, promit să intensifice presiunea asupra Rusiei Liderii au lăudat rezistența și progresul Ucrainei pe câmpul de luptă din ultimele luni și au spus că acest lucru a creat ”un nou impuls” în război”. ”Nu există o cale ușoară către pace”, avertizează însă ziarul german Der Tagesspiegel: „Donald Trump caută calea ușoară prin acorduri cu Putin – fără a ține cont de consecințele pentru Ucraina și Europa. (...) Poate exista o pace durabilă doar dacă Europa își dă seama că Putin va face concesii doar atunci când se confruntă cu perspectiva unei înfrângeri militare. Acordurile cu Putin sunt lipsite de valoare; până acum le-a încălcat aproape pe toate. Singurele angajamente care vor fi respectate sunt cele pe care Europa este dispusă și capabilă să le aplice prin mijloace militare, dacă este necesar. Nu există o cale ușoară către pace. Aceasta este o iluzie”, scrie ziarul german.

    3 min
  7. 17 jun

    Ucraina lovește o rafinărie de lângă Moscova, umilință pentru Vladimir Putin

    Presa internațională analizează evoluția războiului din Ucraina, după ce o importantă rafinărie din apropierea Moscovei a fost avariată de dronele Kievului. În același timp, comentatorii remarcă emoția din capitala ucraineană după ce Rusia a lovit monumentul religios emblematic al Ucrainei. ”Ucraina ripostează cu un atac violent asupra unei centrale petroliere de la Moscova chiar în timpul reuniunii G7”, titrează Newsweek: ”Kievul a vizat în mod constant rafinăriile, conductele și centrele de depozitare ale Rusiei cu drone capabile să zboare sute de kilometri. Toate acestea, în încercarea de a tăia resursele vitale pentru efortul de război al Kremlinului”. The Mirror vede în atacul asupra rafinăriei de lângă Moscova o umilință pentru Vladimir Putin:  ”A fost o lovitură psihologică majoră pentru Kremlin, exact în momentul în care atacurile ucrainene încep să afecteze serios economia rusă și să ridice semne de întrebare cu privire la capacitatea lui Putin de a controla pe deplin Crimeea ocupată”. First Post vorbește despre  semnificația strategică a acestui atac:    ”Rafinăria Gazpromneft servește regiunea Moscovei, o zonă care a evitat în mare măsură întreruperile de aprovizionare cu combustibil observate în alte câteva regiuni rusești afectate de conflict. Prin urmare, atacul are o semnificație simbolică, precum și strategică, demonstrând capacitatea Ucrainei de a viza infrastructura aflată în adâncul teritoriului rus”.   În acest timp, Donald Trump ”își îndreaptă din nou atenția către Ucraina — iar aliații Kievului sunt îngrijorați”, constată Politico:  ”În culise, oficialii europeni se tem că președintele SUA – eliberat de gestionarea crizei din Iran – ar putea încerca să preia din nou controlul asupra negocierilor de pace din Ucraina și să deraieze strategia lor de a pune presiune maximă asupra Rusiei și de a sprijini pe deplin Ucraina. Afirmația de luni a lui lui Trump, conform căreia poate vedea o modalitate de a „face ceva” - după ce a primit apeluri separate de la Vladimir Putin și Volodimir Zelenski - riscă să-i pună pe europeni din nou pe margine. Luni, președintele francez a susținut că europenii sunt cei care plătesc acum factura pentru armele Ucrainei și trebuie să aibă un cuvânt de spus”. Emoție la Kiev în urma atacurilor asupra catedralei Adormirea Maicii Domnului, scrie Le Point:  ”Sanctuarul, lovit în noaptea de 14 spre 15 iunie, este unul dintre cele mai sfinte locuri ale Ortodoxiei și simbolul emancipării Bisericii Ucrainene de Moscova”. Citeste siCatedrala Adormirii Maicii Domnului din Kiev, monument UNESCO, în flăcări după un atac rusesc. Patriarhia Română deplânge atacul „Kremlinul frustrat crede că îi poate intimida pe ucraineni atacând locuri cu o semnificație simbolică deosebită, dar acest lucru nu face decât să le întărească unitatea, constată publicația poloneză Krytyka Polityczna, citată de Eurotopics. Iar Le Figaro reia afirmațiile directorului complexului religios,  potrivit căruia lucrările de restaurare a faimoasei mănăstiri ortodoxe Lavra Pechersk din Kiev, ar putea dura aproximativ doi ani.

    3 min
  8. 16 jun

    Acordul SUA - Iran: prudența rămâne esențială

    Presa internațională comentează anunțul de duminică noaptea al Statelor Unite și Iranului privind un acord de încetare a focului. Părțile susțin că acordul va pune capăt războiului de aproape patru luni și va redeschide Strâmtoarea Ormuz. Detaliile acordului rămân însă neclare, la fel ca și întrebarea dacă atacurile israeliene în Liban vor pune în pericol înțelegerea, consideră comentatorii. După c*m remarcă The Economist,   ”începând din martie, Donald Trump a susținut de vreo 40 de ori că este aproape de o înțelegere cu Iranul. De data aceasta, a avut, în sfârșit, dreptate. Acesta va aduce ușurarea necesară unei regiuni afectate cât și piețelor energetice globale. Dar nu va rezolva problemele care au adus America și Iranul în război”.   BBC consideră că acordul vine într-un moment important pentru Donald Trump – care duminică și-a sărbătorit cea de-a 80-a aniversare. După atâtea false revelații, se pare că Washingtonul și Teheranul sunt acum de acord asupra unui lucru – că a fost finalizat un memorandum de înțelegere. În realitate, acordul – deși crucial – este doar un început. Citeste siIranul doreşte ca acordul cu Statele Unite să fie ratificat de Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite Acesta va declanșa o perioadă de 60 de zile, timp în care SUA și Iranul vor trebui să se pună de acord asupra modului de distrugere și eliminare a materialului nuclear al Iranului. Statutul exact al Strâmtorii Ormuz este, de asemenea, un aspect asupra căruia există încă opinii divergente. Un lucru este clar, însă: asigurarea lui Trump adresată poporului iranian că „ajutorul era pe drum” și că, odată ce SUA vor termina, guvernul va fi al lor, nu pare să se întâmple prea curând”. Le Monde vorbește în editorialul său despre ”prețul orbirii” lui Donald Trump:   ”Președintele american va avea dificultăți în a prezenta acordul anunțat cu Teheranul ca pe un succes dacă rezultatul său principal se limitează la redeschiderea Strâmtorii Ormuz. În loc să doboare regimul iranian sau să-i paralizeze capacitățile militare, acest atac american și israelian a scos, dimpotrivă, în evidență rezistența sa. Dincolo de loviturile împotriva statelor de pe țărmurile arabe ale Golfului, cel mai previzibil răspuns al Iranului a fost blocarea Strâmtorii Ormuz, transformând astfel un simplu conflict regional într-o criză sistemică globală. Aceeași observație de orbire americană se aplică Ucrainei. Donald Trump s-a gândit poate că simpla întrerupere a ajutorului militar american ar fi suficientă pentru a forța Kievul să accepte dictatele Moscovei”.   Le Point notează că europenii se pregătesc să patruleze în Strâmtoarea Ormuz: Europa salută „pacea”, dar nu lasă garda jos. Franța, Regatul Unit, Germania și Italia au stabilit și un cadru: redeschiderea urgentă a Strâmtorii Ormuz, care sufocă economia globală de cinci luni. Prudența rămâne esențială. Acordul de pace va fi semnat vineri și nimeni nu știe ce s-ar putea întâmpla în această regiune volatilă de acum și până atunci”. La Stampa se teme că Israelul va încerca să împiedice un armistițiu: „Pentru Israel, acest acord a fost deja o dezamăgire: nu garantează nici distrugerea programelor nucleare și de rachete ale Iranului, nici nu neutralizează Hezbollah-ul și nici nu demontează axa regională a Teheranului. Pune războiul în așteptare fără a-i acorda lui Netanyahu victoria strategică pe care continuă să o revendice.”

    4 min

Acerca de

Descoperiți in fiecare dimineață cele mai importante subiecte din presa internațională în revista presei internaționale realizată de Ovidiu Nahoi. 

Más de RFI România

También te podría interesar