Un minut de reculegere a fost ținut marți după-amiază la Adunarea Națională de la Paris, în urma morții de joia trecută, la Lyon, a tânărului activist radical de dreapta Quentin Deranque. În vârstă de 23 de ani el a fost ucis la Lyon, de un grup de oameni mascați, în marja unei conferințe susținute de un membru al Parlamentului European din formațiunea radicală de stânga Franța Nesupusă. Tot marți, autoritățile au anunțat identificarea a cinci suspecți, având legături cu stânga extremă. Presa franceză și cea din afara țării analizează situația. În Spania, El País notează că, dincolo de violența atacului, reacțiile politice sunt atât de virulente deoarece „acest incident coincide cu înregistrarea partidului Franța Nesupusă la Ministerul de Interne ca organizație «de extremă stânga», o decizie puternic contestată de partid. În acest context, cu o lună înainte de alegerile municipale din Franța, problema capătă și o dimensiune electorală.” „De luni de zile, climatul politic francez se confruntă cu o radicalizare a conflictului dintre extreme, care își are originea în situația din Gaza”, adaugă Corriere della Sera. După cum observă Politico, probabilul candidat la președinția franceză, Jean-Luc Mélenchon se află în mijlocul criticilor. ”Ministrul francez de Interne, Laurent Nuñez, a declarat luni că membrii unui grup antifascist local, numit Tânăra Gardă, având legături cu Franța Nesupusă, par să fi fost implicați în incident. Tânăra Gardă a fost co-fondată la Lyon în 2018 de Raphaël Arnault, în prezent deputat pentru Franța Nesupusă, pentru a combate prezența pe scară largă a grupurilor de extremă dreapta în oraș. Ministerul de Interne a ordonat desființarea grupului în iunie, susținând că incită la acte de violență. Însă Tânăra Gardă a contestat această hotărâre în instanță, cu sprijinul Franței Nesupuse și al organizațiilor pentru drepturile civile. În Franța, Le Monde notează în editorialul său că episodul întunecă și mai mult peisajul politic francez și întărește nevoia unei renașteri democratice cu paisprezece luni înainte de alegerile prezidențiale . Cei care l-au ucis nu au comis doar o crimă; recurgând la metodele fasciștilor împotriva cărora pretind că luptă, au pângărit cauza progresistă și umanistă și le-au oferit un martir adversarilor lor. Actul lor scandalos, comis în numele idealurilor de stânga, nu trebuie să ascundă faptul că extrema dreaptă include susținători fățiși ai violenței, semnul ei distinctiv, și dușmani implacabili ai democrației și ai Republicii”. Și pentru ziarul francez Libération, ”a ataca un om căzut la pământ nu este antifascism, ci fascism”. Dacă ancheta în curs de desfășurare de la Lyon confirmă că activiștii antifasciști au fost într-adevăr responsabili pentru moartea lui Quentin, întreaga mișcare va trebui să se reevalueze. În fața fascismului totalitar și brutal, singurul răspuns adevărat poate fi doar democratic”. Iar un articol de opinie din Le Figaro atrage atenția asupra riscului unui punct de cotitură. ”Moartea lui Quentin, sub loviturile unor activiști de extremă stânga, face parte dintr-un sistem ideologic în care violența politică este relativizată și chiar justificată de unii în numele luptei împotriva unui adversar prezentat ca fiind absolut”.
