Sandu vine din Viștea de Sus, de la poalele Făgărașului. A ajuns la Cluj student la biologie, a intrat într-o criză de identitate și în anul doi s-a apucat și de teologie, ca să vadă singur ce e acolo. N-a găsit ce căuta, așa că a trecut la filozofie, după ce citise „Scrisori către fiul meu” a lui Gabriel Liiceanu. Și-a făcut doctoratul pe păsări și astăzi predă anatomie comparată a vertebratelor, etologie și bioetică. Mi-a povestit și experimentul în care o genă de șoarece pusă într-o larvă de muscă a produs ochi de muscă, dovada că viața a apărut o singură dată și apoi s-a diversificat. Motorul lui e frica de moarte. La 26 de ani credea că o să moară la 30, așa că a început să strângă bani pentru visul lui: să vadă Amazonul. În patru ani a adunat vreo 5.000 de euro, suficient pentru Amazon, Los Angeles și Beijing. În prima noapte în junglă, în hamac, după cicade, broaște și maimuțe urlătoare, a făcut un atac de panică și a leșinat. Dimineața a văzut câteva secunde totul alb-negru, iar Roberto făcea cafea la foc. De acolo a rămas cu ideea că e fain să fii viu, indiferent cum e lumea. Acum trei ani a traversat cu o expediție o insulă din Atlantic: două săptămâni prin junglă, dormit în hamac, cinci zile de ploaie și pante urcate cu funia. Experimentul cu vrăbii mi s-a părut fascinant. 60 de vrăbii într-o volieră, cutii îmbrăcate în hârtie cu modele diferite și mâncare accesibilă doar într-una, celelalte fiind acoperite cu o sticlă pe care păsările nu o puteau vedea. Primele au intrat cinci vrăbii curioase, iar după trei zile intraseră toate. Când mâncarea a fost mutată în altă cutie, le-a luat cinci zile să se reorienteze. Concluzia: e greu să înveți ceva nou și și mai greu să schimbi ce ai învățat, iar pe noi ne mișcă de obicei banii, familia și sănătatea. Am vorbit și despre neuronii noi pe care îi facem când călătorim, când dormim și când facem sex, despre pieptul deschis care transformă frica în entuziasm și despre oxitocina care apare când ne mimăm unii pe alții, de la cerbi la vânătorii care dansau în jurul focului. În etologia umană, studenții lui au observat la trecerea de pietoni că pe roșu trec mai ales bărbați între 18 și 33 de ani, și mai ales seara, când avem toleranță mică la frustrare. Despre natură, Sandu spune că sentimentul sacrului se naște din frică amestecată cu mirare, iar curajul din frică și curiozitate. Sfatul lui e să mergi în natură cu un scop, de pildă cu un determinator de plante, păsări sau ciuperci, și să nu lași urme. Mi-a mai povestit cum au fost mâncate ultimele dropii la noi, prin anii '60, și că acum revin dinspre Ungaria, pe lângă Salonta. La final am ajuns la diferența dintre obiective și idealuri: obiectivul atins te plictisește, idealul e un orizont spre care poți tinde toată viața. În episod 00:00 Intro02:17 Ne tragem din pești03:42 Biologie, teologie, filozofie05:52 Frica de moarte și drumul spre Amazon13:08 Prima noapte în junglă20:10 Suntem o specie în pericol?28:07 O lume în care nu mai murim33:31 Experimentul cu vrăbiile38:56 Neuroni noi: călătorii, somn și sex43:42 Pieptul în față și oxitocina50:23 Etologie: cine trece pe roșu53:10 De ce ne vindecă natura1:00:00 Mai avem natură sălbatică? Dropiile1:03:13 Fără urme, cu determinatorul în rucsac1:09:46 Expediția din Atlantic și 72 de ore în natură1:16:58 Obiective sau idealuri1:21:21 Final Linkuri Varianta video pe YouTube: https://www.youtube.com/watch?v=4ghF7L00coE IGDLCC înseamnă Informații Gratis despre Lucruri care Costă! Totul ne costă dar mai ales timpul așa că am făcut această serie pentru a mă informa și educa alături de invitați din domeniile mele de interes. Te invit alături de mine în această călătorie. Mi-am propus să mă facă mai informat și mai adaptat la schimbările care vin. Sper să o facă și pentru tine.
