România este departe de aderarea la zona euro, dar subiectul este discutat. În ultimii 15 ani, mai multe comitete și comisii au avut ca scop crearea unui plan de aderare la zona euro. Toate planurile, însă, s-au lovit de realitatea crudă a economiei. Este greu de spus motivul pentru care Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a ținut să facă referire în câteva idei la o temă sensibilă și anume aderarea României la zona euro. Este adevărat că în ultima perioadă s-au exprimat pe tema adoptării monedei euro atât președintele României, cât și prim-ministrul guvernului. Aflat la Berlin, Ilie Bolojan a vorbit despre intrarea în zona euro ca despre un proiect de țară spunând că s-ar putea ca la alegerile din anul 2028 să existe un acord între toate forțele politice. La rândul său, președintele țării, Nicușor Dan, a precizat că putem vorbi despre aderarea la zona euro doar în funcție de atingerea condițiilor impuse de tratatele europene. Totuși, subiectul a fost declanșat anul acesta de intrarea Bulgariei în zona euro. Cu siguranță, majoritatea covârșitoare a românilor au privit aderarea Bulgariei ca pe un succes economic. Ceea ce și este. Pentru mulți români, trecerea Bulgariei la moneda euro a fost ca un „duș rece”: au înțeles că politicienii nu au vrut sau nu au putut să ducă România spre zona euro. În acest context, guvernatorul BNR aruncă tema ușor în derizoriu spunând că dincolo de intrarea Bulgariei, ar trebui să ne uităm la Ungaria, Polonia sau Cehia, care nu sunt în zona euro. Cazurile evocate de Mugur Isărescu sunt totuși diferite față de România, în sensul că în cele trei state foste socialiste există, de multă vreme, un curent politic și în rândul cetățenilor împotriva trecerii la moneda euro și totodată eurosceptic. În România, sondajele de opinie arată o susținere substanțială pro-europeană și cu siguranță și în favoarea monedei euro. De altfel, consumatorii români sunt obișnuiți cu euro, pentru că facturile la utilități se raportează la moneda europeană, creditele în euro au o pondere importantă, iar tranzacțiile imobiliare se raportează tot la euro. De aceea, din multe puncte de vedere cazurile România față în față cu Polonia, Cehia sau Ungaria sunt diferite. Este adevărat că în materie de disciplină bugetară (esențială pentru drumul spre zona euro), Cehia și cu câțiva ani în urmă și Polonia au fost mult mai responsabile decât România. Recent, ministrul polonez de finanțe declara că din moment ce Polonia reușește să aibă o creștere economică mai mare decât multe state din zona euro, nu vede de ce ar trebui să adere. Poate fi un argument, dar întrebarea este: ce ar împiedica Polonia să crească într-un ritm înalt și în interiorul zonei euro? Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a adus în discuție și cele câteva comitete, sub coordonarea băncii centrale, care și-au propus să realizeze un plan național pentru trecerea la euro. Ne aducem aminte de comitetele respective, dar întrebarea este: la ce au folosit? În ultimii ani, România a fost tot mai departe de adoptarea monedei euro. Bineînțeles că nu se poate reproșa Băncii Naționale dezordinea din finanțele publice românești care, în esență, a îndepărtat țara de zona euro. A fost vorba despre politici guvernamentale greșite care au crescut peste măsură deficitul bugetar și datoria publică. Dar, în momente importante, când România încă spera să se încadreze pe traseul euro, de la economiști ai Băncii Naționale au venit mesaje, exprimate în nume propriu, de descurajare a trecerii la euro. Bunăoară, economiștii „au bătut mult monedă” pe convergența reală, dincolo de cea nominală. De fapt, în față erau comitetele care pregăteau planul de aderare, iar în spate se căutau motive pentru ca România să întârzie intrarea pe acest drum. Astăzi, România este departe de zona euro. Este nevoie de cinci ani pentru ca deficitul bugetar să se întoarcă în parametrii zonei euro. Și, probabil, alți cinci ani pentru o eventuală aderare. Totul este, însă, sub un mare semn de întrebare, pentru că datoria publică a depășit pragul agreat de tratatele europene. Dacă deficitul se poate reduce, scăderea datoriei este un proces mult mai complicat. De aceea, este greu de înțeles motivul pentru care Mugur Isărescu „răsucește cuțitul în rana” rămânerii României în afara zonei euro.
