Revista presei internaționale

Descoperiți in fiecare dimineață cele mai importante subiecte din presa internațională în revista presei internaționale realizată de Ovidiu Nahoi. 

  1. 8 hr ago

    Alegerile din Ucraina sau „pariul politic riscant al fostului ministru Fedorov”

    Apelul fostului ministru ucrainean al Apărării, Mihailo Fedorov, pentru organizarea de alegeri în plin război provoacă reacții puternice. Presa internațională analizează riscurile scrutinului și se întreabă dacă Fedorov se pregătește să devină principalul rival al președintelui Volodimir Zelenski.  Fedorov nu contestă legitimitatea structurilor existente în cadrul actual al Constituției, observă SME: „Mai degrabă, el susține că acest model și-a trăit vremea sau își pierde din suflu și trebuie revitalizat prin restabilirea încrederii și a proceselor de supraveghere, inclusiv (dar fără a se limita la) alegeri. În același timp, el recunoaște dificultatea extraordinară a acestei sarcini. Statul are nevoie de un mecanism pentru a restabili încrederea. Totuși, acest lucru nu alungă în niciun fel temerile că o adevărată luptă politică ar putea duce la prăbușirea autorității, ceea ce ar însemna, după toate probabilitățile, prăbușirea frontului.”, scrie cotidianul slovac. Aceeași prudență privind organizarea unui scrutin o regăsim și în presa franceză. „Pariul politic al lui Mihailo Fedorov este riscant”, titrează Courrier International. „Deși popularitatea domnului Zelenski a scăzut, legitimitatea sa nu este pusă sub semnul întrebării în Ucraina, iar lipsa alegerilor se bucură de un larg consens.” Pentru The Daily Telegraph, pericolul nu este doar instituțional, ci și militar. „Putin – de exemplu – ar profita cu plăcere de ocazia de a exploata disputele politice interne din Ucraina în propriul său avantaj. O campanie electorală axată în principal pe acuzații de corupție și lupte politice interne ar juca, de asemenea, în favoarea liderilor occidentali, precum Trump, care au avut întotdeauna o atitudine ambiguă în ceea ce privește sprijinirea efortului de război al Ucrainei.”, avertizează ziarul britanic. În aceeași idee, CNN descrie apelul lui Fedorov drept „cea mai importantă provocare internă de până acum pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski”. Postul american se îndoiește însă că inițiativa va avea rezultate concrete: „Un vot ar putea, de asemenea, să paralizeze complet Kievul: tabăra învinsă ar putea încetini reforma legislativă și ar putea submina președinția la fiecare pas. Ar însemna o înfrângere din interior.”, scrie CNN. Și totuși, în ciuda urmărilor dezastruoase pe care le-ar avea un asemenea scenariu, CNN nu îl critică pe Mihailo Fedorov pentru intenția sa: „Apelul lui Fedorov pornește dintr-o intenție bună – aceea de a nu lăsa războiul să distrugă valorile democratice ale Ucrainei. Însă acesta ignoră cât de mult mai avea de parcurs Ucraina până la atingerea standardelor europene înainte de război, precum și obstacolele pe care conflictul le pune în calea acestor procese esențiale, în condițiile bombardamentelor rusești nocturne. Războaiele nu pot fi purtate doar pe baza ideologiei.” Dincolo de scenariul alegerilor, presa internațională începe să anticipe și o viitoare confruntare politică. Acum că fostul ministru și-a asumat deschis o poziție politică, „va fi Fedorov omul care îl ca înlocui pe Zelenski” se întreabă Corriere della Sera.  „Potrivit tinerilor și clasei mijlocii superioare din Kiev, el este singurul capabil să prevină alte decese. Însă, deși toți comentatorii ucraineni consideră de neconceput ca Zelenski să-l recheme în guvern, unii îl consideră principalul său adversar. Acest lucru este confirmat, cel puțin parțial, de sondajele realizate la începutul lunii, care arată că fostul ministru se situează pe locul al treilea în primul tur al alegerilor prezidențiale, în urma lui Zelenski și Zalujnîi.”, mai scrie publicația. Cotidianaul italian rezumă scurt: „cu Fedorov sai fără Fedorov, lucrurile la Kiev s-ar putea schimba în curând.”

  2. 1 day ago

    Trump reduce exercițiile militare cu Coreea de Sud. „O nouă etapă a idilei” cu Kim Jong-Un?

    Donald Trump reduce exercițiile militare comune ale Statelor Unite și Coreei de Sud, invocând costurile prea ridicate și relația sa „foarte bună” cu Kim Jong-Un. Comentatorii internaționali se întreabă dacă asistăm la o strategie diplomatică sau la pedepsirea încă unui aliat care a refuzat să sprijine Washingtonul în războiul cu Iran. La Seul, îngrijorarea predominantă este că Trump afectează capacitatea de descurajare și lasă Coreea de Sud cu foarte puțină influență asupra unor decizii care îi privesc direct securitatea, obervă The Guardian. „Pe lângă aspectele de politică internă, acest episod va adânci probabil îndoielile cu privire la angajamentul Washingtonului față de aliații săi, îndoieli care s-au acumulat de-a lungul anilor, încă din primul mandat al lui Trump.”, îl citează publicația britanică pe Jaechun Kim, profesor de relații internaționale la Universitatea Sogang din Seul. BFMTV se întreabă dacă asistăm la „o nouă etapă a idilei dintre Donald Trump și Kim Jong-Un sau la o strategie geopolitică”. Postul francez amintește că, în 2018,  Trump a devenit primul președinte american în funcție care s-a întâlnit cu un membru al dinastiei Kim. Laudele adresate ldierului nord-coreean ar putea urmări îndepărtarea acestuia de Xi Jinping și Vladimir Putin. Numai că având „sprijinul crucial al Rusiei, Kim Jong-un are acum mai puține motive să negocieze cu Donald Trump”, explică pentru post cercetătorul de la Harvard, Seong-Hyon Lee. Asta dacă nu cumva, se mai întreabă BFMTV, Donald Trump vrea de fapt „să distragă atenția de la războiul din Iran sau să dea o lecție Coreei de Sud?” Aceeași tactică de diversiune o suspectează și Corriere della Sera, dar cotidianul italian consideră că aceasta începe să dea greș. „În mod tradițional, atunci când Donald Trump se află într-o situație dificilă, recurge la distragerea atenției. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă din ce în ce mai mult, această strategie de „digresiune ”, care odinioară funcționa, nu-i mai este de folos. În spatele grandiozității, al știrilor explozive, al știrilor false – toate concepute pentru a distrage atenția – se află o președinție șubredă”, scrie publicația. Dincolo de războiul cu Iranul, decizia demonstreză încă o dată că „Trump abandonează fără milă aliații Statelor Unite”, titrează Der Standard. „Tiranul Coreei de Nord este curtat, în timp ce Coreea de Sud, o țară democratică, simte mânia acestuia pentru că a refuzat, pe bună dreptate, să participe la războiul din Iran. Nu există nicio strategie în spatele acestui lucru, ci doar temperamentul irascibil al unui narcisist irațional care, prin propria sa incompetență, s-a manevrat pe sine și pe țara sa într-o situație extrem de precară [...] Acest lucru îl face furios, imprevizibil și periculos.”, îl critică ferm ziarul austriac pe președintele Statelor Unite. Cotidianul polonez Rzeczpospolita îi acordă mai multă încredere liderului de la Casa Albă. Nu ar fi „un exces de moment”, ci o încercare de a reduce amenințarea nucleară a regimului de la Phenian. Publicația avertizează însă că Trump „se joacă cu focul” în Asia pentru că ”este posibil să se întâmple contrariul: îmbunătățirea relațiilor cu SUA ar consolida regimul lui Kim și ar determina ca politica Phenianului în Asia să devină și mai agresivă.”

  3. 2 days ago

    Cazul Jason Arday: responsabilitatea presei sau eșecul unui sistem?

    Sărbătorit drept un simbol al diversității la Universitatea Cambridge, Jason Arday a ajuns, după acuzațiile de plagiat și moartea sa, în centrul unei dispute aprinse despre rasism, merit și diversitate. Comentatorii internaționali se întreabă acum cine este totuși responsabil pentru evenimentele care au condus la moartea lui Arday?   Pentru cotidianul suedez Svenska Dagbladet, responsabilitatea nu aparține doar presei. Universitățile au vrut să îl transforme pe Jason Arday într-un simbol al diversității, fiind dispuse să ignore semnalele de alarmă din trecutul său: „ Semnalul de alarmă ar fi trebuit să sune cu putere. Dar dorința de a numi un profesor de culoare era mult prea puternică. Unul dintre foștii mentori ai lui Jason Arday, intervievat de New York Times, îl descrie ca pe un pion, un tânăr exploatat de sistem. Erau atât de dornici să pară incluzivi, încât au decis să ignore defectele din trecutul academic și personal al lui Arday. Acest lucru nu ajută deloc lupta împotriva rasismului.” Cotidianul german Taz îl vede și el pe Arday drept o victimă. Însă de această dată „el este victima unei forme greșite de antirasism, care acordă în mod arbitrar avantaje nedrepte unor indivizi, în loc să abordeze sistematic dezavantajele nejustificate.” Taz critică instituțiile care l-au promovat pe Jason Arday ca imagine a diversității, doar pentru ca mai apoi să-l lase singur în fața unei presiuni publice imposibil de suportat:  „Deoarece ascensiunea lui Arday a fost sărbătorită într-un mod deosebit de mediatizat și prezentată ca dovadă a progresului întregii societăți, aceasta a stârnit, în mod logic, un interes public semnificativ. Într-o societate care se vrea supusă unei astfel de analize, întrebările incomode pe o astfel de temă nu sunt rasiste, ci legitime.” Dacă primele două publicații pun sub semnul întrebării și comportamentul instituțiilor universitare, The Irish Independent își îndreaptă întreaga atenție către presă: „Povestea lui a fost tratată de parcă ar fi fost un politician de rang înalt care s-a ridicat la vârf mințind și înșelând alegătorii, sau un geniu criminal adus în sfârșit în fața justiției. [...] Argumentul nu este că presa ar fi trebuit să-i ignore defectele; ci că s-a renunțat complet la orice simț al măsuri. A fost o atitudine crudă și neglijentă. Se va învăța vreo lecție? Nici vorbă. Se va vorbi mult despre sănătatea mintală și despre atacurile în lanț ale mass-mediei. Până data viitoare.”, concluzionează ziarul irlandez.  The Daily Telegraph respinge însă ideea că jurnaliștii sunt principalii vinovați întrucât, potrivit publicației britanice, deznodământul tragic al cazului nu neagă interesul public al informațiilor descoperite. Dovezile că a plagiat lucrările altora sunt copleșitoare – au fost citate și documentate 180 de cazuri. [...] Presa a descoperit neadevăruri substanțiale, care dăunează grav reputației uneia dintre cele două mari universități ale noastre, și le-a relatat. Exact la asta te-ai aștepta de la o presă «responsabilă»., scrie The Daily Telegraph.  Prin urmare, „cei care cer noi restricții asupra presei comit o greșeală gravă” avertizează Michelle Goldberg într-un articol de opinie publicat în The New York Times.  „Există un resentiment profund atât față de diversitatea socială în creștere, cât și față de inițiativele birocratice privind diversitatea. Însă încercările progresiste de a înăbuși cu mână grea întrebările legate de aceste inițiative au darul de a face acest resentiment și mai puternic din punct de vedere politic. Asta s-a întâmplat în America. […] Și s-ar putea întâmpla și în Marea Britanie, unde partidul naționalist Reform UK al lui Nigel Farage acumulează o putere îngrijorătoare. Acesta este un moment deosebit de nepotrivit pentru a lăsa dreapta să-și asume rolul de apărător al libertății de exprimare.”, atrage atenția Goldberg.  Comentatorii internaționali rămân deci împărțiți cu privire la rolul pe care presa l-a jucat în acest caz. Cu toate astea, ei deschid o nouă dezbatere, mai amplă, despre responsabilitatea de a transforma o singură persoană în simbolul unei cauze.

  4. 3 days ago

    Marile râuri din Europa dispar. „Continentul va avea de-a face cu un șoc”

    Marile râuri europene sunt afectate de o secetă severă, iar nivelurile extrem de scăzute ale apelor scot la iveală vulnerabilități pe care Europa nu le mai poate ignora. Criza nu este doar ecologică, avertizează comentatorii internaționali, ci și economică și strategică. După cum titrează un articol de opinie din The New York Times, „Marile râuri ale Europei sunt pe cale să dispară. Continentul va avea de-a face cu un șoc”. Nu doar că „în întreaga Europă, epave și schelete ies la suprafață din adâncuri”, dar secarea râurilor este și o provocare strategică majoră, într-un moment în care Europa încearcă să răspundă simultan concurenței economice chineze, dependenței energetice de Rusia și nesiguranței privind protecția americană, remarcă publicația. „Problema este că liderii continentului par să pornească de la premisa că geografia fizică a Europei va rămâne neschimbată și că avantajele uriașe oferite de râuri precum Rinul și Dunărea sunt luate de bune. [...] Acum, devine din ce în ce mai evident că terenul pe care europenii trăiesc, muncesc și călătoresc se schimbă sub ochii noștri”. Nicio soluție nu este mai evidentă decât cea a prevenției, insistă specialistul în silvicultură și mediu, Nikitas Mazis, într-o intervenție pentru The Opinion: „Grecia nu poate controla clima, dar poate controla modul în care se pregătește pentru aceasta. Prevenirea nu este un factor de cost, ci o investiție – și, de fapt, cea mai rentabilă dintre toate pentru protejarea capitalului natural al țării. Experiențele acumulate până în prezent relevă un tipar recurent: incidentele care duc la dezastre majore sunt rareori atribuite unei singure greșeli în momentul izbucnirii incendiului. Ele sunt rezultatul unui lanț de decizii – sau de decizii amânate – care a început cu mult timp înainte.” Și totuși, „este adaptarea răspunsul corect?” se întreabă La Stampa, în condițiile în care până și adaptarea are limitele ei. „La ce scenariu vrem să ne adaptăm? În 2015 s-a convenit la Paris că o creștere a temperaturilor atmosferice medii globale cu 1,5 grade Celsius reprezintă limita absolută – pragul dincolo de care oamenii de știință au recomandat să nu trecem, deoarece ar forța ecosistemele să-și depășească limitele biologice. Dar, mai presus de toate, depășim aceste limite fizice și biologice pentru Homo sapiens și alte ființe vii atât de rapid, încât nimeni nu va putea să se adapteze – nici măcar cei care au acces la tehnologii extraordinare.”, avertizează geologul și jurnalistul Mario Tozzi citat de cotidianul italian. Pentru Die Wochenzeitung „criza climatică nu a fost niciodată atât de vizibilă în Elveția precum în această vară”. Și atunci, pentru săptămânalul elvețian devine vizibilă o altă întrebare „Cine plătește?” – la care publicația  încearcă să răspundă: „În jur de 180 de companii de stat și private sunt responsabile pentru circa 70% din emisiile generate de combustibilii fosili și de producția de ciment încă de la începutul industrializării, în jurul anului 1750. Este evident că aceste companii trebuie să fie în sfârșit trase la răspundere pentru daunele pe care le-au provocat. [...] Cu toate acestea, deși acest lucru pare absolut logic, pare practic imposibil de pus în aplicare din punct de vedere politic – aproape utopic.”, subliniază Die Wochenzeitung. Din presa americană până la publicațiile europene, avertismentul rămâne același: seceta nu mai este o amenințare ecologică, ci trebuie tratată ca o adevărată criză care schimbă deja geografia și economia continentului.

  5. 4 days ago

    Lumea, sub amenințarea crizei petroliere legate de Iran

    Presa internațională atrage atenția asupra spectrului unei noi crize petroliere. Aceasta, după un raport de săptămâne trecută al Agențiai Internaționale pentru Energie care avertizează asupra scăderii resurselor globale în urma blocării strâmtorii Ormuz. După cum constată Courrier International, de la începutul războiului din Iran, în februarie, au fost necesare extrageri de 410 milioane de barili de petrol din rezervele globale, adică 2,7 milioane de barili pe zi pentru a compensa perturbările cauzate de conflict. „Închiderea prelungită a Strâmtorii Ormuz pune în pericol redresarea ofertei”, notează și The Wall Street Journal. ”Această situație a determinat agenția OCDE să își revizuiască în scădere previziunile pentru următoarele săptămâni.„Lumea va înregistra probabil un deficit de 1,8 milioane de barili pe zi în acest trimestru, mai mult decât dublu față de previziunile anterioare”. CNBC transmite că ”Situația din Strâmtoarea Ormuz rămâne confuză. Un acord între Washington și Teheran pentru deschiderea acestei căi navigabile vitale a rămas neconcretizat, ambele părți continuând să emită public cereri. Temerile privind o penurie de petrol destabilizatoare la nivel global, în momentul închiderii strâmtorii în martie, nu s-au materializat, datorită unor factori precum scăderea accentuată a importurilor chineze, utilizarea unor rute de transport alternative și reducerea stocurilor. Datele din această săptămână au arătat însă că stocurile de țiței din SUA s-au redus la mai puțin de 300 de milioane de barili, cel mai scăzut nivel din ultimele peste patru decenii”. Potrivit ziarului libanez L’Orient-Le Jour, ”prețurile țițeiului rămân semnificativ mai mari decât înainte de atacurile americano-israeliene asupra Iranului de la sfârșitul lunii februarie. În ciuda unui armistițiu declarat și a afirmațiilor repetate privind un acord iminent de redeschidere a strâmtorii doar câtorva nave li se permite să tranziteze, ceea ce duce la o volatilitate semnificativă a prețurilor pe piețele globale ale petrolului”.  Bloomberg observă însă că pierderile de producție rămân „semnificativ mai mici decât se anticipa la începutul crizei”. Acest lucru se datorează în special conductelor alternative utilizate de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, „precum și unei rețele de petroliere care continuă să navigheze prin Strâmtoarea Hormuz”. Agenția adaugă că piețele petroliere au fost, de asemenea, protejate de o „reajustare a cererii” din China, cel mai mare importator de petrol din lume. Astfel că peste 1,5 milioane de barili pe zi de producție pierdută au fost compensate în al doilea trimestru prin extinderea flotei de vehicule electrice a țării.

  6. 14 Aug

    O posibilă nouă mobilizare în Rusia și riscurile pentru Vladimir Putin

    Pregătește Rusia o nouă mobilizare la scară largă, în războiul contra Ucrainei? Presa internațională evaluează situația după ce președintele Zelenski a acuzat Kremlinul că se pregătește să își mărească numărul de trupe. Cu toate acestea, o mobilizare suplimentară s-ar putea dovedi riscantă pentru Vladimir Putin, potrivit presei ucrainene. Cotidianul britanic The Independent vede scoaterea partidului liberal de opoziție Iabloko de pe listele electorale din septembrie drept un ”semn că Vladimir Putin este hotărât să continue invazia”. Iabloko este ”singurul partid care se opune deschis războiului, dar a fost exclus din alegeri de către Curtea Supremă”. Pentru a-și atinge obiectivele de mobilizare, armata rusă se bazează pe un sistem bine stabilit, notează L’Express. Publicația franceză citează un interviu acordat Euronews de cercetătorul german Janis Kluge, expert în securitate internațională. Acesta explică faptul că „guvernul federal stabilește o cotă de recrutare pentru fiecare regiune, pe care autoritățile regionale sunt obligate să o respecte”. Aceste cote ajung apoi la nivel de district, iar apoi la nivel de municipalitate, care sunt responsabile de găsirea sau convingerea numărului necesar de oameni. Citeste siNATO condamnă încălcările spațiului aerian din România și Polonia: „Rusia este pe deplin reponsabilă” ”Confruntată cu această amenințare, Ucraina nu stă cu mâinile în sân”, observă ziarul online italian Notizie. ”Contramăsurile includ probabil consolidarea apărării, creșterea cooperării internaționale și o strategie de informații mai proactivă. Scopul este de a contracara eficient mobilizarea rusă, minimizând în același timp impactul acesteia pe câmpul de luptă. Ucraina depune, de asemenea, eforturi pentru a crește presiunea diplomatică asupra Rusiei, sperând să izoleze și mai mult Moscova pe scena internațională”. Citeste siServicii secrete americane: e posibil ca Rusia să lanseze o incursiune militară într-un stat NATO Totuși, afirmațiile lui Volodimir Zelenski privind o viitoare mobilizare rusă „nu pot fi, totuși, verificate independent”, notează Die Zeit. Publicația germană, preluată de Courrier International, subliniază că „Ucraina a acuzat în repetate rânduri Rusia că pregătește o nouă mobilizare în trecut, acuzații care nu s-au materializat”. ”O a doua mobilizare directă ar comporta riscuri politice sporite pentru Putin”, observă Kyiv Post. „Pe măsură ce oboseala publică crește și economia rusă continuă să sufere efectele cheltuielilor legate de război, o asemenea decizie ar declanșa proteste în întreaga țară și ar determina mii de cetățeni ruși să fugă”. Rusia „a decretat o singură mobilizare oficială de la începutul invaziei la scară largă a Ucrainei din septembrie 2022”. Decizia a provocat atunci „proteste în toată țara și a determinat mii de cetățeni ruși să fugă”. În timp ce analistul citat de Kyiv Independent consideră că „dacă Rusia va lansa într-adevăr o mobilizare, va fi un semn că regimul se află sub o presiune considerabilă și într-un impas politic. O mobilizare reprezintă un pariu extrem de riscant pentru Putin, un pariu care i-ar putea pune în pericol persoana și regimul”.

  7. 12 Aug

    Cum se poate adapta Europa noii realități climatice

    Poate Europa să se adapteze la noua climă? Comentatorii internaționali sunt tot mai preocupați de această problemă după vara extrem de călduroasă a anului 2026. Măsurile la nivel european sunt obligatorii, spun jurnaliștii. După cum transmite CNN,   ”Europa este continentul cu cel mai rapid ritm de încălzire din lume, dar este deosebit de prost echipată pentru a rezista la căldură, din cauza infrastructurii vechi și a lipsei de aer condiționat. Temperaturile caniculare și secetele persistente din iunie și iulie s-au consolidat reciproc, creând o spirală a încălzirii”.     The Conversation se întreabă dacă vara europeană toridă ar putea să readucă pe ordinea de zi acțiunile climatice:  „În ultimii ani, acțiunea climatică a trecut în plan secundar pe agenda internațională. Guvernele pro-combustibili fosili au respins eforturile deja insuficiente în domeniul acțiunilor climatice. Agenda schimbărilor climatice a fost umbrită de război și instabilitate, tensiuni comerciale, presiuni economice și ascensiunea partidelor populiste. Schimbările climatice expun, de asemenea, deficiențe în modul în care guvernele gestionează riscurile. Prevenirea și reziliența sunt adesea subfinanțate, deoarece este posibil ca beneficiile să nu fie receptate timp de ani de zile, în timp ce costurile sunt de obicei plătite în avans”. Citeste siSecetă istorică în Franţa: Unele râuri au dispărut Pentru ziarul francez cu profil economic Les Echos, ”urgența este deopotrivă de natură socială, medicală, economică și politică. Trebuie să adaptăm orele de lucru, orașele și culturile, producția și sărbătorile, stilurile de viață și societățile. (...) Vestea bună este că cei aflați la putere în Franța și Europa recunosc treptat amploarea problemei și încep să elaboreze planuri de adaptare. Dar trebuie luate măsuri mai rapid, decisiv și la o scară mult mai mare.” ”Societățile noastre trebuie să se adapteze la o lume care se încălzește. Este esențial, dar nu suficient”, avertizează ziarul belgian Le Soir. ”Problema trebuie să fie abordată de la rădăcină: prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Provocarea nu este de a alege între atenuare și adaptare, ci de a le urmări pe amândouă simultan.” (Sursa. Eurotopics) Citeste siSpecii invazive proliferează într-o Mediterană transformată de încălzirea de mediu Iar săptămânalul Die Zeit trece în revistă lecțiile pe care Germania trebuie să le ia în urma incendiilor devastatoare din Franța vecină. ”Cauzele sunt legate de arderea petrolului, cărbunelui și gazelor. Prima lecție care trebuie învățată din dezastrul francez ar fi, așadar, limitarea acestor arderi. Pentru că nu toate dezastrele au o soluție. Chiar și cei mai buni profesioniști din lume ar fi neputincioși împotriva unui incendiu precum cel din Gironde. Și dacă există un lucru de reținut, este că germanii se vor confrunta în curând cu propriul set de amenințări fără precedent. Să sperăm că, atunci când va veni momentul, nu vor spune: Este fără precedent. Ci mai degrabă: Am prevăzut-o. Și eram pregătiți”. (Sursa. Courrier International).

  8. 11 Aug

    Câtă influență i-a mai rămas Americii în Orientul Mijlociu?

    Influența Statelor Unite în Orientul Mijlociu se reduce vizibil. Este concluzia comentatorilor în urma a două evenimente notabile: respingerea de către premierul israelian a planului de pace pentru Gaza inițiat de Donald Trump și alianța militară dintre Turcia, Arabia Saudită și Pakistan. Aceasta are la bază o clauză de apărare reciprocă echivalentă cu Articolul 5 din Tratatul NATO. Ziarul belgian Le Soir notează că ”Benjamin Netanyahu a întors categoric spatele fazei 2 a planului de pace pentru Gaza, negociată minuțios de Consiliul pentru Pace, un organism ad-hoc și un motiv de mândrie pentru Donald Trump. Făcând acest lucru, «Bibi» îi dă încă o palmă aliatului său și aruncă procesul de pace pentru Fâșia Gaza și mai adânc în abis.” Citeste siIranul îi dă replica lui Donald Trump şi-i reaminteşte că iranienii sunt jucători profesionişti de şah Acest dezacord este „un eveniment rar” între cei doi lideri, chiar dacă relația lor a avut „o traiectorie turbulentă și adesea imprevizibilă”, observă The New York Times. Cei doi au lansat împreună războiul împotriva Iranului la sfârșitul lunii februarie. „Dar de atunci nu au căzut de acord cu privire la modul de încheiere a acestuia, precum și cu privire la viitorul operațiunilor militare israeliene din Gaza și Liban”. Ziarul amintește că Trump a anunțat acordul la sfârșitul lunii trecute, lăudându-l ca fiind un progres major. Potrivit publicației The Guardian, ocupantul Casei Albe ar putea fi nevoit să facă o alegere: „Să crească presiunea asupra lui Netanyahu, cu riscul de a-i înstrăina pe unii dintre aliații săi pro-israelieni, sau să lase proiectul său de pace pentru Gaza să se împotmolească, poate pe termen nelimitat”. Citeste siSUA: În criză de arme şi muniţii, Pentagonul cere industriei de armament să-şi accelereze producţia Ziarul britanic adaugă că respingerea este ”o lovitură dată dorinței lui Trump de a fi văzut ca un mediator de pace în conflicte externe”. (Sursa. Courrier International) Comentând urmările acordului de apărare între Arabia Saudită, Pakistan și Turcia, Le Monde constată o schimbare a echilibrului strategic în Orientul Mijlociu:  ”Prin stipularea faptului că un atac armat extern împotriva unuia dintre cei trei semnatari va fi considerat un atac împotriva tuturor, pactul încheiat pe 7 august între Arabia Saudită, Pakistan și Turcia reflectă influența în scădere a Statelor Unite în regiune, precum și dorința de a limita influența Israelului și Iranului”. La Stampa vede la rândul său o problemă pentru Washington. ”Acest lucru creează o variabilă nouă, neplăcută și necunoscută: un bloc sunnit capabil să acționeze independent, în timp ce SUA se retrag încet din regiune și părăsesc bazele pe care le-a stabilit în timpul a patru războaie începând din 1991”. (Sursa. Eurotopics) Frankfurter Rundschau analizează implicațiile pentru membrii europeni ai NATO: „În niciun caz, dată fiind obligația de apărare reciprocă la care și Turcia este parte, statele NATO nu ar trebui să fie atrase într-un conflict militar cu Iranul. Influența Germaniei în regiune, precum și cea a partenerilor săi europeni, scade ca urmare a alianței. După războaiele dintre Israel și palestinieni și acțiunile militare întreprinse de SUA și Israel împotriva Iranului, acestea au încetat practic să mai fie un punct de contact pentru statele din Orientul Mijlociu.” (Sursa: Eurotopics)

About

Descoperiți in fiecare dimineață cele mai importante subiecte din presa internațională în revista presei internaționale realizată de Ovidiu Nahoi. 

More From RFI România

You Might Also Like