Revista presei internaționale

Descoperiți in fiecare dimineață cele mai importante subiecte din presa internațională în revista presei internaționale realizată de Ovidiu Nahoi. 

  1. -2 ч

    Intră lumea într-o eră a prostiei?

    Iată tema de pe coperta ultimei ediții a revistei franceze Courrier International. Revista reia o amplă reflecție, apărută în New York Magazine, despre declinul treptat al capacităților noastre de raționament. Și nu este singura publicație care abordează această temă. Potrivit New York Magazine, supraîncărcarea informațională cu care ne confruntăm ne afectează acum capacitățile cognitive. Iar inteligența artificială nu va face decât să înrăutățească lucrurile. Pentru că da, lumea pare să piardă din ce în ce mai mult orice logică și raționalitate. Acest lucru nu îi privește doar pe liderii ei. Suntem cu toții victime ale acestei sărăciri generale a gândirii. Într-un eseu publicat anul trecut, „Scurtă istorie a prostiei” și comentat de Le Temps, jurnalistul și criticul britanic Stuart Jeffries susține că prostia nu este o scăpare trecătoare, ci mai degrabă o forță istorică și transformatoare. „Trăim într-o societate atât de sigură pe sine încât mulți lideri politici își supraestimează inteligența fără să se simtă vreodată proști. Pur și simplu neagă. Nu este prostie luminată, ci prostie brută, și aceasta este, probabil, cea mai periculoasă formă”, explică autorul eseului pentru ziarul elvețian. Și revista online americană Nautilus a dedicat recent un număr acestui subiect: „Problema prostiei”. „În mod curios”, scrie unui dintre contributori, „gradul de prostie disponibil în orice sistem se dovedește a fi direct proporțional cu inteligența sa: cu cât produci mai multă inteligență, cu atât multiplici manifestările de prostie.” Citeste si”Ce ne facem cu atâția proști?” Așadar, am intrat în era prostiei? Revenind la New York Magazine, revista arată că „începând cu anii 1930, în Statele Unite, ca și în mare parte a lumii dezvoltate, scorurile IQ au început să crească. Și nu s-au oprit niciodată, câștigând în medie aproape 3 puncte pe deceniu. Și apoi lucrurile s-au schimbat; peste tot, scorurile au început să scadă. Explicația? Este multifactorială, depășind cu mult simplitatea generală legată de utilizarea excesivă a smartphone-urilor și a rețelelor sociale. De fapt, întregul sistem informațional cu care suntem bombardați constant este cel care, în cele din urmă, ne slăbește capacitățile cognitive: „Astăzi, aceleași creiere, moștenite din epoca paleolitică, sunt bombardate în fiecare oră de gândurile a sute de străini. În toate formele sale, comunicarea modernă ne conectează cu mult mai multe minți decât sunt concepute să gestioneze creierele noastre. Iar al nostru pare să înceapă să cedeze sub această supraîncărcare.”

  2. -1 дн.

    Șeful CIA la Moscova: ”trebuie să fie ceva serios”

    Și totuși, de ce s-a aflat șeful CIA la Moscova? Presa internațională încearcă să descifreze motivele misterioasei vizite efectuate de John Ratcliffe în capitala Rusiei. Vizita a fost neoficială și neanunțată, dar presa a aflat despre ea când un avion de marfă militar american de mare tonaj a fost observat zburând de la Washington la Moscova, via Riga. O vizită învăluită în mister, avertizează încă din titlu The Washington Post:  ”Vizita a coincis cu o perioadă tensionată în relațiile dintre SUA și Rusia. Unii analiști au avertizat că președintele rus Vladimir Putin ar putea escalada provocările militare împotriva țărilor baltice sau a altor membri NATO, ceea ce ar putea precipita o nouă criză. Vizita a avut loc și în contextul în care atacurile ucrainene la distanță asupra Rusiei, inclusiv asupra capitalei, au vizat infrastructura energetică și instalațiile de retail online, îngrijorând populația. Rusia a intensificat, de asemenea, atacurile cu drone și rachete asupra Kievului, și asupra altor zone, profitând de deficitul de resurse de apărare aeriană. La summitul NATO din Turcia din iulie, președintele Donald Trump a părut să aprobe cererea de lungă durată a Ucrainei de a putea produce rachete de apărare aeriană Patriot, proiectate de SUA, pe teritoriul său. Ulterior, el a retras această promisiune”. Citeste siO surpriză urâtă pentru Ucraina: Washingtonul oprește livrarea de rachete First Post citează un fost atașat militar britanic la Moscova între 2019 și 2022, potrivit căruia trebuie să fie vorba de ceva serios. „Americanii nu trimit în mod normal un oficial de rang atât de înalt la Moscova fără anunțare și cu preaviz scurt, decât dacă se întâmplă ceva”, spune fostul atașat militar. ”Unii speculează că vizita este un efort al administrației americane de a stabili dacă Moscova poate fi încă convinsă să negocieze încetarea războiului. Eforturile mediate de SUA au stagnat în ciuda summitului dintre Donald Trump și Putin din Alaska, din august 2025”, mai scrie First Post. Un alt motiv pentru care Ratcliffe ar fi putut călători în Rusia este războiul din Iran, spune analista rusă Angela Stent pentru Deutsche Welle: „Știm din diferite surse că rușii le-au furnizat iranienilor informații despre ținte americane din zonă. Acest lucru a facilitat probabil unele dintre atacurile iraniene asupra țintelor americane.” Kyiv Post remarcă faptul că Putin a semnat trei decrete secrete în timpul vizitei surpriză a șefului CIA la Moscova. Conținutul decretelor rămâne necunoscut. De asemenea, vizita a coincis cu o solicitare a SUA către Ucraina de a suspenda atacurile asupra Moscovei și Sankt Petersburgului. Citeste siVizita surprinzătoare a lui Ratcliffe la Moscova, avertisment sau invitație la negociere? În orice caz, vizita nu a fost cu siguranță menită să fie secretă, este de părere ziarul italian La Repubblica, preluat de Eurotopics. „Dacă directorul CIA, John Ratcliffe, ar fi preferat să rămână discret, ar fi putut folosi alte mijloace pentru a călători în secret la Moscova. Speculațiile variază de la avertismente adresate lui Putin că ar fi mai bine să nu extindă invazia Ucrainei în statele membre NATO, până la negocieri mai inofensive și relativ de rutină privind schimbul de prizonieri.”

  3. -2 дн.

    Ce ne spune ”Olimpiada” de la Beijing despre viitorul roboților umanoizi

    Tehnologia roboților umanoizi avansează. După cum notează portalul Eurotopics, la Beijing, în a doua ediție a Jocurilor Mondiale ale Roboților Umanoizi, care se încheie azi, un robot numit Superman a alergat cursa de 100 de metri mai repede decât deținătorul recordului mondial uman, Usain Bolt. Dar care sunt perspectivele roboților umanoizi? Presa internațională încearcă să dea răspunsuri Canalul sportiv ESPN transmite că Jocurile au loc pe Ovalul Național de Patinaj Viteză construit pentru Jocurile Olimpice de Iarnă din 2022. Acestea au început în aceeași săptămână în care la Beijing a avut loc Conferința Mondială de Robotică 2026, unde companiile au prezentat aproximativ 3.000 de produse, inclusiv roboți umanoizi. China produce majoritatea roboților umanoizi din lume, în timp ce SUA a intensificat controlul asupra roboților din țară. Potrivit CBS News, luna trecută, Comisia Federală pentru Comunicații din SUA a anunțat o interdicție asupra importurilor de roboți umanoizi noi, fabricați în străinătate:  ”Comisia a invocat motive de securitate națională într-o mișcare vizând China. Pentagonul a adăugat recent Unitree, unul dintre principalii producători de roboți umanoizi din China, pe lista companiilor considerate a avea legături cu armata chineză. Beijingul a respins acuzațiile”. Los Angeles Times notează că, potrivit experților, ”roboții umanoizi sunt încă folosiți mai ales pentru demonstrații, spectacole și cercetare - cel puțin deocamdată. Va dura totuși timp până când vor fi implementați în masă în lumea reală. Unii spectatori de la jocurile cu roboți au spus că sunt încântați de abilitățile roboților umanoizi, care se îmbunătățesc rapid”. ”Totuși, nu a fost un test de inteligență”, spun colegii de la postul de televiziune France24. Este adevărat că ”unii roboți au introdus noi modalități de alergare. Unii sportivi roboți nu au reușit nici măcar să ajungă la linia de start. Alții au traversat pista într-un ritm alert sau s-au prăbușit la semnalul de start. Jucători de fotbal roboți au marcat goluri stângace, în aplauzele mulțimii. Spectatorii au izbucnit în râs când un boxer umanoid s-a împiedicat și a căzut pe corzi. A zăcut nemișcat până când oamenii i-au venit în ajutor”. ”Umanoizii rămân prostuți deocamdată. Capacitățile lor rămân limitate”, constată  și The Economist, citat de Eurotopics: „După cum demonstrează sfârșitul dizgrațios al isprăvii lui Superman, care s-a izbit de un zid, tehnologia mai are un drum lung de parcurs. Se așteaptă ca firmele chineze să vândă 50.000 de umanoizi în acest an, mai mult decât triplu față de anul trecut. Producătorii stăpânesc în mare măsură partea mecanică. Partea soft, însă, este o altă problemă. (...) Având în vedere starea actuală a tehnologiei și timpul necesar pentru a o îmbunătăți, este puțin probabil să apară o piață comercială pentru umanoizi în acest deceniu. ... Mulți vor rămâne prostuți - și vor continua să se izbească de ziduri.”

  4. -3 дн.

    Lecțiile pentru lume ale războiului comercial SUA-Canada

    Presa internațională comentează consecințele războiului comercial dintre Canada și Statele Unite. Guvernul de la Ottawa a anunțat sâmbătă eșecul negocierilor pentru un acord comercial. Luni, Președintele Donald Trump a anunțat că SUA vor impune o creștere de 50% a tarifelor vamale împotriva Canadei pentru vehicule, oțel și alte produse. Canada a transmis că va răspunde, dolar cu dolar. După cum comentează Le Monde, premierul canadian Mark Carney a trebuit să se confrunte cu realitatea: abordarea blândă pe care a preferat-o în ultimele luni cu Donald Trump nu a avut efectul dorit. Și, ca în război, va avea nevoie de unitate pentru a trece peste acest nou episod de tensiuni cu Washingtonul. Și va trebui să se bazeze pe sprijinul partidelor de opoziție, dar și pe cel al provinciilor și teritoriilor, uneori cu interese și sensibilități politice divergente. ”Costurile sfidării lui Donald Trump cresc pentru Canada”, titrează The Economist. ”Dar jocul de așteptare este singura mișcare la îndemâna lui Mark Carney. Cel mai mare partener comercial al Canadei, Statele Unite, este condus de un om nesigur care folosește barierele comerciale ca armă. Pentru Canada, diversificarea partenerilor comerciali este înțeleaptă, dar necesită timp. Construirea infrastructurii necesare pentru a deservi noile piețe necesită investiții semnificative. Și totuși, puține lucruri ar face mai mult pentru a stimula aceste investiții decât acest tip de relație cu Statele Unite”. Citeste siCanada nu va accepta un acord comercial "cu orice preţ" cu Statele Unite, anunţă premierul Mark Carney The Daily Telegraph se întreabă ”ce mesaj transmite, în special Chinei, faptul că două națiuni din G7 recurg la o confruntare comercială de acest fel? Canada este principala destinație pentru bunurile americane, în timp ce exportă 75% din produsele sale spre sud. Cele două țări se bucură de una dintre cele mai mari relații comerciale bilaterale din lume, iar a o pune în pericol în acest fel este o nebunie. (...) Există suficiente amenințări la adresa Occidentului din partea unor actori globali maligni, fără a mai fi nevoie de o ruptură fără menajamente între doi dintre cei mai loiali piloni ai democrațiilor.” De partea sa, The Guardian atrage atenția că acest război comercial ”este un avertisment pentru națiunile din întreaga lume că orice tip de dialog cu actuala administrație americană este sortit eșecului de la bun început,. Și este inutil să cauți un acord echitabil cu administrația Trump”. Ziarul olandez De Volkskrant, citat de Eurotopics, atenționează că ”escaladarea conflictului comercial vine într-un moment nepotrivit pentru guvernul SUA. Săptămâna trecută, îngrijorările de pe piețele financiare cu privire la creșterea datoriei naționale s-au intensificat, parțial din cauza războiului din Iran. Pe lângă acestea, inflația din SUA încă nu este sub control, consumatorii plângându-se de prețurile la combustibili, precum și de creșterea ratelor dobânzilor la creditele ipotecare, cardurile de credit și împrumuturile auto. Iar alegerile de la jumătatea mandatului urmează să aibă loc la începutul lunii noiembrie.”

  5. -3 дн.

    „Rusia se îndoiește de capacitatea Ucrainei de a se apăra” (The New York Times)

    Cât timp mai poate rezista Ucraina sub bombardamentele rusești fără un sprijin occidental mai consistent? După un nou atac asupra Kievului, presa internațională analizează ezitările Occidentului, dar și felul în care războiul începe să afecteze tot mai des viața civililor, de ambele părți.  The New York Times, observă că armata rusă și-a schimbat tactica întrucât „Rusia atacă direct cu rachete. [...] Schimbarea de tactică este un semn că armata rusă devine din ce în ce mai încrezătoare în capacitatea sa de a penetra apărarea ucraineană, după săptămâni de atacuri care au epuizat stocurile de rachete de interceptare ale Ucrainei.” PentruTrouw, problema nu este lipsa promisiunilor, ci diferența tot mai vizibilă dintre acestea și sprijinul oferit în realitate. „Acest lucru este jenant și reflectă atitudinea noastră lipsită de convingere: oferim Ucrainei suficient sprijin pentru a evita înfrângerea, dar prea puțin pentru a-i asigura victoria. Sprijinul acordat Ucrainei ar trebui să fie mult mai necondiționat, mai ales în acest moment critic”, scrie cotidianul olandez. La aceeași concluzie ajunge și Helsingin Sanomat. În opinia publicației finlandeze, ezitările liderilor occidentali nu fac decât să întărească convingerea Kremlinului că timpul lucrează în favoarea Rusiei: „Vladimir Putin pare convins că Rusia va câștiga, că Ucraina se va prăbuși și că merită să continue războiul. Rusia nu vrea să discute despre pace. [...] Ucraina se va confrunta cu o iarnă grea, în timpul căreia va avea nevoie de sprijin suplimentar. În același timp, Europa trebuie să ia măsuri urgente pentru a-și asigura propriile capacități de apărare împotriva rachetelor balistice.” Consecințele acestor ezitări se văd deja pe străzile Kievului. The Guardian descrie o capitală în care atacurile tot mai frecvente și lipsa rachetelor de interceptare schimbă treptat starea de spirit a populației.  „Atmosfera din capitala Ucrainei s-a schimbat în ultimele câteva luni, pe măsură ce războiul a revenit cu o intensitate sporită pe frontul intern. Rachetele balistice rusești de mare viteză vizează regulat orașul, iar armata ucraineană a epuizat stocul de rachete de interceptare din singurul sistem de armament capabil să le oprească, și anume rachetele Patriot fabricate în SUA. Anxietatea care planează deasupra orașului în timp de război s-a intensificat.”, atrage atenția ziarul britanic.  Dar starea de spirit a civililor nu se înrăutățește doar în Ucraina, remarcă La Repubblica. Războiul „pătrunde acum în viața orașelor rusești, de la Marea Baltică până la Ural, și este pe cale să se extindă și mai mult.” Iar acest „impact psihologic” este amplif8icat de propaganda de stat, care transformă neliniștea populației în suspiciune generalizată.  „În Rusia, paranoia la ordinul zilei” - titrează Courrier International, citând o relatare din publicația independentă rusă Novaya Vkladka.   „Mă simțeam proastă și, în același timp, eram nervoasă. Proastă, pentru că știu foarte bine că nu mai poți fotografia orice în voie, nici pe departe. Încă de la începutul războiului, deputații au început să răspândească printre ruși teama de spionaj. […] În anumite regiuni, atunci când filmezi un videoclip sau faci o fotografie a unui loc vizat de o dronă, poți primi o amendă administrativă. Presa locală le reamintește cititorilor acest lucru în aproape toate articolele dedicate noilor atacuri cu drone. Se pare că deputaților nu le place nimic mai mult decât să numere spionii.”, scrie Novaya Vkladka.

  6. 21 авг.

    Alegerile din Ucraina sau „pariul politic riscant al fostului ministru Fedorov”

    Apelul fostului ministru ucrainean al Apărării, Mihailo Fedorov, pentru organizarea de alegeri în plin război provoacă reacții puternice. Presa internațională analizează riscurile scrutinului și se întreabă dacă Fedorov se pregătește să devină principalul rival al președintelui Volodimir Zelenski.  Fedorov nu contestă legitimitatea structurilor existente în cadrul actual al Constituției, observă SME: „Mai degrabă, el susține că acest model și-a trăit vremea sau își pierde din suflu și trebuie revitalizat prin restabilirea încrederii și a proceselor de supraveghere, inclusiv (dar fără a se limita la) alegeri. În același timp, el recunoaște dificultatea extraordinară a acestei sarcini. Statul are nevoie de un mecanism pentru a restabili încrederea. Totuși, acest lucru nu alungă în niciun fel temerile că o adevărată luptă politică ar putea duce la prăbușirea autorității, ceea ce ar însemna, după toate probabilitățile, prăbușirea frontului.”, scrie cotidianul slovac. Aceeași prudență privind organizarea unui scrutin o regăsim și în presa franceză. „Pariul politic al lui Mihailo Fedorov este riscant”, titrează Courrier International. „Deși popularitatea domnului Zelenski a scăzut, legitimitatea sa nu este pusă sub semnul întrebării în Ucraina, iar lipsa alegerilor se bucură de un larg consens.” Pentru The Daily Telegraph, pericolul nu este doar instituțional, ci și militar. „Putin – de exemplu – ar profita cu plăcere de ocazia de a exploata disputele politice interne din Ucraina în propriul său avantaj. O campanie electorală axată în principal pe acuzații de corupție și lupte politice interne ar juca, de asemenea, în favoarea liderilor occidentali, precum Trump, care au avut întotdeauna o atitudine ambiguă în ceea ce privește sprijinirea efortului de război al Ucrainei.”, avertizează ziarul britanic. În aceeași idee, CNN descrie apelul lui Fedorov drept „cea mai importantă provocare internă de până acum pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski”. Postul american se îndoiește însă că inițiativa va avea rezultate concrete: „Un vot ar putea, de asemenea, să paralizeze complet Kievul: tabăra învinsă ar putea încetini reforma legislativă și ar putea submina președinția la fiecare pas. Ar însemna o înfrângere din interior.”, scrie CNN. Și totuși, în ciuda urmărilor dezastruoase pe care le-ar avea un asemenea scenariu, CNN nu îl critică pe Mihailo Fedorov pentru intenția sa: „Apelul lui Fedorov pornește dintr-o intenție bună – aceea de a nu lăsa războiul să distrugă valorile democratice ale Ucrainei. Însă acesta ignoră cât de mult mai avea de parcurs Ucraina până la atingerea standardelor europene înainte de război, precum și obstacolele pe care conflictul le pune în calea acestor procese esențiale, în condițiile bombardamentelor rusești nocturne. Războaiele nu pot fi purtate doar pe baza ideologiei.” Dincolo de scenariul alegerilor, presa internațională începe să anticipe și o viitoare confruntare politică. Acum că fostul ministru și-a asumat deschis o poziție politică, „va fi Fedorov omul care îl ca înlocui pe Zelenski” se întreabă Corriere della Sera.  „Potrivit tinerilor și clasei mijlocii superioare din Kiev, el este singurul capabil să prevină alte decese. Însă, deși toți comentatorii ucraineni consideră de neconceput ca Zelenski să-l recheme în guvern, unii îl consideră principalul său adversar. Acest lucru este confirmat, cel puțin parțial, de sondajele realizate la începutul lunii, care arată că fostul ministru se situează pe locul al treilea în primul tur al alegerilor prezidențiale, în urma lui Zelenski și Zalujnîi.”, mai scrie publicația. Cotidianaul italian rezumă scurt: „cu Fedorov sai fără Fedorov, lucrurile la Kiev s-ar putea schimba în curând.”

  7. 20 авг.

    Trump reduce exercițiile militare cu Coreea de Sud. „O nouă etapă a idilei” cu Kim Jong-Un?

    Donald Trump reduce exercițiile militare comune ale Statelor Unite și Coreei de Sud, invocând costurile prea ridicate și relația sa „foarte bună” cu Kim Jong-Un. Comentatorii internaționali se întreabă dacă asistăm la o strategie diplomatică sau la pedepsirea încă unui aliat care a refuzat să sprijine Washingtonul în războiul cu Iran. La Seul, îngrijorarea predominantă este că Trump afectează capacitatea de descurajare și lasă Coreea de Sud cu foarte puțină influență asupra unor decizii care îi privesc direct securitatea, obervă The Guardian. „Pe lângă aspectele de politică internă, acest episod va adânci probabil îndoielile cu privire la angajamentul Washingtonului față de aliații săi, îndoieli care s-au acumulat de-a lungul anilor, încă din primul mandat al lui Trump.”, îl citează publicația britanică pe Jaechun Kim, profesor de relații internaționale la Universitatea Sogang din Seul. BFMTV se întreabă dacă asistăm la „o nouă etapă a idilei dintre Donald Trump și Kim Jong-Un sau la o strategie geopolitică”. Postul francez amintește că, în 2018,  Trump a devenit primul președinte american în funcție care s-a întâlnit cu un membru al dinastiei Kim. Laudele adresate ldierului nord-coreean ar putea urmări îndepărtarea acestuia de Xi Jinping și Vladimir Putin. Numai că având „sprijinul crucial al Rusiei, Kim Jong-un are acum mai puține motive să negocieze cu Donald Trump”, explică pentru post cercetătorul de la Harvard, Seong-Hyon Lee. Asta dacă nu cumva, se mai întreabă BFMTV, Donald Trump vrea de fapt „să distragă atenția de la războiul din Iran sau să dea o lecție Coreei de Sud?” Aceeași tactică de diversiune o suspectează și Corriere della Sera, dar cotidianul italian consideră că aceasta începe să dea greș. „În mod tradițional, atunci când Donald Trump se află într-o situație dificilă, recurge la distragerea atenției. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă din ce în ce mai mult, această strategie de „digresiune ”, care odinioară funcționa, nu-i mai este de folos. În spatele grandiozității, al știrilor explozive, al știrilor false – toate concepute pentru a distrage atenția – se află o președinție șubredă”, scrie publicația. Dincolo de războiul cu Iranul, decizia demonstreză încă o dată că „Trump abandonează fără milă aliații Statelor Unite”, titrează Der Standard. „Tiranul Coreei de Nord este curtat, în timp ce Coreea de Sud, o țară democratică, simte mânia acestuia pentru că a refuzat, pe bună dreptate, să participe la războiul din Iran. Nu există nicio strategie în spatele acestui lucru, ci doar temperamentul irascibil al unui narcisist irațional care, prin propria sa incompetență, s-a manevrat pe sine și pe țara sa într-o situație extrem de precară [...] Acest lucru îl face furios, imprevizibil și periculos.”, îl critică ferm ziarul austriac pe președintele Statelor Unite. Cotidianul polonez Rzeczpospolita îi acordă mai multă încredere liderului de la Casa Albă. Nu ar fi „un exces de moment”, ci o încercare de a reduce amenințarea nucleară a regimului de la Phenian. Publicația avertizează însă că Trump „se joacă cu focul” în Asia pentru că ”este posibil să se întâmple contrariul: îmbunătățirea relațiilor cu SUA ar consolida regimul lui Kim și ar determina ca politica Phenianului în Asia să devină și mai agresivă.”

  8. 19 авг.

    Cazul Jason Arday: responsabilitatea presei sau eșecul unui sistem?

    Sărbătorit drept un simbol al diversității la Universitatea Cambridge, Jason Arday a ajuns, după acuzațiile de plagiat și moartea sa, în centrul unei dispute aprinse despre rasism, merit și diversitate. Comentatorii internaționali se întreabă acum cine este totuși responsabil pentru evenimentele care au condus la moartea lui Arday?   Pentru cotidianul suedez Svenska Dagbladet, responsabilitatea nu aparține doar presei. Universitățile au vrut să îl transforme pe Jason Arday într-un simbol al diversității, fiind dispuse să ignore semnalele de alarmă din trecutul său: „ Semnalul de alarmă ar fi trebuit să sune cu putere. Dar dorința de a numi un profesor de culoare era mult prea puternică. Unul dintre foștii mentori ai lui Jason Arday, intervievat de New York Times, îl descrie ca pe un pion, un tânăr exploatat de sistem. Erau atât de dornici să pară incluzivi, încât au decis să ignore defectele din trecutul academic și personal al lui Arday. Acest lucru nu ajută deloc lupta împotriva rasismului.” Cotidianul german Taz îl vede și el pe Arday drept o victimă. Însă de această dată „el este victima unei forme greșite de antirasism, care acordă în mod arbitrar avantaje nedrepte unor indivizi, în loc să abordeze sistematic dezavantajele nejustificate.” Taz critică instituțiile care l-au promovat pe Jason Arday ca imagine a diversității, doar pentru ca mai apoi să-l lase singur în fața unei presiuni publice imposibil de suportat:  „Deoarece ascensiunea lui Arday a fost sărbătorită într-un mod deosebit de mediatizat și prezentată ca dovadă a progresului întregii societăți, aceasta a stârnit, în mod logic, un interes public semnificativ. Într-o societate care se vrea supusă unei astfel de analize, întrebările incomode pe o astfel de temă nu sunt rasiste, ci legitime.” Dacă primele două publicații pun sub semnul întrebării și comportamentul instituțiilor universitare, The Irish Independent își îndreaptă întreaga atenție către presă: „Povestea lui a fost tratată de parcă ar fi fost un politician de rang înalt care s-a ridicat la vârf mințind și înșelând alegătorii, sau un geniu criminal adus în sfârșit în fața justiției. [...] Argumentul nu este că presa ar fi trebuit să-i ignore defectele; ci că s-a renunțat complet la orice simț al măsuri. A fost o atitudine crudă și neglijentă. Se va învăța vreo lecție? Nici vorbă. Se va vorbi mult despre sănătatea mintală și despre atacurile în lanț ale mass-mediei. Până data viitoare.”, concluzionează ziarul irlandez.  The Daily Telegraph respinge însă ideea că jurnaliștii sunt principalii vinovați întrucât, potrivit publicației britanice, deznodământul tragic al cazului nu neagă interesul public al informațiilor descoperite. Dovezile că a plagiat lucrările altora sunt copleșitoare – au fost citate și documentate 180 de cazuri. [...] Presa a descoperit neadevăruri substanțiale, care dăunează grav reputației uneia dintre cele două mari universități ale noastre, și le-a relatat. Exact la asta te-ai aștepta de la o presă «responsabilă»., scrie The Daily Telegraph.  Prin urmare, „cei care cer noi restricții asupra presei comit o greșeală gravă” avertizează Michelle Goldberg într-un articol de opinie publicat în The New York Times.  „Există un resentiment profund atât față de diversitatea socială în creștere, cât și față de inițiativele birocratice privind diversitatea. Însă încercările progresiste de a înăbuși cu mână grea întrebările legate de aceste inițiative au darul de a face acest resentiment și mai puternic din punct de vedere politic. Asta s-a întâmplat în America. […] Și s-ar putea întâmpla și în Marea Britanie, unde partidul naționalist Reform UK al lui Nigel Farage acumulează o putere îngrijorătoare. Acesta este un moment deosebit de nepotrivit pentru a lăsa dreapta să-și asume rolul de apărător al libertății de exprimare.”, atrage atenția Goldberg.  Comentatorii internaționali rămân deci împărțiți cu privire la rolul pe care presa l-a jucat în acest caz. Cu toate astea, ei deschid o nouă dezbatere, mai amplă, despre responsabilitatea de a transforma o singură persoană în simbolul unei cauze.

Об этом подкасте

Descoperiți in fiecare dimineață cele mai importante subiecte din presa internațională în revista presei internaționale realizată de Ovidiu Nahoi. 

Еще от провайдера «RFI România»

Вам может также понравиться