Timpul prezent

Matei Martin și Adela Greceanu la Radio România Cultural

Politică. Societate. Cultură. Un talkshow despre lucrurile care contează, cu Adela Greceanu și Matei Martin. Interviuri și analize despre actualitatea din România, Europa și lumea de azi. Un produs Radio România Cultural. 

  1. 1d ago

    Paul Lynch: „Cartea asta îi cere cititorului să privească Medusa în față”

    Scriitorul Paul Lynch își imaginează în romanul „Cîntecul profetului” cum se degradează treptat democrația și ce se întîmplă dacă într-o țară democrată ajunge să dețină puterea absolută un partid extremist. Care începe să aresteze oamenii fără explicații și nu-i mai lasă liberi, pe alții îi concediază și îi înlocuiește cu persoane loiale, iar cînd cetățenii încep să se revolte în stradă, regimul reacționează cu violență. Pînă la urmă se declanșează războiul civil. Personajul principal este Eilish, o femeie al cărei soț a fost arestat iar ea trebuie să aibă grijă de cei patru copii și, cum va spune la un moment dat, face cel mai greu lucru în acel context, „ține familia laolaltă”. Cartea e scrisă la timpul prezent și ochiul narator este în permanență foarte aproape de Eilish, astfel încît cititorul vede ce vede ea, aude ce aude ea, se simte prins împreună cu ea în capcana unei lumi care se schimbă pe zi ce trece și se degradează treptat. Am vorbit cu Paul Lynch despre acest roman-avertisment, roman profetic, roman despre ce ni se poate întîmpla din nou și din nou dacă nu sîntem conștienți că democrația e un sistem fragil care trebuie apărat constant. Am vorbit și despre personajele cărții, despre alegerea de a scrie la timpul prezent și la o persoană a treia foarte aproape de personajul principal, despre dimensiunea poetică a acestui roman. Interviul nostru a fost tradus de Sorana Lupu. „Cîntecul profetului” a primit prestigiosul Booker Prize, în 2023. În limba română a apărut la Humanitas Fiction, în traducerea Iuliei Gorzo. Tot acolo, în aceeași traducere, a apărut și un alt roman al său, „Grace”.  Paul Lynch: „Cartea asta îi cere cititorului să privească Medusa în față. Dar ăsta-i un lucru foarte greu de făcut. Așa că ficțiunea este oglinda care ne permite să privim Medusa în față. Dar avem nevoie de puțină frumusețe, avem nevoie de ceva de care să ne agățăm. Există un motiv pentru care Dante a luat cu el în Infern un poet, l-a luat pe Vergiliu cu el. Pentru că poetul ne aduce aminte și că ceea ce avem, ca ființe umane ține de frumusețe și că trebuie să păstrăm acest lucru. Un cititor ar putea întreba de ce e nevoie de o viziune întunecată, de ce trebuie să se supună unei asemenea viziuni. Viziunea întunecată ne arată ce avem acum și am putea pierde: posibilitatea de a ne duce copiii la școală, posibilitatea de a obține medicamentele de care au nevoie părinții noștri, posibilitatea de a avea spitale care să funcționeze, de a avea o țară în care să putem vota, o țară în care să putem trăi în pace. Civilizația e un miracol, e un lucru extraordinar pe care l-am construit, dar e un lucru foarte, foarte delicat și fragil. Și odată ce îi cauzăm căderea și distrugerea, costul e enorm. Dar e nevoie de imaginație ca să vedem asta cu adevărat. Și cred că aici intervine rolul romancierilor.” Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție! O emisiune de Adela Greceanu Un produs Radio România Cultural

    Paul Lynch: „Cartea asta îi cere cititorului să privească Medusa în față”
  2. 2d ago

    Brazilia după alegeri. Lula cîștigă dar bolsonarismul rezistă

    Lula da Silva a cîștigat, pentru a patra oară, alegerile prezidențiale din Brazilia, cu 51,8% din voturile exprimate, învingîndu-l astfel pe rivalul său, Flavio Bolsonaro, fiul fostului președinte Jair Bolsonaro. Flavio Bolsonaro a spus că nu recunoaște rezultatele alegerilor, a caracterizat procesul de vot ca fiind trucat şi a plecat din Brazilia la scurt timp după scrutinul de duminică, în Statele Unite ale Americii. El este anchetat pentru spălare de bani dar neagă acuzațiile care i se aduc. A fost o surpriză victoria lui Lula da Silva? În ce măsură e divizată societatea braziliană în acest moment? Cum a cîștigat Lula da Silva, ce i-a promis electoratului? Am întrebat-o pe Caterina Preda, profesoară la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.  Lula da Silva a venit în turul al doilea de pe a doua poziție și totuși a reușit să cîștige alegerile. Ce anume a făcut diferența? Caterina Preda: „Cred că o să fie un caz studiat la școală. Deja am văzut că LFI, în Franța, îi preia modelul. Modelul este acela al unui responsabil de comunicarea sa în masă, care s-a ocupat de așa-numita „armată a lui Lula”, pe grupurile de WhatsApp. Deci a preluat de fapt strategia pe care a folosit-o Jair Bolsonaro – Bolsonaro tatăl –, atunci cînd a cîștigat. A fost primul președinte care a cîștigat cu comunicarea prin WhatsApp. Și acum echipa lui Lula. Nu trebuie să uităm că Lula e un personaj politic fundamental pe scena politică braziliană, dar care tocmai a împlinit 81 de ani. Deci e cineva care vine dintr-o generație care nu e tocmai prietenă cu tehnologia și el recunoaște că acest tînăr consilier l-a făcut să-și cumpere mobil și s-a ocupat de această „armată a lui Lula” de pe WhatsApp. În plus, între cele două tururi de scrutin, au avut loc printre cele mai mari adunări publice, manifestații electorale pentru susținerea lui Lula, din istoria țării. Au fost masive aceste întîlniri şi nesfîrșit șirul de oameni care au venit să-l sprijine, pe lîngă toate mesajele de susținere din partea vedetelor locale sau a altor figuri emblematice de pe scena latinoamericană sau chiar mondială. Adică e o figură care are o popularitate, din păcate pentru Brazilia, de neînlocuit. Asta e marea problemă acum. S-a vorbit despre asta, despre miza ultimului mandat al lui Lula, care va fi tocmai să găsească un continuator sau o continuatoare, așa cum a fost Dilma Rousseff, după primele sale două mandate.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural

    Brazilia după alegeri. Lula cîștigă dar bolsonarismul rezistă
  3. 3d ago

    Alegeri în Israel. Partidele arabe, cheia viitoarei guvernări?

    Marţi au avut loc alegeri parlamentare în Israel. Rezultatele finale vor veni în cîteva zile. După numărarea parţială a voturilor, formaţiunea actualului premier Benjamin Netanyahu ar fi pe primul loc, urmată de partidul rivalului său, Gadi Eisenkot, dar nici una dintre aceste formaţiuni nu ar obţine o majoritate de cel puţin 61 de locuri în parlamentul israelian. Partidele arabe au obţinut, conform rezultatelor parţiale 15 sau 16 locuri, exit-pollurile cotîndu-le chiar cu 17-18 locuri, o creştere semnificativă de la 10 mandate cîte au în prezent în Knesset. Ce diferenţe de viziune sînt între cei doi rivali: Benjamin Netanyahu şi Gadi Eisenkot privind securitatea şi viitorul Israelului? Ce se întîmplă dacă nici unul dintre cele două partide de pe primele locuri nu reuşeşte să formeze o coaliţie de guvernare? L-am întrebat pe Marius Ghincea, analist de politică internațională, cercetător la Institutul Federal de Tehnologie din Zürich.  Marius Ghincea: „Netanyahu și coaliția din jurul său, pentru că vorbim de un bloc electoral format din mai multe partide, în general s-au bazat pe ideea că sînt singurii care pot să protejeze Israelul și că sînt singurii care pot să livreze populației israeliene obiectivele de securitate, politice şi economice pe care aceștia și le doresc. Şi, în consecință, că partidele de opoziție sînt, de fapt, mult mai slabe și nu sînt capabile să apere interesul național al Israelului. Avem un clivaj intern destul de masiv, cu origini culturale: cei cu valori mai degrabă conservatoare și religioase împotriva unui bloc electoral destul de mare, mai degrabă secularist și antireligios. Netanyahu și blocul său electoral au jucat foarte bine și această carte identitară și religioasă, așa cum de altfel au făcut-o și în ultimele rînduri de alegeri, la care s-a adăugat evident și această discuție legată de securitate, legată de războiul din Iran, de situația din Gaza și de capacitatea unui guvern sau altul de a livra în termeni de securitate și în termeni de menținere a influenței și puterii Israelului în regiune.” Cine este rivalul său, generalul Gadi Eisenkot, liderul partidului Yashar, fost şef al Statului Major din Israel, fost membru al cabinetului de război al lui Benjamin Netanyahu? Marius Ghincea: „Un partener, de alfel, în trecut, al domnului Netanyahu, atunci cînd acesta avea poziții politice ceva mai moderate, acesta s-a profilat în ultimii ani în special ca urmare a conflictelor identitare, dar și de securitate, pe care Israelul le-a avut în urma evenimentelor din 7 octombrie. S-a profilat ca unul dintre liderii principali împotriva domnului Netanyahu, căruia îi critică atît eșecurile de a asigura o victorie deplină și de a-și atinge obiectivele militare și politice din punct de vedere strategic la nivel regional, dar și problemele mai mari legate de corupție, situația economică, situația politică internă și în legătură cu clivajele identitare care domină, din multe puncte de vedere, societatea și politica israeliană.” Ce rol ar putea avea partidele arabe în noul parlament israelian? Marius Ghincea: „Aceasta este o întrebare deschisă la care nimeni nu are acum un răspuns. Putem să vedem că în acest moment nu există posibilitatea formării unei majorități în Knesset fără voturile arabe. Knessetul și Israelul se află într-o situație interesantă, în care partidele arabe decid de fapt cine guvernează. Dar partidele evreieşti sînt extrem de sceptice să colaboreze direct sau chiar să aducă la guvernare partide arabe. Deci e posibil ca partidele arabe să ofere un sprijin parlamentar blocului electoral de opoziție, astfel încît acesta să formeze guvernul și să-l dea jos pe Netanyahu din poziția de premier. Dar există în aceeași măsură posibilitatea ca această situație remarcabilă, în care blocul electoral arab decide practic cine e la guvernare, să ducă la alegeri anticipate pentru Knesset și undeva la sfîrșitul primăverii anului viitor să vedem din nou alegeri.”  Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural

    Alegeri în Israel. Partidele arabe, cheia viitoarei guvernări?
  4. 4d ago

    Serbia: cum schimbi un sistem după ce cîștigi alegerile?

    Mișcarea „Lista studenților” a cîștigat alegerile de duminică din Serbia. Partidul Progresist Sîrb, al fostului președinte Aleksandar Vučić, aflat la putere de 12 ani, a pierdut majoritatea în parlament. În Serbia sînt proteste de doi ani. Studenții, mai cu seamă, au ieșit în stradă după prăbuşirea, în noiembrie 2024, a acoperișului gării din Novi Sad, proaspăt renovată. Accident soldat cu 16 morţi. Protestatarii acuză de-atunci autoritățile de corupție. Mişcarea de protest a generat „Lista studenţilor”, unde se află nu politicieni, ci oameni cu diverse profesii care vor intra acum în parlamentul de la Belgrad. Ce propune această mișcare? Care sînt atuurile şi vulnerabilităţile ei? În ce măsură cei de pe „Lista studenților” vor putea combate corupția și reforma instituțiile? L-am întrebat pe cercetătorul Dragoș Ioniță, expert în Balcanii de Vest. A fost o surpriză victoria categorică a mișcării studenților în Serbia? Dragoș Ioniță: „Victoria în sine nu a fost neapărat o surpriză, ci victoria categorică a fost o reală surpriză. „Lista studenților” se aștepta să cîștige, să obțină undeva între 40%-47% și să pună probleme partidului de guvernămînt, Partidului Progresist, condus de Aleksandar Vučić. Însă rezultatul de aproape 53% a reprezentat chiar și pentru ei o surpriză, dovadă și reacțiile din momentul în care Aleksandar Vučić şi-a recunoscut înfrîngerea duminică seara. Dincolo de euforia momentului, membrii respectivei liste sînt conștienți că greul de-abia acum începe, că toată criza politică traversată în ultimii doi ani nu s-a încheiat, că aceste alegeri au reprezentat doar un punct de cotitură al acestei crize, legitimitatea oferită de alegători responsabilizîndu-i și mai mult decît au făcut-o mișcările de protest care au dominat spațiul public din marile orașe ale Serbiei în ultimii doi ani.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural

    Serbia: cum schimbi un sistem după ce cîștigi alegerile?
  5. 5d ago

    Starea presei în România - raport. Răzvan Martin: „Se putea și mai rău...”

    „Raportul de monitorizare a capturării media” a fost făcut public recent. E un studiu pe mai multe țări, între care și România, care vizează independența serviciilor publice de media și a autorităților de reglementare în domeniu, garanțiile împotriva utilizării abuzive a fondurilor publice, precum și transparența proprietății asupra instituțiilor media și pluralismul mediatic. „Regulamentul european privind libertatea mass-media” (European Media Freedom Act – EMFA) a intrat în vigoare și statele membre trebuie să-și adapteze legislația pentru a-l respecta. Dar ce aduce nou acest regulament? Şi ce înseamnă capturarea mass-media? L-am întrebat pe Răzvan Martin de la ActiveWatch, unul dintre autorii capitolului despre România. Ce înseamnă de fapt capturarea mass-media? Răzvan Martin: „Este un termen prin care se încearcă descrierea unui fenomen care se întîmplă, din păcate, aproape peste tot în lume – și în lumea democratică și în zona statelor autoritare –, prin care presa devine un instrument subordonat intereselor patronale. Cei care se ocupă de analiza fenomenului mediatic, de la mediul academic pînă la activiști pentru drepturile omului, au observat că în ultimele decenii s-a extins acest fenomen, în primul rînd în lumea democratică. Nu se mai apelează sau nu s-a prea mai apelat la instrumente brutale, fiindcă trăim în democrație, astfel că puternicii zilei apelează la alte mecanisme prin care să preia controlul asupra discursului public, care, evident, este esențial în cadrul unei dezbateri democratice. Şi fac asta, în primul rînd, prin controlul asupra instituțiilor de presă. Fie că vorbim de mass-media publică, fie că vorbim de mass-media private. Acest proces se metamorfozează în fiecare țară diferit, pentru că e vorba de condiții politice, economice, sociale, culturale diferite.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural

    Starea presei în România - raport. Răzvan Martin: „Se putea și mai rău...”
  6. Oct 23

    Traducătorii literari sînt mai mult decît traducători

    Traducerea literară este un domeniu esențial în lumea cărții. Fără traducători, cărțile nu pot trece granițele lingvistice. De multe ori, traducătorii de literatură română fac mai mult decît să transpună o carte în altă limbă. Ei sînt adesea și agenți literari, și agenți de promovare pentru cărțile pe care le traduc: conving editorii din țara lor să le publice și apoi le fac reclamă cărților traduse. Am vorbit despre misiunea complexă a traducătorilor literari cu Joanna Kornaś-Warwas, din Polonia, și Alexandru Bulucz, din Germania, invitați la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, FILIT, aflat în plină desfășurare. Joanna Kornaś-Warwas a tradus în poloneză din opera mai multor scriitori români contemporani, între care: Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Ioan Es Pop, Ioana Pârvulescu, precum și opera completă a lui Max Blecher. De asemenea, predă limba română în Polonia. Alexandru Bulucz este poet, prozator, critic și traducător. S-a născut în România, iar la 13 ani a emigrat în Germania împreună cu mama și sora sa. Este unul dintre cei mai apreciați poeți de limbă germană, pentru poezia sa a primit mai multe premii. A tradus în germană din opera scriitorilor Alexandru Vona, Eugène Ionesco, Andra Rotaru, Moni Stănilă. Alexandru Bulucz: „Nu știam nici un cuvînt în limba germană cînd am ajuns în Germania. Mama a început să vorbească un pic germana, dar vorbea un fel de mișmaș între română și germană și eu nu voiam să fac asta. Am avut noroc să fiu dat la un internat pentru sport în Germania, unde am stat șase ani, pînă în 2008 și acolo am încercat să-mi șterg limba română, istoria română, istoria familiei din minte. Și cînd am început să studiez în Frankfurt am Main, am început să mă uit iarăși în istoria mea, să învăț iarăși limba mea maternă prin traducere. Cînd traduc, de exemplu, Alexandru Vona, Andra Rotaru, Ionesco, Moni Stănilă, acum Sandu Vakulovski, cînd îi traduc pe ei, mă traduc pe mine. Vreau să aflu ceva despre mine.”  Ce se știe acum în Polonia despre literatura română? În ce măsură există în librăriile din Polonia cărți traduse din literatura română? Joanna Kornaś-Warwas: „Literatura română este destul de bine prezentă acum, în comparație cu situația de acum 20 de ani, de pildă. În comparație cu ani în care nu apărea nici o carte, acum în fiecare an avem măcar o carte, sau chiar 3-5, erau ani în care aveam 10 cărți de traducători diferiți. Și cărțile sînt premiate, autorii sînt premiați, avem deja editori care propun singuri cărți de tradus, ceea ce era imposibil acum 20 de ani. În februarie a apărut „Solenoid” de Mircea Cărtărescu, în traducerea mea. O surpriză mare a fost că în 4-5 luni s-a vîndut primul tiraj, 4.000 de exemplare, la așa ceva nu s-a așteptat editorul, așa că a făcut al doilea tiraj în iunie-iulie și cartea se vinde în continuare.” Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

    Traducătorii literari sînt mai mult decît traducători
  7. Oct 22

    Efectul FILIT la Iași, orașul cititorilor

    Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, FILIT, ajuns la a 14-a ediție, e în plină desfășurare, cu sute de evenimente programate în școli și licee, la Casa FILIT, cortul din Piața Palatului Culturii, în cafenele și cluburi, pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri”. Atmosfera din Iași în perioada FILIT-ului spune multe despre acest oraș, un „oraș al scriitorilor”, un „oraș studențesc” dar și un oraș al cititorilor. Despre literatură, scriitori și cititori, despre lumea cărții în confruntarea cu inteligența artificială am vorbit cu doi scriitori și universitari ieșeni, Cristina Hermeziu și Florin Irimia. Cristina Hermeziu: „FILIT se întîmplă, de fapt, în licee, în facultăți, în școli. Dacă ne uităm în program, eu nu știu cum fac scriitorii să alerge de la un liceu la altul și de la o universitate la alta. Am participat și eu la astfel de întîlniri. E un efect FILIT: după ce se termină întîlnirea, te duci și la celelalte cărți ale scriitorului pe care l-ai auzit, nu te oprești doar la o carte. Și al doilea lucru, continui să răspunzi la întrebările pe care ți le pun acești tineri. La ALECART (club de carte), la Colegiul Național, ai în față niște oameni care gîndesc prin literatură. Că o fac punctual, în toamna scriitorilor din Iași, foarte bine. Faptul că acești tineri cresc cu gîndul că literatura este un lucru mare, că scriitorii pot fi lîngă ei și le pot răspunde la întrebări, mi se pare deja un cîștig enorm pentru ceea ce va fi ei mai departe.” Florin Irimia despre literatură și viitorul ei în epoca inteligenței artificiale: „Eu rămîn sceptic că acest fenomen va prinde, cel puțin în lumea literară. S-ar putea să fiu extrem de naiv și, evident, viitorul va demonstra dacă am fost sau nu. Dar nu văd miza. Inteligența artificială a început să fie folosită și în companii. Au fost companii care au disponibilizat sute de angajați crezînd că vor face nu știu ce afacere cu inteligența artificială, numai pentru ca apoi să își dea seama că îi costa mai mult inteligența artificială, dacă voiau nivelul de top și au început să reangajeze oamenii. Artiștii sînt creatori prin excelență, au ceva de spus, scriu, desenează, pictează, fiecare cu arta lui, iar lumea dă un verdict. Îmi place, nu-mi place, ăla este cel mai bun, facem topuri, facem clasamente și îi apreciem pentru talentul lor, pentru munca lor, pentru valoarea lor. Nu înțeleg cine ar dori să înceapă să aprecieze „munca” unei inteligențe artificiale hrănită cu mii, milioane de texte literare, care acum produce în cinci minute unul așa-zis original. Care e grozăvia? Ce e de apreciat aici? Nu pricep de ce ai deveni sclavul, admiratorul unei mașinării care oricum nu înțelege nimic.” Cristina Hermeziu este scriitoare și jurnalistă, a publicat volume de publicistică, de versuri și romanul „Nickel”, la Editura Cartier, roman nominalizat la premiile Radio România Cultural. Din 2005 s-a stabilit la Paris dar revine periodic, la Iași, în orașul natal, unde le predă studenților la jurnalism. Florin Irimia este prozator, autorul mai multor volume de povestiri și romane, între care „Cîteva lucruri despre tine”, „Misterul mașinuțelor chinezești”, „Bărbatul din spatele ceții”, toate apărute la Polirom. Este cadru didactic la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, unde le predă studenților de la Litere.  Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție! O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

    Efectul FILIT la Iași, orașul cititorilor
  8. Oct 21

    ...mare, foarte mare, FILIT - interviu cu Florin Lăzărescu

    Paul Lynch, laureat la prestigiosului Booker Prize, Aleksandar Hemon, Parinoush Saniee sînt doar trei dintre scriitorii invitați anul acesta la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere  de la Iași - FILIT, care a început azi. Ajuns la a 14-a ediție, este unul dintre cele mai importante evenimente literare din această parte a Europei, reunind an de an zeci de scriitori, traducători, editori, manageri culturali care participă la sute de evenimente în tot orașul. Am vorbit cu Florin Lăzărescu, director artistic al FILIT, despre mizele festivalului și atmosfera care cuprinde Iașiul în perioada FILIT-ului.  Florin Lăzărescu: „Cînd am pornit FILIT-ul cu Dan Lungu, cu Lucian Dan Teodorovici, aveam experiența festivalurilor internaționale, am văzut cu propriii noștri ochi cum se face și am zis hai să încercăm așa ceva acasă. Și știam că niște metode profesioniste preluate și implementate cu profesionalism și cu pasiune vor da roade. Dar eu chiar cred că ni s-au depășit așteptările. Adică FILIT-ul a fost mare și foarte mare de la prima ediție. Gîndiți-vă la ideea asta: să facem din literatură un spectacol și să aducem oameni noi, să nu discutăm doar cu nucleul dur al cititorilor, cu oamenii care oricum citesc, ci să cîștigăm cititori noi. Și numai un exemplu vă dau, am pornit mergînd la întîlniri în 10 licee din Iași și am ajuns acum în peste 40 de școli. Oricît de mulți invitați am avea - și avem foarte mulți invitați -, nu mai facem față numărului de cereri de a merge cu ei în școli. Am pornit de la profesori care ne spuneau, la prima ediție, că elevii lor se miră că vine un scriitor la ei, că nici nu știau că mai trăiesc scriitori și am ajuns astăzi să se împrietenească de a doua zi după ce află ce scriitor vine la ei, îl contactează pe telefon, pe mail. Întîlniri care sînt gîndite să dureze două ore durează uneori patru ore.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural

    ...mare, foarte mare, FILIT - interviu cu Florin Lăzărescu

Ratings & Reviews

5
out of 5
3 Ratings

About

Politică. Societate. Cultură. Un talkshow despre lucrurile care contează, cu Adela Greceanu și Matei Martin. Interviuri și analize despre actualitatea din România, Europa și lumea de azi. Un produs Radio România Cultural. 

You Might Also Like