Dr. Ursula Sandner — Iubire, relații și viață — Psihologie

Dr. Ursula Sandner

Gânduri despre viață, relații și suflet, cu Dr. Ursula Sandner — psihoterapeut, life-coach și autor. Episoade scurte de 1-7 minute care te ajută să te înțelegi mai bine pe tine și pe cei din jurul tău. Noi episoade în fiecare săptămână. Conținut extins — articole audio, cărți și resurse — disponibil în aplicația Dr. Ursula (App Store și Google Play) și pe ursula-sandner.com

  1. [EXCLUSIV] Relațiile de cuplu și rănile din copilărie (I) – Cum îți alegi inconștient partenerul?

    May 4

    [EXCLUSIV] Relațiile de cuplu și rănile din copilărie (I) – Cum îți alegi inconștient partenerul?

    Intră pe ⁠⁠⁠DrUrsula.ro Felul în care îți alegi partenerul este influențat, în mare măsură, de experiențele tale din copilărie, chiar dacă tu crezi că alegerea ta este una rațională. Atracția intensă pe care o simți față de anumiți oameni poate reprezenta o recunoaștere inconștientă: persoana din fața ta seamănă, la nivel emoțional, cu unul dintre părinții tăi. Iar dacă nu îți cunoști propriile răni emoționale din copilărie, vei fi atras tocmai de oamenii cu care să repeți aceleași tipare disfuncționale, în loc de cei care ți-ar putea oferi liniștea de care ai nevoie. Există o întrebare pe care aproape nimeni nu și-o adresează la începutul unei relații: de ce tocmai acest om? Când partenera sau partenerul ne întreabă de ce îl iubim, îi putem răspunde, de cele mai multe ori, destul de ușor, pentru că în mintea noastră ne spunem deja povești frumoase despre cum s-au întâmplat lucrurile, despre cât de potriviți suntem, despre cât de special ne-am simțit unul lângă celălalt. Mai greu este să răspundem la altceva: dintre toți oamenii pe care i-ai întâlnit până acum, de ce tocmai acesta a declanșat în tine emoții atât de intense? De ce tocmai el sau ea te-a făcut să simți că „l-ai găsit, în sfârșit”? Și dacă analizezi puțin relațiile tale anterioare, poate vei observa că, sub forme diferite, cu oameni aparent diferiți, tiparul se repetă. De cele mai multe ori spunem „chimie”, „compatibilitate”, spunem că „am simțit, pur și simplu, ceva special” și ne mulțumim cu aceste explicații, fără a ne mai întreba ce anume produce, de fapt, o senzație atât de puternică, atât de copleșitoare. Pentru a înțelege, însă, cu adevărat, felul în care iubim și de ce alegem pe cine alegem, este nevoie să observăm lucrurile mai în profunzime. Chiar dacă răspunsul pe care îl vom găsi nu este tocmai „romantic”, el ne poate ajuta să facem alegeri mai conștiente și mai sănătoase în relațiile pe care le construim. Restul pe https://www.ursula-sandner.com/relatiile-de-cuplu-si-ranile-din-copilarie-i-cum-iti-alegi-inconstient-partenerul/

    25 min
  2. Apr 2

    Nu e iubire reală, ci manipulare: gesturile de afecțiune după abuz sunt o strategie de control, nu o dovadă a schimbării reale

    Intră pe ⁠⁠⁠⁠⁠DrUrsula.ro O dinamică frecvent întâlnită în relația cu un narcisist este aceea în care există o alternanță între episoadele de abuz și cele de aparentă armonie. Te umilește, îți ignoră suferința, te pedepsește când încerci să pui limite, apoi devine, dintr-o dată, atent, binevoitor, „schimbat”. Îți zâmbește de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic și îți spune că tot ce-și dorește este să fie armonie și liniște între voi. Dar aceasta nu este o schimbare reală, ci o manieră prin care caută să te facă să crezi că nu s-a întâmplat nimic grav, că totul este bine. Dacă reușește să te facă să te îndoiești de realitate, te poate ține prins în jocul lui/ei. Această „bunătate” care urmează după cruzime este o strategie, e pregătirea terenului pentru un nou abuz. Nu regretă, nu își cere iertare sincer, nu își asumă responsabilitatea, însă încearcă să-ți „rescrie” memoria, pentru ca tu să gândești: „Poate n-a fost chiar atât de grav.”, „Poate chiar vrea să se schimbe.” Este totul o capcană – dovezile sale de afecțiune nu sunt reale, ci sunt o „momeală” prin care încearcă să-și șteargă urmele. Și exact când îți lași garda jos… lovește din nou. El/ea „uită” atât de repede abuzul, nu pentru că are memoria scurtă, ci pentru că refuză să-și asume responsabilitatea pentru faptele sale. De fapt, nu a uitat nimic, dar speră ca tu să uiți. Dacă se poartă ca și cum totul ar fi bine, tu ajungi să te simți vinovat că încă suferi, că încă te doare. Așa că taci ca să nu strici „liniștea”, să nu pari cel problematic. Iar dacă aduci în discuție felul în care te-a rănit, îți va spune: „Iar deschizi subiectul ăsta?”, „Ești prea negativ.”, „Nu putem să trecem, pur și simplu, peste?”. Te face să crezi că tu ești problema, că nu vrei să vă fie bine, altfel ai depăși momentul. Ajungi să îți justifici durerea chiar celui care ți-a provocat-o. Iar el/ea zâmbește, știind că i-a reușit și de această dată jocul manipulării. Dar știi ce este cel mai important să ții minte? Gesturile frumoase fără să existe o schimbare reală sunt doar o mască. „Iubirea” fără asumarea niciunei responsabilități este manipulare. Iar „liniștea” fără un real sentiment de siguranță este frică ascunsă sub tăcere. Așa că, întreabă-te: „S-a schimbat el/ea cu adevărat sau doar încearcă să mă controleze prin inducerea vinovăției?”, „Este aceasta iubire sau doar o pârghie de manipulare?”. „Scuzele” sale nu au niciun rost dacă nu sunt urmate de o schimbare comportamentală reală, iar „bunătatea” manifestată acum nu este cu adevărat bunătate, dacă apare după ce în prealabil a fost crud și abuziv cu tine. Ca să nu îi mai faci jocul, nu mai accepta gesturi de afecțiune dacă nu își asumă și responsabilitatea pentru greșelile sale. Nu mai confunda tăcerea cu pacea. Începe să ceri mai mult, să ceri o schimbare reală și observă ce se întâmplă. Și amintește-ți că, fără asumare, nu există evoluție. Ceea ce face el/ea este un joc al manipulării deghizat în „iubire”. Dr. Ursula Sandner

    3 min
  3. Mar 27

    Te întrebi de ce reacționezi așa? Rănile emoționale ascunse îți influențează fiecare gest și relație. Descoperă-le pentru a te vindeca și a iubi liber

    Intră pe ⁠⁠⁠⁠⁠DrUrsula.ro Felul în care reacționezi îți poate indica ce răni emoționale ai și la ce aspecte e important să lucrezi. Astfel, dacă te panichezi când cineva se distanțează de tine, poate fi vorba despre o rană de abandon. Dacă îți e teamă să spui „nu”, e posibil să fie vorba despre teama de respingere și despre un tipar de a le face mereu pe plac altora. Dacă reacționezi defensiv atunci când ești contrazis sau corectat, e posibil ca această reacție să fie legată de răni mai vechi, provocate de critici repetate în trecut. Dacă te închizi în tine atunci când apare un conflict, e posibil să fi trăit într-un mediu în care nu te-ai simțit în siguranță și unde a te exprima liber putea atrage critică, pedeapsă sau respingere. Dacă nu poți tolera să fii ignorat, poate fi vorba despre faptul că ai fost neglijat în copilărie. Dacă ai nevoie constantă de validare și de confirmări, poate fi vorba despre o lipsă de încredere în sine și despre răni provocate de trădări sau dezamăgiri din trecut. Dacă reacționezi exagerat la greșeli mărunte, poate fi vorba despre o tendință spre perfecționism care are, de fapt, la bază sentimentul de a nu fi suficient de bun și o rușine cronică. Dacă simți nevoia să deții controlul în orice situație, poate fi vorba despre o rană legată de imprevizibilitate și nesiguranță trăită în copilărie, care te face să crezi că doar controlându-i pe ceilalți ești în siguranță. Dacă devii gelos cu ușurință, poate fi vorba despre o stimă de sine scăzută și despre tendința de a te compara constant cu alții și de a simți că pierzi. Dacă devii anxios când ceilalți sunt supărați, este posibil să fi învățat încă din copilărie să trăiești cu teama de a nu greși și de a nu-i deranja pe alții, fiind mereu atent la cum te comporți pentru a evita conflictele. Dr. Ursula Sandner

    2 min
  4. Mar 2

    Frica de a nu pierde ce ai îți dictează viața? Descoperă cum mintea ta e singura ancoră reală ce îți redă puterea de a reclădi orice

    Intră pe ⁠⁠⁠⁠DrUrsula.ro Cea mai mare bogăție a ta este propria ta minte, nu lucrurile pe care le deții și nici oamenii pe care îți imaginezi că îi posezi. Omul poate să piardă bunurile materiale pe care le are și persoanele care îl înconjoară. Niciodată nu știi ce îți poate aduce ziua de mâine, iar, dacă tu te definești prin ce ai și pe cine ai lângă tine, atunci, când le pierzi, simți că te pierzi și pe tine. În plus, atunci, când ceea ce ai în exterior reprezintă pentru tine siguranța ta, vei trăi mereu cu frica de a nu pierde. Vei fi dispus să faci orice, indiferent de costuri sau de consecințe, indiferent cât compromis și sacrificiu implică, doar pentru a păstra în viața ta niște ancore iluzorii – sub formă de bunuri și oameni. Însă, atunci, când tu știi că, de fapt, tot ceea ce ai sunt mintea ta și puterea ta interioară, nu vei mai căuta și nu te vei mai agăța de siguranță în exterior. Pentru că știi că, orice s-ar întâmpla, chiar dacă va fi neplăcut pe moment, ai încredere în tine și în capacitatea ta de a o lua de la capăt. Întărește-ți mintea, structureaz-o, folosește-ți mereu rațiunea și investește mereu în dezvoltarea ta interioară. Când ai încredere în tine, ai curajul de a trăi fără teama că mâine tot ce este în exterior poate să dispară. Deoarece știi că, și dacă se va întâmpla asta, tu ai în tine toate resursele necesare pentru a-ți reclădi viața de la zero, de câte ori va fi necesar sau vei simți că vrei să faci asta. Mintea ta este bunul tău cel mai de preț și tovarășul pe care te poți baza mereu când totul în exteriorul tău se năruie. Prețuiește-ți mintea! Dr. Ursula Sandner

    2 min
  5. Feb 24

    Frica de schimbare îți construiește o închisoare invizibilă. Adevărata libertate și înțelepciunea vin când îți dai voie să trăiești deplin

    Intră pe ⁠⁠⁠⁠DrUrsula.ro Omului îi este teamă de schimbare și îi este frică de necunoscut. Cea mai bună metodă de a ne învinge temerile este să le confruntăm, să ne punem în acele situații care ne sperie și să le depășim. Din păcate, însă, mulți oameni aleg iluzia siguranței oferită de o viață monotonă, în care nu încearcă nimic nou, ci se limitează doar la ceea ce le este cunoscut. Astfel, preferă să trăiască în adevărate „închisori”, cărora le întăresc zidurile în fiecare zi, repetând același scenariu de viață. Timpul trece și, pentru că de fiecare dată aleg calea cunoscută, în loc să se îmbogățească cu experiențe, lecții de viață și înțelepciune practică și teoretică, devin din ce în ce mai săraci și mai temători. Cu cât mai mult timp petrec în „închisoare”, cu atât mai frică le va fi de orice este în exteriorul ei. Câtă libertate și satisfacție poți să simți, făcând toată viața ta aceleași lucruri? Cât de multe poți să înveți despre tine și despre viață, dacă tu nu-ți dai voie, de fapt, să trăiești? Știi că se vorbește despre acei oameni care au „școala vieții” și despre faptul că înțelepciunea vine odată cu experiența și așa și este. Nu contează câți ani ai, ci prin câte lucruri ai trecut și câte lecții ai învățat. Degeaba ai patruzeci, cincizeci, șaizeci de ani sau mai mult, dacă toată viața ta ai trăit în „închisoare” și nu ți-ai dat voie să experimentezi, de fapt, să trăiești cu adevărat. Înțelepciunea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu experiența. Un om care a trecut prin multe nu se mai teme, ci are încredere în sine, pentru că știe că poate să depășească orice îi va aduce viața în cale. Un om care face ce a făcut dintotdeauna este temător și îi este frică să TRĂIASCĂ cu adevărat. Viața este un dar minunat care ne-a fost dat ca să trăim, să experimentăm și să învățăm. Iar tu ce faci cu viața ta? Te limitezi doar la ceea ce cunoști, nu te expui la experiențe noi, pentru că ți-e frică, faci ce face toată lumea – așa cum te-au învățat familia și cei din jurul tău – și strădania ta constantă este să cauți siguranța? Și acei oameni care trăiesc în închisoare sunt într-o relativă siguranță. Au un adăpost, primesc mâncare în fiecare zi, însă nu au deloc libertate de mișcare. Oare nu arată și viața ta într-un mod similar, doar că zidurile „închisorii” sunt mai flexibile puțin? Tu adaugi viață zilelor tale sau zile vieții tale? Atunci, când vei ajunge la sfârșitul vieții, crezi că te vei simți împlinit că ai repetat același tipar în fiecare zi? Oare nu ar fi mai bine pentru tine să acționezi, să acumulezi experiențe și înțelepciune, iar la sfârșit, atunci, când tragi linia, să poți spune: „Am avut o viață plină, a fost o cursă extraordinară și acum plec împăcat că am TRĂIT și am făcut tot ce mi-am dorit”? TRĂIEȘTE, ACȚIONEAZĂ, EXPERIMENTEAZĂ, pentru că vei lua cu tine doar ceea ce ai trăit... amintiri sau regrete, este timpul să alegi! Dr. Ursula Sandner

    3 min
  6. Feb 22

    Cea mai grea lecție: să accepți că mama ta nu se va schimba și să înveți să îți oferi iubirea de care ai avut nevoie

    Intră pe ⁠⁠⁠⁠DrUrsula.ro Una dintre cele mai dificile experiențe emoționale este să conștientizezi că mama ta, persoana de la care ți-ai dorit mereu iubire, validare și înțelegere, nu se va schimba niciodată. Ani la rând continui să încerci, să demonstrezi, să fii „mai bun”. Explici, te străduiești să fii mai calm și mai împăciuitor, să te faci cât mai bine înțeles. Lași de la tine, faci compromisuri, ești atent la fiecare gest pentru a n-o supăra, cu speranța că într-o zi va vedea, te va înțelege cu adevărat și îți va oferi ceea ce ai avut nevoie. Dar, mai devreme sau mai târziu, înțelegi că problema nu este că nu ai fost tu suficient de clar, ci că mama ta nu are resursele emoționale să răspundă nevoilor tale. Și, de fapt, nu le-a avut niciodată. Iar această conștientizare doare, deoarece aduce cu sine o formă de doliu: plângi după iubirea pe care nu ai primit-o și după mama pe care ai fi vrut să o ai. Te doare când, în urma fiecărei tentative de apropiere, constați că distanța dintre voi devine și mai vizibilă prin tăcerea și răceala care se aștern. Te frămânți și te simți tensionat/ă când știi că urmează să vă întâlniți. Te doare când o nouă discuție se încheie la fel ca toate celelalte – cu o liniște apăsătoare. Se simte ca o trădare să accepți că, poate, nu se va schimba niciodată. Ca și cum a renunța la speranță, ar însemna să renunți la ea. Dar, în realitate, a te agăța de această iluzie te ține blocat/ă în suferință. Abia atunci începi să vezi câtă energie ai consumat așteptând, încercând și străduindu-te atât de mult să fii văzut/ă. Așteptând scuze, așteptând recunoaștere și validare, așteptând mama de care aveai nevoie atunci și pe care încă o cauți acum. A accepta această „pierdere” nu înseamnă că nu o mai iubești. Înseamnă să nu te mai pui pe ultimul loc doar ca să păstrezi iluzia unei relații. Înseamnă să îți recunoști și să îți îmbrățișezi acea parte vulnerabilă din tine, acea instanță de copil care încă suferă și tânjește după iubirea mamei și să-i spui: „Știu cât e de greu, dar nu mai ești singur/ă. Sunt aici cu tine pentru a te susține.” Durerea de a realiza că mama ta nu se va schimba niciodată este reală, dar poate fi și un moment de eliberare, pentru că înțelegi că nu mai are rost să aștepți gesturi sau cuvinte care nu vor veni. Nu mai încerci să o convingi, nu mai încerci să-i schimbi reacțiile, nu te mai agăți de speranțe false. În schimb, începi să redirecționezi acea energie către tine – începi să îți oferi singur/ă sprijin, să fii mai atent/ă la propriile nevoi, să îți construiești relații sănătoase cu oameni alături de care te simți văzut/ă și valorizat/ă. Când renunți la așteptarea ca ea să te iubească altfel, abia atunci începi să înveți cum să te iubești și să ai grijă de tine așa cum ai avut mereu nevoie. Dr. Ursula Sandner

    3 min

About

Gânduri despre viață, relații și suflet, cu Dr. Ursula Sandner — psihoterapeut, life-coach și autor. Episoade scurte de 1-7 minute care te ajută să te înțelegi mai bine pe tine și pe cei din jurul tău. Noi episoade în fiecare săptămână. Conținut extins — articole audio, cărți și resurse — disponibil în aplicația Dr. Ursula (App Store și Google Play) și pe ursula-sandner.com