Timpul prezent

Matei Martin și Adela Greceanu la Radio România Cultural

Politică. Societate. Cultură. Un talkshow despre lucrurile care contează, cu Adela Greceanu și Matei Martin. Interviuri și analize despre actualitatea din România, Europa și lumea de azi. Un produs Radio România Cultural. 

  1. 1d ago

    Adriana Neagoe: „Literatura dă un sens lucrurilor”

    Adriana Neagoe, absolventă de Medicină, a emigrat în 1990 și s-a stabilit în final în Statele Unite ale Americii, unde a profesat ca medic psihiatru. Trăiește la Boston dar vine periodic în România. În pandemie, a urmat cursuri de scriere creativă cu Florin Iaru și Marin Mălaicu-Hondrari. A debutat cu volumul de povestiri „Trompa lui Eustachio”, apărut în 2021 la Casa de Pariuri Literare. Iar în 2026 a publicat „Placebo”, tot un volum de proză scurtă, la Editura Polirom. Personajele sale sînt români stabiliți în străinătate, din diverse generații, cu diferite meserii. Emigranți – o categorie pe care o cunoaște foarte bine. Povestirile sale sînt decupaje, secvențe, mici episoade semnificative, care dau sens vieții. Titlul cărții este o metaforă: literatura este un fel de placebo, literatura ne oferă acces la alte experiențe ca și cum le-am trăi noi înșine. Am vorbit cu Adriana Neagoe despre povestirile și personajele sale, despre ce a însemnat să plece din țară, despre ce-a însemnat să se întoarcă, prin literatură, în locurile natale. Adriana Neagoe: „Experiența mea profesională m-a făcut să mă intereseze cît adevăr poate suporta un om și cîtă iluzie este necesară ca să contracareze aceste adevăruri ale realității. Și cum, uneori, ceea ce îl salvează, acest antidot care este iluzia, de unde și titlul Placebo, tocmai acest lucru îl poate distruge. (...) Titlul se referă și la intenția mea ca autor, dar și la ceea ce se întîmplă cu aceste personaje, care nu sînt neapărat exemplare. Sînt oameni care mint, care se înșală, care iubesc, suferă și se agață de prejudecăți și uneori fac lucruri absurde pentru a supraviețui. Și ceea ce le apropie, un fel de fir al Ariadnei, este nevoia lor de a crede în ceva, care să le facă mai suportabilă existența, eventual și o iluzie.” Unele povestiri au ca personaje medici sau alți angajați în sistemul medical – moașe, asistente. În ce măsură profesia de medic psihiatru ți-a fost o sursă de inspirație? Adriana Neagoe: „Am cunoscut foarte mulți oameni prin profesia mea și le-am cunoscut de multe ori sufletele. Dar atunci cînd vii către literatură dintr-o meserie cu miză mare, cum ar fi cea de medic, de jurnalist de investigație, de pompier, de militar, trebuie să poți să faci o diferență între a pune pe hîrtie, a documenta practic niște fapte care au existat real și a scrie din ceea ce ai trăit. Este o deosebire. Și mai ales în profesia de medic se ține seama și de o etică, pentru că omul respectiv vine la tine cu niște confesiuni intime, cu multă încredere și nu este etic să transformi experiența lui și ceea ce îți spune în material literar. Și, de altfel, nici nu este autentic. Literatura dă un sens lucrurilor, spre deosebire de viața care de multe ori vine cu niște întîmplări care n-au nici un sens. Și cred că asta este explicația, pentru că altfel nu văd cum să înțelegem faptul că la știri, de exemplu, aflăm despre nenorociri, despre cineva care s-a sinucis și ne impresionează, poate, pe moment, dar nu sîntem foarte afectați cu toții de asta. În schimb, foarte mulți sîntem profund afectați de moartea Annei Karenina, o persoană care nu a existat niciodată. Am citit că acesta este efectul Werther. Același lucru s-a întîmplat cînd Goethe a scris Suferințele tînărului Werther, care s-a sinucis din cauza unei iubiri neîmplinite. Au fost tineri romantici care au făcut-o și ei. Asta face ca noi să creăm o ficțiune în jurul unei emoții, în loc să reproducem la rece, să documentăm cazuri clinice, de exemplu. Deci nu pot să spun că experiența mea de medic m-a ajutat și am transcris aceste cazuri. Ar fi fost foarte simplu să o fac. M-am chinuit să ficționalizez și am avut o satisfacție enormă cînd am găsit soluția.”  Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție! O emisiune de Adela Greceanu Un produs Radio România Cultural

    Adriana Neagoe: „Literatura dă un sens lucrurilor”
  2. 2d ago

    Cîteva precizări pe marginea „Barometrului de consum cultural” (2025) - interviu cu Carmen Croitoru

    „Barometrul de Consum Cultural 2025. Rutine, ritualuri și comunități sociale” a fost lansat azi de Institutul Naţional de Cercetare şi Formare Culturală. Această ediție se concentrează pe relația dintre cultură și societate și pune problema dacă participarea la evenimente culturale consolidează relațiile sociale și poate construi comunități. De asemenea, cercetătorii care au făcut acest studiu au fost interesați și de percepțiile vizavi de diversitatea etnică și imigranți. Comentăm rezultatele studiului cu Carmen Croitoru, directoare INCFC. „Majoritatea covîrșitoare a instituțiilor publice de cultură (biblioteci, teatre, muzee, filarmonici, sau case de cultură active) sînt concentrate în Capitală și în cele aproximativ 46 de orașe mari și medii din totalul celor 319 orașe și municipii”. Astfel, cultura „nu mai ajunge la aproape 70% din populația României”, se arată în studiu. Nu e ceva nou pentru România. Dar cum s-a ajuns aici?  Carmen Croitoru: „S-a ajuns aici și noi am tot tras semnale de alarmă, am tot țipat și am zis atenție mare la cultura în spațiu rural, la cultura în urbanul mic! Avem o supraofertă în orașele mari, care nu sînt atît de multe pe cît ne-ar plăcea să credem, și avem nimic în partea ailaltă. E o situație care s-a conturat treptat și totdeauna s-a dat vina pe lipsa de bani. Dar este și o problemă de responsabilitate față de ce facem cu domeniul ăsta. Pentru că pînă la urmă articolul 33 din Constituție – o reamintesc de cîte ori pot și o să ziceți că sînt o moară stricată – spune că statul creează acces nediscriminat tuturor cetățenilor la cultură. Or, deja sînt zone unde accesul nu mai există. Prin urmare, unde-i responsabilitatea față de acest domeniu fundamental? Că pînă la urmă, tot ce are legătură cu mintea cetățeanului e în cultură și în educație.” Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție! Realizatori: Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural

    Cîteva precizări pe marginea „Barometrului de consum cultural” (2025) - interviu cu Carmen Croitoru
  3. 3d ago

    Bogdan Ghiu despre cazul Houellebecq: „Un scriitor trebuie să aibă grijă cum își alege cuvintele”

    Scriitorul francez Michel Houellebecq a fost pus sub acuzare pentru „complicitate la incitare la discriminare, ură sau violenţă împotriva unui grup de persoane pe criterii de origine sau apartenenţă la o anumită etnie, rasă sau religie”. Uniunea Moscheilor din Franța și Mișcarea împotriva rasismului și pentru prietenia între popoare au depus plîngeri penale împotriva lui Michel Houellebecq după niște declarații ale acestuia dintr-un interviu acordat filosofului Michel Onfray, în 2022, pentru publicația „Front Populaire”. Iată una dintre declarații, care vine în contextul atentatelor din 13 noiembrie 2015: „Când teritorii întregi vor fi sub control islamist, cred că vor avea loc acte de rezistenţă. Vor avea loc atentate şi împuşcături în moschei, în cafenelele frecventate de musulmani, pe scurt, un fel de Bataclan pe dos”. „Iar musulmanii nu se vor mulţumi doar să pună lumânări şi buchete de flori”. Unde se termină libertatea de exprimare și unde începe incitarea la discriminare, ură sau violență? Cum ne raportăm la literatura unui scriitor dacă acesta are poziții rasiste? Putem despărți opera de autor?  L-am întrebat pe scriitorul şi traducătorul Bogdan Ghiu.  Cum priviți aceste declarații din partea unui scriitor foarte cunoscut în Franța, cu impact asupra publicului său numeros? Bogdan Ghiu: „Într-o linie de continuitate. El afirmă și descrie aceste situații nu numai în declarații publice, ci mai ales în romanele lui, care sînt, însă, într-un regim al ficțiunii. Or, el aici iese din regimul ficțiunii şi susține aceleași lucruri.” În romanul „Supunere”, apărut în 2015, Houellebecq imaginează Franța anului 2022 condusă de un partid musulman. Era un roman. Iar profeția din acest roman nu s-a îndeplinit. Însă, în 2022, în discuția cu Michel Onfray, Houellebecq vorbește despre „marea înlocuire” ca despre un fapt cert. Prin „marea înlocuire” înțelegea, pe marginea unei mai vechi teorii a conspirației, înlocuirea populației franceze, europene, cu o populație extra-europeană, musulmană. Ce se schimbă cînd trece de la ipoteza ficțională, adică a romancierului, la afirmația din interviu? Bogdan Ghiu: „E mult mai grav. Pe de altă parte, nu trebuie să ne mirăm. El este un provocator. Care practică ceea ce acum se numește libertate crudă, nudă, brută de expresie, fără nici un fard, dacă se poate, pînă la un fel de obscenitate. Și, pe de altă parte, el chiar asta crede. În baza a ceea ce declară aici își imaginează cărțile. Deci nu este o ruptură. Faptul că el a ținut totuși să-și ceară scuze, să nuanţeze, spune că s-a speriat totuși și probabil va fi mai atent.” Ce judecăm de fapt? Intenția celui care vorbește, cuvintele pe care le-a folosit sau impactul public pe care l-ar putea avea declarațiile sale? Bogdan Ghiu: „Impactul public, pentru că și aici e o şmecherie retorică, dacă vreți, spunînd că descrie o posibilitate. El joacă tocmai pe falsa sau foarte fragila diferență dintre a constata, a descrie și a transmite un îndemn. Uneori, descrierea este un îndemn, este un exhortation, cum se zice în textul francez. Deci, decizia judiciară vine să tranșeze, să spulbere această ambiguitate sau să o arate cu degetul. Nu te poți juca. El o spune la prezent, nu o spune la condițional. Deci, s-a jucat ca scritor? Nu. Coperțile unei cărți sînt o convenție, acolo mai e posibil să faci astfel de lucruri. Or, el nu o făcea într-o carte. Se prevala, din nou, de statutul lui de scriitor provocator, de creator de ficțiuni sociale, politice și chiar de distopii – pentru că Soumission e o distopie, numai că el crede în această distopie. El o practică aici, în aceste spuse pentru care a fost pus sub acuzare.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural

    Bogdan Ghiu despre cazul Houellebecq: „Un scriitor trebuie să aibă grijă cum își alege cuvintele”
  4. 4d ago

    Cine decide asupra securității europene?

    Miniștrii de externe ai țărilor din Uniunea Europeană s-au întîlnit luni la Buruxelles pentru a discuta despre securitatea europeană, inclusiv despre securitatea la Marea Neagră. Într-o epocă marcată de războiul din Ucraina, de războiul hibrid, neconvențional, care trece granițele, cum ne apărăm în Europa? L-am întrebat pe Mihai Isac, analist de politică internațională. Mai mulți lideri europeni au avertizat cu privire la pretențiile Rusiei de a discuta despre securitatea Europei. Ce vizează de fapt, Federația Rusă? Mihai Isac: „Federația Rusă dorește transformarea arhitecturii de securitate a Europei într-o glumă. Dorește ca statele membre ale Uniunii Europene, alte state de pe continentul european care nu sînt membre ale UE, cum sînt Norvegia sau Marea Britanie, să accepte împreună cu statele membre ale UE pretențiile Federației Ruse de a renunța de bunăvoie la garanțiile de securitate pe care le oferă statutul de membru al UE și al NATO. Nu este pentru prima dată cînd partea rusă vine cu astfel de pretenții maximaliste. Nu este niciun secret că Kremlinul, indiferent de cine s-a aflat la putere, fie că vorbim de Stalin, Hrușciov, Putin, nu a renunțat la ideea transformării Europei într-o colonie a Federației Ruse sau a fostului Imperiul Sovietic. Orice discuție despre încetarea focului în Ucraina – pentru că este mult prea devreme să vorbim de o pace în Ucraina –, afectează arhitectura de securitate a Europei. În momentul în care, să spunem, partea occidentală, statele NATO, ar accepta acordarea unor garanții de securitate Ucrainei, automat se schimbă întregul eșafod al relațiilor de securitate din această parte a lumii și se creează și un precedent. De asemenea, dacă Ucrainei nu îi se acordă aceste garanții de securitate promise de către o parte din cancelariile occidentale și este lăsată la mila Federației Ruse, din nou este un efect, un duş rece asupra continentului european, afectînd modul în care sînt gestionate relațiile de securitate de pe continent. Indiferent de ce se va întîmpla în Ucraina, indiferent de rezultatul negocierilor, vom vedea schimbări radicale în arhitectura de securitate a continentului. Evoluții pe care, de fapt, le vedem în fiecare zi. Dacă ne uităm în partea nordică a continentului, vedem cît de mult s-a schimbat situația de securitate din zona Mării Baltice, prin aderarea Suediei și Finlandei la NATO, după secole de neutralitate – în cazul Suediei – sau decenii de neutralitate – în cazul Finlandei. (...) Federația Rusă folosește un limbaj dur, tocmai pentru a sădi teamă în rîndul statelor europene și pentru a încerca să identifice breșe în Coaliția de voință a statelor care sprijină Ucraina. Această retorică neo-imperială este ceva obișnuit pentru partea rusă. Nu ar trebui să ne mire, mai ales că Moscova, în permanență, a folosit orice subterfugii, tocmai pentru a-și promova obiectivele. Re-imperializarea politicii externe a Federației Ruse reprezintă un pericol, vedem, nu doar pentru Ucraina, ci pentru întreg continentul european și numai.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural

    Cine decide asupra securității europene?
  5. 5d ago

    Cum depășim dependența de tehnologie?

    O problemă majoră a blocat serviciile Microsoft la nivel mondial pentru aproape 24 de ore, afectînd activitatea a milioane de utilizatori din peste 70 de țări. Numeroase instituții publice, spitale și companii au fost afectate de blocaj. Între timp, gigantul tech a remediat problema și a explicat cauza ei – nu a fost vorba de un atac cibernetic, ci de o simplă defecțiune tehnică. Tot o defecțiune tehnică e la originea unui blocaj al traficului aerian în Statele Unite. Vinerea trecută, timp de aproape cinci ore, toate avioanele au fost oprite la sol din cauza unei defecțiuni a sistemului de comunicații. E prima dată cînd se ia o asemenea decizie de la 11 septembrie încoace. Tehnologia susține relațiile sociale și economia. Și pînă și o defecțiune minoră poate produce blocaje la nivel aproape planetar. Ce e de făcut? Ce putem învăța din aceste două incidente? L-am întrebat pe Radu Uszkai, lector univ. în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane, ASE București și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată. Radu Uszkai: „Cred că putem învăța că acest comportament proactiv e mai relevant decît cel reactiv. Comportamentul reactiv ține de cum faci managementul riscului post-factum, în vreme ce comportamentul proiectiv te ajută să anticipezi diversele soluții la probleme pe care nu le ai în momentul de față. Acesta este un lucru cît se poate de relevant pe care trebuie să-l învățăm. E ca în cazul vaccinării. Te vaccinezi pentru a preîntîmpina o problemă mai gravă decît să te bazezi pe un tratament post-contractarea unei boli. Și apoi, în al doilea rînd, trebuie să gîndim relația pe care o avem cu acest colos care este IT&C, sectorul acesta și industria aceasta. În plus, nu mai vorbim doar despre o dependență organizațională, ci vorbim din ce în ce mai des de o dependență cognitivă. Sîntem, într-o oarecare măsură, dependenți cognitiv de diversele device-uri pe care le ținem în buzunar. În unele cazuri, s-ar putea să nu știm cum să ajungem din punctul A în punctul B dacă Google Maps nu funcționează, dacă nu merge internetul. (...) Ce putem învăța este să devenim mai autonomi în relație cu aceste soluții tehnologice pe care le folosim.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural

    Cum depășim dependența de tehnologie?
  6. Nov 13

    Cu scriitoarea Raluca Nagy despre munca emoțională, invizibilă, a femeilor

    Scriitoarea Raluca Nagy ne propune în romanul „Singurul adult din Cămin” (imprintul n’autor, Editura Nemira) o poveste cu și despre adolescenți și, totodată, o poveste despre munca emoțională pe care o fac femeile, o muncă prea puțin văzută și recunoscută. Doi pedagogi, John și Margaret, au în grijă cîţiva elevi de liceu care stau la cămin, pe o insulă înconjurată de Pacific. Copiii, profesorii și pedagogii au diferite naționalități: lumea, în mic, pe o insulă, cu dramele, cu tensiunile între adolescenți, între adulți cu viziuni diferite, precum și cu tensiunile intergeneraționale inevitabile. Problemele copiilor și tensiunile dintre personaje par aceleași, indiferent de naționalitate. Ba chiar par aceleași dintotdeauna. Ce îi deosebește, totuși, pe adolescenții de azi de adolescenții din alte perioade este online-ul. Viața lor, dramele lor, conflictele lor se desfășoară mai ales în mediul online și asta face ca totul să fie mult mai dur.  Singurul adult din Cămin este Margaret, pedagoga, deși mai sînt acolo şi alți profesori și încă un pedagog. Dar ea e singura care se ocupă și de gestionarea emoțiilor copiilor, ea îi îngrijește cînd toți douăzeci fac gastroenterită în același timp, ea suplinește un profesor. Ba chiar face muncă emoțională și cu adulții din școală sau cămin. Am vorbit cu scriitoarea Raluca Nagy despre noua ei carte, despre munca emoțională invizibilă a femeilor, despre adolescenții de azi și despre umorul care răzbate adesea în poveste, în ciuda greutăților și dramelor prin care trec personajele.  Raluca Nagy: „Această carte este o poveste despre adolescenți și cu adolescenți, dar este foarte mult și despre munca invizibilă a femeilor și despre cum nu este recunoscută și nu este apreciată. Aveam nevoie de o voce feminină care să explice cum se simte în postura asta dusă așa, la infinit, fără pauze și cum obosește. (...) Se vorbește într-adevăr în continuare puțin (despre munca emoțională), dar se vorbește. Deja avem tot felul de termeni tehnici: charge mentale în franceză, mental load în engleză, această, cum să-i spun, manageriere a casei de către o femeie. Situația în care este obligată să știe ea tot, de la în ce sertar se află cuțitele pînă la aniversările tuturor din familie și așa mai departe. Lucru absolut nerecunoscut, care este de obicei atribuit talentului femeilor de a face treburile astea. Nu e vorba de talent. Nu cred că-și dorește nimeni să aibă talent la așa ceva. Iar în cazul cuiva care se ocupă de douăzeci de tineri, aceste lucruri sînt exponențial mai complicate. Bineînțeles, colegul ei pedagog nu are nici o grijă de genul acesta. Și mi-am dorit să ilustrez o altă formă de muncă emoțională. Pentru că în literatura despre mame și despre femei de toate vîrstele, despre bunici o găsim foarte mult și m-am gîndit cum ar fi să o arăt puțin și din perspectiva unei femei care nu are o familie sau copii biologici și tot se regăsește înghesuită în acest rol, sub toate formele, în toate momentele și orice ar face.” Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție! O emisiune de Adela Greceanu Un produs Radio România Cultural

    Cu scriitoarea Raluca Nagy despre munca emoțională, invizibilă, a femeilor
  7. Nov 12

    Un jurnalist interzis la Cotroceni. Ce spune legea?

    Într-o conferință de presă susținută recent, președintele României Nicușor Dan i-a interzis jurnalistului Ovidiu Vanghele să mai vină la conferințele de presă la Palatul Cotroceni în mandatul său. Mai multe organizații îi cer președintelui Dan „să revină urgent asupra acestei măsuri și să transmită public un mesaj fără echivoc de susținere a libertății presei, de respect pentru jurnaliști și pentru dreptul cetățenilor de a avea acces la informații de interes public.” Despre libertatea presei vorbim cu Ioana Avădani, președinta Centrului pentru Jurnalism Independent, una dintre organizațiile semnatare ale apelului. „Președintele încalcă articolele 30 și 31 din Constituția României, care garantează libertatea de exprimare și libertatea de informare, deși el ar trebui să fie garantul acestor drepturi”, citim în scrisoarea organizațiilor către președinte. Ce-i de făcut, pe lîngă acest apel semnat de mai multe organizații? Ioana Avădani: „Mă tem că foarte multe lucruri nu sînt de făcut în afară de a lua poziții publice și de a repeta pe cît mai multe voci și pe cît mai multe platforme ideea că gestul președintelui este în afara legii. Deci nu vorbim de un faux pas, nu vorbim de un gest greșit, nu vorbim de un calcul politic eronat, vorbim pur și simplu de un act ilegal. Avem o pîrdalnică de lege, legea liberului acces la informațiile de interes public, o lege adoptată în octombrie 2001, iată împlinește 25 de ani anul acesta și care are un articol care interzice în mod expres, în mod specific autorităților publice să limiteze accesul jurnaliștilor la informații în baza opiniilor exprimate de aceștia. Deci ce aveam ca problemă în anul 2000 și înainte, de a fost nevoie să facem un articol de lege pentru a împiedica astfel de practici, iată că se întoarce acum cu asupra de măsură în 2026 și de la cel mai înalt nivel.” Înjurăturile sînt sau nu acoperite de ceea ce numim libertatea de expresie? Ioana Avădani: „Vestea înfiorător de tristă pentru cei cu naturelul mai simțitor este că da, înjurăturile sînt acoperite de libertatea de exprimare. Există decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului care spun că libertatea de expresie acoperă și opiniile și expresiile care ofensează și șochează în societate. Și în alte cazuri, de asemenea legate de jurnaliști, Curtea recunoaște dreptul jurnalistului la exagerare. (...) E un punct important pe care trebuie să-l atingem, pentru că am văzut această discuție, în special pe rețelele sociale și chiar în cercurile de ziariști: da, mă, dar și Vanghele ăla, ce gură buruienoasă are! Da, dar acesta este un alt subiect. Subiectul principal este comportamentul unei autorități a statului, întîmplător cea mai înaltă autoritate a statului, împotriva unui cetățean. În raport cu președintele Nicușor Dan, Ovidiu Vanghele este un cetățean. E foarte ușor să-l critici pe Vanghele, este foarte apetisant, foarte juicy, e foarte zemos să-l critici pe Vanghele și ai nenumărate motive pentru a o face. Dar discuția trebuie să fie despre cum reacționează autoritățile statului, nu cum reacționează cetățeanul Vanghele.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  Un produs Radio România Cultural

    Un jurnalist interzis la Cotroceni. Ce spune legea?
  8. Nov 11

    Negocieri la Abu Dhabi. Spre un nou aranjament de securitate pentru Europa?

    Marți și miercuri au avut loc negocieri între Ucraina și Rusia, mediate de Statele Unite ale Americii, la Abu Dhabi. Șeful delegației ruse anunțat că s-a convenit asupra unui schimb de prizonieri. Unul dintre negociatorii ucraineni a vorbit despre „progrese foarte mari”. Emisarii americani Jared Kushner și Steve Witkoff vor merge joi la Moscova, după care se vor întîlni cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski. După trilaterala Ucraina-Rusia-Statele Unite, au avut loc discuții și între reprezentanții ucraineni, americani și europeni. Care a fost miza discuţiilor de la Abu Dhabi? L-am întrebat pe Cătălin Gabriel Done, analist de politică internațională, vicepreședintele Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale. Ce șanse sînt să se ajungă la un acord în această formulă trilaterală: Ucraina-Rusia-SUA? Cătălin Gabriel Done: „Depinde foarte mult de modul în care Federația Rusă și Statele Unite ale Americii vor ajunge să se înțeleagă în ceea ce privește sprijinul pentru Ucraina. În momentul de față, este clar că soarta Ucrainei și a Europei se joacă. Donald Trump încearcă să obțină concesii maximaliste pentru Statele Unite ale Americii în zonele de interes. Din timpul mandatului președintelui Obama, Statele Unite și-au redesenat sfera de interes pivotînd dinspre Europa înspre Pacific. Regiunea Pacific este iarăși o zonă de interes pentru Federația Rusă și atunci sigur că va exista un schimb între cele două superputeri. Cred că vom ajunge la un acord nu de pace ci de încetare a focului pe actualul aliniament al frontului doar dacă europenii vor vorbi pe o singură voce și se vor poziționa cu toții în spatele Ucrainei. De altfel, vedem că a avut loc la Evian reuniunea miniştrilor de externe din G7, lucru care transmite un mesaj extrem de clar atît administrației de la Washington cît și lui Vladimir Putin. Cu toate că există extrem de multă disonanță între interesele europene, cred că acum înțelegem cu toții sau ar trebui să înțelegem că zilele acestea la Abu Dhabi nu se discută doar soarta Ucrainei ci se discută soarta securității europene. Şi dacă Europa nu vrea să ajungă o simplă întindere pe harta geopolitică a lumii pe care Federația Rusă și Washingtonul o împart, atunci ar trebui să fim extrem de fermi și să sprijinim cauza ucraineană.” Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!  O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin Un produs Radio România Cultural

    Negocieri la Abu Dhabi. Spre un nou aranjament de securitate pentru Europa?

Ratings & Reviews

5
out of 5
3 Ratings

About

Politică. Societate. Cultură. Un talkshow despre lucrurile care contează, cu Adela Greceanu și Matei Martin. Interviuri și analize despre actualitatea din România, Europa și lumea de azi. Un produs Radio România Cultural. 

You Might Also Like