Revista presei internaționale

Descoperiți in fiecare dimineață cele mai importante subiecte din presa internațională în revista presei internaționale realizată de Ovidiu Nahoi. 

  1. -4 h

    Criza carburantului în Rusia: Putin trebuie lovit cât timp se află la pământ

    Președintele rus Vladimir Putin a recunoscut în sfârșit că Rusia se confruntă cu probleme în războiul din Ucraina. Aceasta, pe fondul crizei carburanților care afectează întreaga țară. Dar există semne că ar putea ceda? – se întreabă comentatorii. Le Monde observă cum ”Rusia, unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, a impus o serie de restricții asupra vânzărilor de benzină la nivel național. Bombardamentele recente din Ucraina au perturbat întreaga aprovizionare națională. Însuși Putin s-a văzut nevoit să recunoască faptul că Rusia se confruntă cu „o oarecare penurie” de combustibil. Însă, pe rețelele de socializare, mulți utilizatori ruși arată cozi interminabile. Și mulți se plâng că nu găsesc deloc benzină”. ”Lipsa de combustibil a dus la o nemulțumire publică tot mai mare” constată și The Independent:  ”Aceasta oferă Kievului un avantaj, în timp ce președintele Zelenski și liderii europeni insistă pentru reluarea negocierilor de pace. Putin știe că este în pericol. E timpul să fie lovit cât timp este jos, notează comentatorul ziarului britanic. „Putin este forțat treptat să accepte public din ce în ce mai mult realitatea războiului. În acest sens, obiectivul pe termen lung al Ucrainei de a aduce această realitate la cunoștința rușilor începe să aibă succes”, conchide ziarul. Eșecurile lui Putin în Ucraina spulberă mitul unei armate invincibile, iar conducătorul Rusiei știe asta, titrează The Washington Times. ”O înregistrare video cu Putin depunând o coroană de flori la Mormântul Soldatului Necunoscut din Moscova a fost publicată pe 22 iunie, dar Radio Liberty a prezentat recent dovezi care sugerează că Kremlinul folosește imagini preînregistrate pentru a mușamaliza faptul că liderul lor se ascunde. Costurile tot mai mari ale invaziei sale ilegale a Ucrainei au cauzat daune semnificative Rusiei. Președintele Zelenski a inspirat țara să lupte, iar națiunea sa a rezistat într-o luptă de tipul David și Goliat”. Forbes vorbește despre ”o serie de dezastre atât de însemnate încât nici Putin, nici publicul rus nu le pot ignora. Iar realitatea se schimbă. Întreaga aventură barbară din Ucraina va arăta ca o catastrofă. Putin nu poate evita pata. Într-adevăr, atunci când nici măcar nu mai poate controla aspectul vizual, efectul se multiplică, ceasul începe să ticăie. Într-un regim despotic, pierderea credibilității duce la pierderea legitimității”.

    3 min
  2. -1 j

    Controversele Cupei Mondiale: Trump, pauza de hidratare și norvegienii

    Cupa Mondială de Fotbal a intrat în faza meciurilor eliminatorii. Dincolo de spectacolul de pe teren, presa internațională vorbește despre câteva aspecte controversate. De la premiul FIFA pentru pace primit de Donald Treump, la numărul prea mare de meciuri, de la pauza de hidratare, la vâslitul norvegienilor. Le Monde informează că aproximativ cincizeci de parlamentari europeni solicită FIFA să investigheze „premiul pentru pace” acordat lui Donald Trump. Într-o scrisoare trimisă luni președintelui și comitetului de etică al Federației Internaționale de Fotbal Asociativ, acești aleși solicită clarificări cu privire la premiul acordat președintelui Statelor Unite de către Gianni Infantino la sfârșitul anului 2025. Prea multe meciuri distrug entuziasmul, este de părere ziarul belgian Le Soir. Cu 104 meciuri în loc de 64 la Cupa Mondială, fanii se satură de fotbal. Poate că este prea mult, se plânge cotidianul belgian, care consideră că europenii sunt supuși unei adevărate ”taxe pe somn”. The Independent observă controversele stârnite de gestul colectiv al suporterilor Norvegiei. Acel vâslit viking sincronizat a devenit o imagine definitorie pentru Norvegia, dar nu toată lumea este tocmai încântată. Pentru omologii lor suedezi, gestul generează mai degrabă  iritare -  un amestec complex de supărare și rivalitate regională profundă între vecinii  nordici. Ziarul suedez Venska Dagbladet spune că norvegienii nici nu au cu adevărat dreptul să folosească vâslitul vikingilor: „Vikingii norvegieni au traversat mările deschise pentru a ajunge în Insulele Britanice, în Islanda, Groenlanda și America de Nord. În astfel de ape se folosesc pânzele, nu vâslele. Din contră, vikingii suedezi trebuiau să folosească vâslele pe râuri precum Niprul și Dunărea. Ei au ajuns astfel până la Kiev și Constantinopol. Și pauzele de hidratare de la mijlocul reprizelor stârnesc controverse. Canalul sportiv america ESPN spune că această pauză obligatorie duce către un format împărțit în patru sferturi, mai ușor asociat cu sporturile americane. Revista britanică The Spectator consideră că bunăstarea jucătorilor nu este de fapt o motivație la fel de importantă precum cea a agenților de publicitate din America. ”Fie Infantino nu este atât de deștept pe cât crede, fie crede că toți ceilalți sunt mai proști decât el”, spun ziariștii britanici.

    3 min
  3. -2 j

    Ucraina lovește din plin ”benzinăria” rusească

    Cursul războiului din Ucraina pare să se schimbe odată cu loviturile Kievului asupra infrastructurii petroliere a Rusiei. Iată care sunt concluziile analiștilor presei internaționale după principalele evenimente de pe front. Euronews arată cum forțele ucrainene vizează instalațiile petroliere rusești: ”Serviciul de Securitate al Ucrainei a atacat stația de pompare a petrolului Vtorovo din Rusia pentru a doua oară în iunie. Primele rapoarte de la SSU au indicat că dronele au lovit clădirile tehnice ale instalației. Stația Vtorovo furnizează combustibil Moscovei și este folosită și pentru furnizarea de produse petroliere pentru export prin porturile Mării Baltice”. Reporterii National Public Radio s-au alăturat unei echipe ucrainene secrete care lansează atacuri cu drone la mare adâncime asupra Rusiei. Unul dintre combatanți se declară bucuros că în fiecare zi poate vedea rezultatul muncii sale. ”Aceasta ne motivează cu adevărat în fiecare zi”, spune Push și face o pauză ca să zâmbească. Este cea mai bună muncă din lume... Le facem mult rău dușmanilor noștri și asta este tot ce avem nevoie acum”, spune militarul ucrainean pentru postul de radio din Statele Unite. Citeste siZelenski confirmă utilizarea rachetelor Flamingo împotriva unei fabrici rusești de armament din Volgograd Iar rețeaua americană ABC News transmite că președintele Zelenski își propune să-l aducă la masa negocierilor pe Vladimir Putin, lovind în aprovizionarea Rusiei cu combustibil. Trupele Moscovei se văd astfel blocate pe câmpul de luptă, ceea ce pune o mare presiune asupra lui Putin”. Podurile feroviare, expuse Expertul consultat de Kiyv Post spune că ”nu armata rusă, marina sau FSB țin țara laolaltă, ci cele 17 poduri feroviare peste Volga. Trenuri lungi de marfă circulă peste aceste poduri, transportând combustibil și alte mărfuri. Și toate aceste poduri se află în raza de acțiune a dronelor și rachetelor ucrainene. Indiferent cât combustibil va reuși Federația Rusă să achiziționeze - cel mai probabil acesta va fi transportat prin intermediul acestor poduri.” Istoricul Anne Applebaum declară pentru rețeaua canadiană CBC că este prima dată când moscoviții au fost supuși unor „campanii reale cu drone” de la începutul războiului. „În sfârșit, ei văd războiul și încep să înțeleagă nu doar că ei nu câștigă, dar că războiul se apropie” Applebaum a spus că atacurile nu vor pune capăt imediat conflictului, dar ar putea contribui la „o schimbare destul de puternică a stării de spirit a elitei de afaceri, a elitei politice” și a altora care încă influențează gândirea lui Putin. Dar cum ar putea reacționa Rusia? Le Figaro notează că președintele belarus Aleksandr Lukașenko s-a întâlnit vineri pentru discuții cu Vladimir Putin. Ziarul francez amintește că Moscova ar fi cerut recent ca Belarusul să deschidă un „al doilea front” împotriva forțelor ucrainene. Președintele belarus s-a opus până acum cu fermitate acestei opțiuni.

    3 min
  4. -5 j

    „Nori negri” deasupra executivului condus de Pedro Sanchez

    Pedro Sanchez, unul dintre ultimii liderii social-democrați rămași la putere în Europa, traversează cea mai dificilă perioadă a mandatului său. O serie de anchete și condamnări care vizează persoane din cercul său apropiat alimentează atacurile opoziției și ridică semne de întrebare privind viitorul guvernului spaniol. Ce spune presa internațională despre această criză politică? „În Spania, Pedro Sanchez este mai slăbit ca niciodată”, titrează Le Monde. Premierul spaniol respinge însă acuzațiile privind existența unei „corupții generalizate” în guvernul și partidul său. „Într-o izolare din ce în ce mai mare, Pedro Sanchez și-a apărat din nou, miercuri, 24 iunie, decizia de a rămâne la conducerea guvernului spaniol până în 2027, în cadrul unei ședințe parlamentare extrem de tensionate, convocată la cererea sa pentru a oferi explicații cu privire la acumularea de anchete și procese care afectează executivul său.”, notează publicația franceză. Potrivit CNN, Spania este destul de familiară cu scandalurile de corupție care au provocat căderea multor cariere politice în ultimele decenii. Ironia, spun ei, este că Pedro Sanchez a ajuns la putere în 2018 tocmai după ce Partidul Popular, aflat atunci la guvernare, a fost doborât de un uriaș scandal de corupție. Astăzi, observă televiziunea americană, „aceeași nori negri se adună acum în jurul lui Sanchez”. Soția premierului, Begoña Gómez, este vizată de o anchetă pentru trafic de influență, acuzații pe care atât ea, cât și Pedro Sánchez le resping categoric, denunțând o campanie cu motivații politice. Dar problema nu mai vine doar din partea opoziției. Cotidianul El Mundo observă că partenerii parlamentari care i-au asigurat supraviețuirea politică în ultimii ani încep să se distanțeze tot mai vizibil. „Sanchez a apărut și acum un an în Congres pentru a aborda problema corupției din cadrul guvernului și partidului său, reușind să părăsească sala, lăsând impresia de unitate în timp ce partenerii săi își strângeau rândurile. Un an mai târziu, scenariul și situația sunt aceleași, dar rezultatul este diferit. Imaginea care se conturează este una de îndoială, neîncredere și lipsă de credibilitate”, scrie cotidianul. „Dezbaterea privind corupția îl lasă pe Sánchez tot mai izolat în Congres”, rezumă simplu El País. Ziarul conservator Le Point denunță un „foc judiciar susținut” care se concentrează asupra liderului spaniol. Chiar dacă majoritatea dosarelor îl vizează doar indirect, acumularea lor produce un efect politic devastator. Politologul Pablo Simón, citat de publicația franceză, remarcă însă reziliența premierului. „Mulți alți lideri ar fi cedat deja”, spune acesta. Pentru moment, mai remarcă CNN, cea mai bună strategie a lui Sanchez pare să fie aceea de a rezista și de a spera că evoluția dosarelor din justiție îi va permite să rămână la putere. După opt ani în fruntea guvernului, unul dintre cei mai longevivi lideri ai Uniunii Europene se confruntă însă cu o întrebare tot mai apăsătoare: cât timp mai poate supraviețui politic sub presiunea scandalurilor?

    3 min
  5. 24 juin

    Și totuși, UE s-a descurcat mai bine după Brexit. Plus: Kievul sufocă Crimeea

    Ucraina și-a intensificat atacurile asupra Crimeei. Este o parte a unei strategii de izolare a peninsulei ocupate de Rusia, constată comentatorii. Presa internațională continuă să analizeze și consecințele Brexitului, după împlinirea a zece ani de la referendumul britanic. ”Ucraina intensifică atacurile asupra Crimeei pentru a crește costul ocupației rusești”, constată The Guardian. Ucraina și-a concentrat atacurile asupra principalelor rute de transport care aprovizionează Crimeea, în special autostrada Novorossiya. Rusia restricționase deja drastic traficul pe podul Kerci, cealaltă rută majoră care leagă Crimeea de Rusia. Moscova a încetat în mare parte să mai folosească podul pentru transporturile feroviare de combustibil de când un atac ucrainean din 2022 a deteriorat trecerea și a incendiat un tren de combustibil”. După cum constată The Moscow Times, ”de la poalele Munților Urali până la coasta aridă a Mării Caspice, regiunile rusești aflate departe de linia frontului suportă greul unei campanii ucrainene de atacuri în profunzime, care folosește drone și rachete. Ultimele luni au arătat cât de dispusă este Ucraina să le lovească puternic. Creșterea numărului de atacuri aeriene la mare distanță pare să se datoreze în mare parte competenței tehnice tot mai mari a Ucrainei și capacității de a produce mai multe drone”. ”Kievul încearcă să stranguleze treptat Crimeea, într-un efort mai amplu de a recâștiga inițiativa în detrimentul invadatorului”, observă și Le Monde. Datorită unei noi generații de drone, Kievul desfășoară o campanie metodică împotriva infrastructurii rutiere, feroviare și energetice a peninsulei anexate de Moscova în 2014. Rusia încearcă urgent să își adapteze apărarea”. Presa internațională continua să analizeze urmările Brexitului, la zece ani de la referendum. Ziarul spaniel La Vanguardia, citat de Eurotopics, este de părere că, în cele din urmă, UE s-a descurcat bine fără Marea Britanie. „Multe decizii cheie, cum ar fi crearea Fondului Next Generation, Pactul verde european sau politica de imigrație, s-ar putea să nu fi fost susținute de britanici sau doar cu mare dificultate. Regatul Unit nu a aderat niciodată la Acordul Schengen și nici nu a adoptat moneda euro. A fost întotdeauna reticent în a se angaja pe deplin față de Europa. (...) Dacă nu ar fi fost așa și dacă tinerii britanici ar fi mai pro-europeni, Regatul Unit ar fi un partener excelent și ar consolida considerabil UE.” Și revista The Economist crede că UE a învățat să se descurce fără Regatul Unit: „În multe privințe, UE a rămas aceeași. Engleza este chiar mai mult o lingua franca la Bruxelles decât era în 2016. (...) Poate că cel mai mare impact al Brexitului a fost asupra moralului UE. Blocul a dominat Marea Britanie în negocieri la fiecare pas al divorțului de patru ani. Acest lucru i-a dat încredere pentru a face față crizelor ulterioare, fie că a fost vorba de Covid sau de Ucraina. Cu toate acestea, umorul autoironic al contingentului britanic din UE este extrem de regretat, chiar și printre foștii adversari ideologici.”

    3 min
  6. 23 juin

    Demisie la zece ani de la referendumul Brexit

    O demisie la Londra care coincide cu împlinirea a zece ani de la referendumul care a dus la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Iată cum vede presa internațională plecarea din fruntea guvernului a lui Keir Starmer. ”De la o victorie electorală zdrobitoare la cel mai nepopular prim-ministru britanic al timpurilor moderne”, iată cum vede Le Figaro demisia lui Starmer. Potrivit Newsweek, ”Keir Starmer a fost criticat pentru că nu a îndeplinit unele dintre promisiunile cheie ale Partidului Laburist, legate de imigrație, reforma asistenței sociale și o dispută privind cheltuielile pentru apărare. Starmer a fost, de asemenea, grav afectat la începutul acestui an de controversa din jurul numirii lui Peter Mandelson, ambasador al Marii Britanii în Statele Unite. Scandalul a izbucnit după ce au apărut noi dezvăluiri despre relația anterioară a lui Mandelson cu infractorul sexual condamnat Jeffrey Epstein, ceea ce a stârnit semne de întrebare cu privire la modul în care Starmer l-a selectat”. Iar The Conversation observă că demisia vine la zece ani de la referendumul Brexit din 2016. ”Să fim siguri că diviziunile create și consolidate ca urmare a momentului Brexit sunt încă în centrul politicii britanice - chiar dacă mulți oameni au uitat detaliile acelei dispute”. Ziarul francez cu profil economic Les Echos notează că, la zece ani după Brexit, ”britanicii s-au răzgândit”. ”În septembrie 2022, bugetul efemerei prim-ministre Liz Truss, urmat de panică pe piețe, a distrus complet credibilitatea proiectului conservator în favoarea Brexitului în ochii publicului. Dar vor britanicii să se realăture Uniunii Europene? Rămâne complicat”. După cum comentează Le Monde, ”nemulțumirea față de gestionarea imigrației, care a cristalizat votul în favoarea ieșirii din Uniunea Europeană în 2016, alimentează ascensiunea naționalismului bazat pe identitate și îl avantajează pe Nigel Farage. Promisiunile unei „Mari Britanii globale”, care au evidențiat perspectiva unei reveniri la grandoarea imperială britanică, s-au ciocnit cu impotența țării în fața conflictelor globale. Pretenția de a beneficia de „eliberarea de sub jugul” standardelor europene s-a epuizat rapid, fiind înlocuită de opusul său: „alinierea dinamică” la regulile UE, singura modalitate de a facilita comerțul. Cât despre sloganul emblematic al referendumului, „Preluăm controlul”, care viza să pună capăt liberei intrări a europenilor și să controleze imigrația, acesta a dus la o creștere bruscă a numărului de străini care intră în țară din Commonwealth”. Euronews evidențiază că, potrivit unor experți, ”au existat unele beneficii marginale, în sensul că Regatul Unit a reușit să încheie înaintea UE un acord de liber schimb cu India, una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din lume. Dar acestea nu au produs un impact semnificativ asupra economiei britanice. În plus, economia globală a fost zguduită de crize succesive, cum ar fi pandemia de COVID-19 și invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia”.

    4 min
  7. 22 juin

    SUA-Iran: un memorandum fragil

    Proiectul de memorandum privind încheierea războiului din Iran a început să fie analizat de presa internațională. Washingtonul și Teheranul au în față două luni pentru a stabili detaliile tehnice. Dar comentatorii se întreabă cât de trainic este acest acord. Le Monde vede acordul dintre Statele Unite și Iran drept ”un protocol fragil. Pare că Washingtonul nu a avut altă opțiune decât să-și recunoască greșeala strategică și a încerca să pună capăt acestui război, care nu a reușit să atingă niciunul dintre obiectivele trasate succesiv de Casa Albă”. The Guardian notează că  ”însuși Donald Trump a salutat acordul drept o victorie majoră pentru Statele Unite, în timp ce negociatorul-șef al Iranului, Mohammad Ghalibaf, l-a numit un record al eșecului SUA”. Un oficial american a declarat pentru Axios că impasul acordului ar putea fi „legat de obiecțiile Iranului cu privire la ceea ce consideră a fi încălcări israeliene ale armistițiului din Liban, unde luptele continuă. Iranul cere respectarea unui armistițiu complet în Liban, în timp ce Israelul cere încetarea încălcărilor armistițiului de către Hezbollah și își menține trupele într-o zonă tampon în sudul țării”. Dar cum văd iranienii încheierea unui acord? Potrivit revistei Time, ”pentru iranienii, epuizați de luni de război, anunțul a adus un moment rar de ușurare: perspectiva unor nopți fără explozii și a unui sfârșit, oricât de fragil, al unui conflict care adâncise izolarea și disperarea financiară a țării. Dar imediat, ușurarea a făcut loc incertitudinii cu privire la viabilitatea armistițiului. Mulți se întreabă dacă economia își va putea reveni și dacă, în cele din urmă, războiul nu cumva a întărit influența guvernului pe plan intern”. Publicația iraniană în exil Iran International vede cum, în țară, vestea armistițiului este primită cu un amestec de speranță, furie și neîncredere, Mulți utilizatori ai rețelelor sociale salută sfârșitul luptelor, dar rămân pesimiști în privința viitorului temându-se că războiul ar putea izbucni din nou. Unii și-au exprimat speranța că un acord final și ridicarea sancțiunilor ar putea îmbunătăți condițiile de viață. O temă recurentă este critica la adresa guvernului pentru că a rezistat negocierilor cu Washingtonul timp de ani de zile, înainte de a reveni în cele din urmă la masă, însă doar după un conflict costisitor. Mulți oponenți ai Republicii Islamice au reacționat cu furie, spunând că se simt abandonați de președintele Donald Trump și de administrația sa. „Într-un fel sau altul, vor ajunge la un acord și ei vor rămâne la putere, dar noi vom fi tot aici și îi vom înfrunta pe străzi”, a scris un utilizator pe X.

    3 min
  8. 19 juin

    Victorie diplomatică pentru Macron. Dar cât va dura?

    Surpriză la Palatul Versailles: Donald Trump a semnat acordul de pace cu Iranul, chiar în timpul cinei de miercuri cu președintele Macron. Strâmtoarea Ormuz urmează să fie redeschisă iar detaliile programului nuclear vor fi negociate în următoarele 60 de zile. Cu toate acestea, termenii acordului sunt criticați de mulți comentatori. Potrivit revistei franceze Le Point   ”summitul G7 de la Evian, deja istoric prin formatul și ambiția dovedite, a atins punctul culminant miercuri seara la Versailles. În splendoarea aurită a palatului lui Ludovic al XIV-lea, Donald Trump a parafat, cu semnătura sa geometrică imediat recognoscibilă, acordul încheiat cu iranienii. Și chiar în aceste încăperi  în care Ludovic al XVI-lea a decis să angajeze trupe franceze de partea „insurgenților” americani împotriva forțelor britanice. Acesta a fost și motivul pentru care președintele Macron a fost dornic să-l invite pe Donald Trump pentru a marca cea de-a 250-a aniversare a independenței americane”.   Pagina postului de radio RTL notează că ”eforturile lui Emmanuel Macron de a apărea drept liderul europenilor au fost răsplătite cu o secvență greu de imaginat acum doar câteva zile”. Semnarea acordului ”i-a luat prin surprindere chiar și pe membrii guvernului francez prezenți la masă”. Roland Lescure, ministrul Economiei, a povestit în studioul RTL această scenă bruscă și improbabilă. „L-am văzut pe Marco Rubio ridicându-se literalmente, plecând, imprimând memorandumul și întorcându-se”, a spus el. Citeste si„Acordul SUA-Iran este un lucru bun, dar nu cred că putem spune că războiul este total terminat” estimează Emmanuel Macron într-un interviu la France 2 Politico titrează:  ”Macron a câștigat runda cu Trump la G7. Până la următoarea ceartă”. ”Președintele francez a obținut o victorie diplomatică neașteptată. Diplomații au remarcat că, desigur, nu există nicio garanție că eforturile lui Macron nu vor fi anulate de o singură convorbire telefonică între Trump și președintele rus Vladimir Putin”. Însă acordul semnat miercuri seara este întâmpinat cu critici din partea multor comentatori. The New York Times vede acordul ca fiind „General, vag și conceput ca un aranjament tranzitoriu”. Ziarul constată că   ”Guvernul ultraconservator iranian rămâne la putere în timp ce detaliile acordului nuclear vor fi negociate, aparent, în următoarele două luni. Dar termenii vor fi probabil similari cu cei încheiați de președintele Obama în 2015. Un acord pe care Trump l-a anulat în 2018. Cu toate acestea, războiul său distructiv pare să-l fi condus la un acord similar”.   BBC comentează că ”statele arabe din Golf răsuflă ușurate, dar cu prudență. Strâmtoarea Ormuz, punctul lor maritim vital, urmează să se redeschidă. Însă, există încă câteva întrebări serioase. Cea mai importantă se leagă de dosarul nuclear. Următoarele 60 de zile reprezintă o perioadă foarte scurtă pentru a se preveni orice șansă ca Iranul să lucreze în secret la o armă nucleară. A fost nevoie de zece ori mai mult timp pentru a ajunge la acordul din 2015, pe care președintele Trump l-a abandonat în primul său mandat”.

    3 min

À propos

Descoperiți in fiecare dimineață cele mai importante subiecte din presa internațională în revista presei internaționale realizată de Ovidiu Nahoi. 

Plus de contenus par RFI România

Vous aimeriez peut‑être aussi