Economia reală

Rubrica abordează teme, de la cele mai complexe, precum deficitul bugetar și efectele asupra vieții economice și sociale, evoluția pieței muncii, finanțarea sistemelor publice, până la subiecte punctuale, precum evoluția prețurilor, a salariilor, productivitatea muncii, nivelul dobâzilor, etc.

  1. 2d ago

    Willkommen, Siegfried!

    Există o desemnare de premier în persoana lui Siegfried Mureșan. Desigur, este prea devreme să anticipăm că vom avea și un guvern Mureșan, dar cel puțin este un prilej pentru a trece în revistă momentul economic, eventualele priorități ale unui viitor guvern și câteva date despre politicianul Siegfried Mureșan. O prioritate este rectificarea bugetară, chiar dacă varianta propusă de Consiliul Fiscal, aceea de a face rectificarea prin Parlament, este valabilă și chiar dacă actualul ministru al finanțelor a găsit soluția de moment să finanțeze sistemul de sănătate prin mutarea banilor din trimestrul IV al acestui an în trimestrul al III-lea. Evident, este o urgență legată de evaluarea din 2 octombrie a.c. a agenției Standard & Poors. Ar fi ideal să existe un guvern instalat până la acea dată, dar nu orice Executiv, ci unul care să transmită mesaje credibile că măsurile pe care le va lua nu vor crește din nou deficitul bugetar. Foarte curând se va pune problema construirii bugetului pentru anul 2027. Specialiștii responsabili știu că bugetul pe anul viitor va fi cel puțin la fel de complicat precum cel de anul acesta. Motivele sunt clare și anume, pe de o parte, deficitul bugetar va trebui să coboare și anul viitor, pe de altă parte, există o așteptare legată de creșterea pensiilor și salariilor, ceea ce în contextul reducerii deficitului este extrem de problematic. Trebuie să nu uităm că Siegfried Mureșan este un expert în materie de bugete. În acest moment este co-raportor al Parlamentului European pentru viitorul cadru financiar-bugetar, adică pentru bugetul european pentru perioada 2028-2034 și a avut aceeași funcție și la implementarea PNRR. Evident că bugetele multianuale europene sunt mult mai complicat de realizat și de negociat decât bugetul României, dar este limpede că experiența de la Bruxelles este utilă și la București. Noul guvern va fi obligat să reia legea de salarizare unitară. Va fi „cartoful fierbinte” din mâna viitorului Executiv, pentru că această lege este văzută complet diferit: sindicatele și angajații bugetari vor creșteri cât mai mari de salarii, în timp ce un guvern responsabil va trebui să amortizeze toate cererile exagerate. Se poate crede că viitorul guvern va putea să mai amâne adoptarea proiectului de lege a salarizării. Ar putea să încerce, dar „duhul a ieșit din sticlă” și sindicatele abia așteaptă să reia presiunile pentru o nouă lege de salarizare unitară, chiar dacă urgența legată de PNRR a dispărut. Scopul va fi acum creșterea salariilor în sectorul bugetar. Un nou guvern ar trebui să continue reformele. Din motive obiective guvernul Bolojan nu a putut finaliza cele mai multe dintre reforme. Pentru unele reforme s-au făcut analizele de fundamentare, altele au fost începute și foarte puține au fost duse până la capăt. Poate părea mai puțin important, dar dacă promisiunea consilierului președintelui României va fi luată în serios, revendicările crescătorilor de animale vor fi o prioritate pe agenda viitorului guvern. Culmea este că Siegfried Mureșan ar fi chiar omul potrivit care poate să găsească rezolvarea problemelor fermierilor dintr-un motiv simplu: jumătate din soluții sunt la Comisia Europeană și în Parlamentul European, iar actualul europarlamentar știe bine mecanismele, procedurile și oamenii de la Bruxelles. Să mai reamintim contextul economic complicat: inflația rămâne mare în România și pericolul inflaționist vine din economia globală, cresc dobânzile la care se împrumută statul român, deficitul comercial este la cote înalte și multe altele. Sunt probleme vechi și care au nevoie de decizii noi. „Mașina de tocat politicieni” de la București a început să funcționeze. Ea are misiunea să îl facă praf și pulbere pe Mureșan și nu există nicio ezitare în a-l ataca cu cele mai stupide și incredibile acuzații sau insinuări. Vom vedea ce va mai fi până când premierul desemnat va ajunge, eventual, cu echipa și programul în Parlamentul României. Până atunci, Willkommen, Siegfried!

  2. 3d ago

    Criza se insinuează tiptil în economia mondială

    Rezerva Federală americană (Fed) a decis ieri o creștere a dobânzii. A fost o măsură așteptată de investitori, dar care avea miza ei. Adică, președintele american a insistat pentru reducerea dobânzilor, în timp ce indicatorii economiei americane reclamau o creștere. Toată lumea era curioasă dacă Fed, prin noul președinte Kevin Warsh, va lua o decizie contrară dorinței președintelui Trump. Rezerva Federală, membri Comitetului Federal pentru Piață Deschisă și președintele, au crescut dobânda cheie cu 0,25% în intervalul 3,75%-4%, prima dată din iulie 2023. Să ne aducem aminte că anul acesta începuse cu așteptări privind scăderea dobânzii, dar acum în septembrie a.c. lucrurile stau exact invers. Indicatorii economici nu iartă: prețul țițeiului este în creștere, inflația este persistentă, piețele bursiere sunt sub presiune, iar randamentele obligațiunilor cresc. Recenta revenire a prețului barilului de petrol la peste 100 de dolari nu ajută deloc Fed și nici celelalte bănci centrale din economiile dezvoltate, inflația a atins în SUA, în luna august a.c. nivelul de 3,4%, iar creșterea dobânzii a semnalizat că ținta de inflație de 2% rămâne valabilă și banca centrală chiar dorește să o atingă. Toată lumea știe că un baril mai scump, înseamnă energie și carburanți mai scumpi, prețuri care se transferă către transport și mai departe către bunuri și servicii. Aceste tensiuni inflaționiste vin după ce efectele vechiului șoc nu s-au disipat încă. La fel de adevărat este că indicatorii americani arată că economia este totuși într-o formă bună. De exemplu, consumul a crescut în luna august cu 1,2%, cel mai ridicat nivel din martie a.c. În acest sens, o creștere a dobânzii cheie decisă de Fed ar putea să nu deterioreze evoluția economiei, chiar dacă creșterea dobânzilor se va transmite către companii și persoane fizice. Bursa americană a scăzut, ca indici și prețuri, inclusiv companiile de tehnologie care până acum au crescut cu valori semnificative. Divergențele de opinie apărute pe tema utilizării inteligenței artificiale au făcut ca investitorii să renunțe la o parte din portofoliul de acțiuni pe care îl dețin la o serie de companii de tehnologie. Mai complicat este că în ultimele săptămâni randamentele obligațiunilor au fost în creștere. Cele americane pe termen de 10 ani au ajuns la un randament de 5%, cel mai ridicat nivel de la criza economică din anii 2008-2009. Nici obligațiunile europene nu au făcut excepție. Titlurile germane pe 10 ani au crescut la un randament de 3,53%, cel mai ridicat nivel din anul 2009, cele franceze au crescut și ele la 4,5%. Banca Centrală Europeană (BCE) a crescut săptămâna trecută dobânda-cheie la 2,5% din aceleași rațiuni ca și Fed. Adică, o inflație în zona euro, în luna august a.c., de 3,3%, cel mai ridicat nivel din septembrie 2023. De asemenea, așteptările BCE sunt să crească inflația tot din motive legate de prețul energiei. România este și ea prinsă în hora scumpirilor. Obligațiunile românești au prețul unor titluri ale unui stat aflat în categoria junk. Evoluția piețelor accentuează și mai mult această situație. De exemplu, randamentele au crescut în ultimele zile de la 6,5% la 7,3%, cel mai mare nivel dintre statele Uniunii Europene. Săptămâna aceasta vor urma și alte decizii ale unor bănci centrale. Este vorba despre Banca Angliei și Banca Japoniei care au ședințe de politică monetară. Analiștii se întreabă dacă inflația și creșterea ratelor sunt un episod trecător sau suntem în situația în care se va intra într-un nou regim monetar. Deocamdată știm că majoritatea membrilor Comitetului Federal estimează că până la sfârșitul anului va mai avea loc o creștere a dobânzilor cu 25 de puncte procentuale. Ceea ce ne oferă un indiciu despre o schimbare de tendință a politicii monetare. Situația începe să arate ca o criză care se strecoară așa tiptil-tiptil în economia mondială.

  3. 4d ago

    Când bugetul pe termen scurt se întoarce împotriva instituțiilor de stat

    Este șocant să afli că unele spitale din București, respectiv unitățile de primiri urgențe, au rămas sau vor rămâne în următoarele zile fără câteva materiale sanitare de bază. Conform unor manageri, o serie de spitale au rămas fără substanță de contrast sau vor rămâne fără mănuși sterile. Auzind aceste informații te poți gândi câți dintre cetățenii care ar fi trebuit să meargă în aceste zile la un spital de stat au mai făcut-o? Desigur, sentimentul urgenței este extrem atunci când afli că sunt spitale care ar putea rămâne fără o serie de materiale sanitare esențiale. Dar, să privim lucrurile și în termeni economici. De ce rămân spitalele fără bani? Motivul obiectiv este foarte simplu și anume au întocmit greșit bugetul. Și nu sunt singurele exemple, ba, dimpotrivă, este chiar o regulă în rândul instituțiilor de stat. Apar mai timid sau mai răspicat voci din instituțiile de stat care reclamă că mai au bani doar pentru o lună sau două și că în curând nu vor mai fi nici bani de salarii. Să fie clar. De ani de zile bugetul de stat și apoi pe verticală bugetele majorității instituțiilor publice, fie că este vorba despre administrația centrală sau cea locală, au fost întocmite până în luna septembrie. De cel puțin 15 ani, ultimele două-trei luni ale anului nu au fost bugetate. De ce? Pe de o parte, pentru a da senzația că s-a construit un buget echilibrat cu indicatori raționali și cu un deficit bugetar rezonabil. Pe de altă parte, „golurile” din buget se umpleau rapid, prin rectificări bugetare. Procedura era simplă și anume se lua de la cei care nu au cheltuit, de obicei de la capitolul investiții, și se dădea la cei care aveau nevoie, de obicei, pentru salarii. Este greu de spus cine a fost de vină pentru această practică. Guvernul, Ministerul Finanțelor, conducătorii instituțiilor publice? Probabil că fiecare în parte, pentru că guvernul avea interes să defileze cu un deficit cât mai mic, Ministerul Finanțelor dădea asigurări că totul se va regla, iar conducătorii autorităților statului cu destulă experiență știau că așa se va întâmpla. De altfel, nu de puține ori rectificările bugetare nu erau doar pozitive, adică luau în calcul o creștere a veniturilor bugetare și implicit a cheltuielilor, ci măreau chiar deficitul bugetar, vechea problemă a guvernelor. Anul acesta a fost altfel, pentru că de câteva luni România este administrată de un guvern interimar care nu are posibilitatea să emită ordonanțe de urgență. Deci, anul acesta, rectificarea bugetară nu s-a mai putut face, chiar dacă bugetul a urmat aceleași principii, adică nu a inclus cheltuielile din ultimele două-trei luni ale anului. Tot anul acesta, suntem în fața unei alte situații anormale. Și anume câteva companii de stat nu au aprobat bugetul de venituri și cheltuieli nici până în luna septembrie. Cele mai multe sunt în subordinea Ministerului Transporturilor, precum Metrorex, Tarom, CFR Călători, CFR Infrastructură sau CNAIR. La jumătatea acestui an, ministrul Radu Miruță a explicat că nu le poate aproba, pentru că toate aceste companii aveau bugete nerealiste. Este foarte posibil ca ministrul să aibă dreptate, dar trebuia găsită o soluție, pentru că, este de neconceput ca o companie, fie ea și de stat, să funcționeze nouă luni fără buget. În acest context, Consiliul Fiscal a propus o variantă de rezolvare a rectificării bugetare. Soluția avansată de instituția fiscală pentru o rectificare bugetară este simplă și anume să fie folosit modelul proiectelor de legi PNRR care au fost introduse în forul legislativ de către membrii Guvernului care au și calitatea de parlamentari și care au fost dezbătute în procedură de urgență. Desigur, este o variantă care poate fi luată în calcul, pentru că fără îndoială, este nevoie să existe o rectificare bugetară. Dar, o rectificare care să nu arunce în aer deficitul bugetar.

  4. 5d ago

    Europa are probleme. Totul este scump: energia, salariile, dobânzile. Ce vor face investitorii?

    Problemele legate de competitivitate devin tot mai stringente la nivel european. Tema a fost deschisă de raportul Draghi, prezentat în urmă cu doi ani, dar cele mai relevante sunt exemplele concrete. Industria auto, care traversează un moment dificil al schimbărilor, este un adevărat studiu de caz. Recent, Mihai Bordeanu, șeful Dacia, a atras atenția asupra diferenței de preț al energiei electrice între România și Spania. Concret, reprezentantul Dacia a explicat că la Mioveni energia electrică are un cost de 180 de euro MWh-ul, în timp ce în Spania prețul este de numai 80 de euro pentru un MWh. Concluzia era că un producător auto important care are mai multe fabrici în mai multe locuri pe glob face un calcul de competitivitate chiar în interiorul grupului atunci când decide să asambleze un model de mașină într-un loc sau altul. O situație trasă la indigo a apărut și la compania Mercedes. Conform publicației germane Wirtschafts Woche, reprezentanții companiei au arătat într-o analiză internă diferența de costuri care există între fabricile companiei din Europa. Astfel, cel mai bine se prezintă capacitatea industrială din România, de la Cugir, unde avantajul de cost este de 81,7% pe oră. Nu este foarte clar dacă indicatorul se referă strict la salariu sau include și alți parametri, de exemplu, costul energiei electrice, dar cert este că România este pentru Mercedes o locație competitivă. Tradus, înseamnă că la Cugir costurile reprezintă doar aproximativ 18% față de cele din Germania. Ceea ce este foarte puțin. Din această comparație rezultă că pentru Mercedes, România este mult mai competitivă decât Germania. Desigur, analiza este totuși limitată, pentru că în România compania germană are o fabrică de cutii de viteze, în timp ce în țara natală are fabrici în care asamblează autovehiculele. Ceea ce poate fi altceva din punctul de vedere al personalului care lucrează și al salariilor plătite. Citeste siDe ce Dacia nu are un contract bilateral cu un producător de energie? În Ungaria, avantajul de cost este de 75%, iar în Polonia de 76,5% pe oră, ceea ce arată diferențele de competitivitate între fabricile Mercedes din Europa. Analiza internă a companiei germane nu este gratuită. Ea vine la pachet și cu o serie de propuneri pentru sindicate. Cea mai importantă și probabil cea mai șocantă pentru sindicate este prelungirea programului de lucru din Germania de la 35 la 40 de ore pe săptămână fără o creștere a salariului. Ar fi o soluție pe care managerii companiei o văd valabilă pentru a crește competitivitatea în fabricile din Germania. Conducerea Mercedes a anunțat că dacă propunerea nu va fi acceptată este posibil să se închidă o fabrică din Germania și să extindă capacitățile de producție în Europa de Est. Presa germană informează că deja sindicatul IG Metall a respins cererea celor cinci ore suplimentare. Este posibil ca analiza internă a Mercedes să fie folosită pentru a tăia din elanul cererilor sindicale din Germania. Dar, preocuparea există și trebuie remarcat că săptămâna trecută a fost Renault, azi este grupul Mercedes Benz. Anul acesta, Volkswagen a anunțat un număr record de disponibilizări de personal eșalonate în următorii ani, iar în ultimii doi ani firmele de componente auto au concediat 100.000 de angajați. Toate aceste cifre și evoluții arată dificultățile prin care trec constructorii auto. Și mai arată ceva și anume că nu mai există companie care să își permită să nu fie atentă la costuri. Timpurile bune s-au dus. Acum firmele europene resimt concurența din China, prețul mare al energiei sau costurile mari cu forța de muncă. Și nu este vorba doar despre industria auto, ci despre majoritatea sectoarelor economice. Europenii trebuie să privească realitatea în față. Iar realitatea le spune că acum câștigă prea mult față de cât produc. Dacă nu se schimbă nimic, investitorii s-ar putea orienta către zone mai competitive.

  5. 6d ago

    Inflația, traseu de roller-coaster?

    Rata inflației a coborât în luna august cu două puncte procentuale, de la 8,2%, în iulie a.c., la 6,2%. Scăderea statistică a inflației se datorează într-o mare măsură așa-numitului efect de bază. Ce este acesta? Să ne aducem aminte că în luna august 2025 cota generală de TVA a crescut de la 19% la 21%, la care s-a adăugat și o creștere a accizelor. Efectul în economie a fost o creștere a prețurilor, iar efectul statistic a fost raportarea la o bază mai mică, adică prețuri cu TVA și accize vechi, înainte de creșterea cotelor. Drept urmare, inflația a înregistrat o creștere. Acum, în luna august a.c., efectul de bază a dispărut, adică prețurile produselor de azi se raportează la o bază mai mare, cea care în august 2025 includea noile cote de TVA și accize. Efectul statistic a fost o reducere a ratei inflației de la 8,2% la 6,2%. Pentru consumatori, scăderea ratei inflației datorită efectului de bază este puțin relevantă pentru că practic prețurile nu scad, ci vorbim doar despre o actualizare statistică. Dar nouă cifră, 6,2%, nu este irelevantă. Ea arată altfel în ochii finanțatorilor și investitorilor. Să remarcăm că mai avem o noutate și anume rata anuală a inflației a ajuns mai mică decât dobânda de politică monetară stabilită de BNR, care este de 6,5%. Deocamdată, mișcarea BNR este pe cale să reușească. Anul trecut, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu declara că banca centrală va urmări să existe o convergență între nivelul inflației, prin reducere, cu rata dobânzii cheie. Acest lucru se întâmplă, dar întrebarea este: va continua scăderea inflației sau dimpotrivă tendința se va schimba? Mai mult ca sigur, BNR nu se va grăbi să reducă dobânda cheie chiar dacă economia, în pierdere de viteză, ar avea nevoie de un impuls monetar. Ce produse înregistrează creșteri semnificative de prețuri? Benzina (o creștere cu 25%) și motorina (plus 34%) sunt mărfurile cu cel mai mare impact pe piață pentru că creșterea prețurilor se transferă în întreaga economie. Trebuie spus, însă, că, la combustibili, creșterile de prețuri au fost generate de conflictul din Orientul Mijlociu începând cu luna martie a.c. și nu de creșterea de TVA de anul trecut. De altfel, acest lucru se poate observa și din faptul că procentajele anuale de creștere sunt practic egale cu cele din anul 2026, raportate la luna decembrie 2025. De asemenea, nivelul chiriilor a avut un avans extrem de mare, plus 40% în termeni anuali, care ar putea fi explicată prin creșterea prețurilor locuințelor (există totdeauna un raport între evoluția pieței imobiliare și tariful chiriei) și eventual prin creșterea impozitelor pe proprietate. Dar, chiar și luând în calcul evoluțiile pieței imobiliare, creșterea cu 40% a tarifelor chiriilor (statistic, în realitate sunt cazuri cu creșteri și mai mari) este exagerată. Veștile care vin din economia mondială nu sunt cele mai încurajatoare în ceea ce privește scăderea inflației. Prețul țițeiului Brent a urcat din nou la peste 100 de dolari barilul, săptămâna trecută, Banca Centrală Europeană (BCE) a decis să crească dobânzile de referință cu 0,25%, dobânda cheie ajungând la 2,5%. Hotărârea a fost luată după ce rata inflației în zona euro a urcat în luna august la 3,3%, cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani. BCE precizează că în continuare conflictul din Orientul Mijlociu generează presiuni inflaționiste și este probabil ca pentru o perioadă „extinsă” inflația să rămână peste ținta BCE care este de 2%. România care are relații comerciale solide cu statele din zona euro ar putea importa inflație. Și în SUA situația este complicată. Săptămâna aceasta se așteaptă ședința Fed, dar care vine într-un moment în care inflația a ajuns în luna august la 3,4%. Dacă economia mondială reintră într-o buclă inflaționistă este greu de crezut că România va putea fi ocolită.

  6. Sep 11

    Europa va scăpa de invazia produselor chinezești

    2.500 miliarde de euro este suma pe care autoritățile publice europene și administrațiile locale din întreaga Uniune Europeană o cheltuiesc anual pentru achiziții publice (spitale, autobuze, drumuri, cantine școlare sau software) ceea ce înseamnă 15% din PIB-ul european... Este o sumă uriașă, după cum spune chiar Stéphane Séjourné, vicepreședinte al Comisiei Europene, de patru-cinci ori mai mare decât bugetul anual al Uniunii Europene. O propunere legislativă prezentată săptămâna aceasta urmărește să reformeze fundamental normele care reglementează procesul de achiziție publică la nivel european. Oficial, este o inițiativă care vizează un hățiș legislativ foarte greu de descifrat: trei directive europene, 20 de norme secundare și aproximativ 900 de pagini de text. Séjourné a declarat că se va face trecerea de la 900 la 200 de pagini de reglementări, adăugând că se va reduce și numărul de proceduri de achiziții publice, de la cinci la trei și diminuarea formularelor de achiziții, de la 200 la numai cinci. Dar această eficientizare administrativă este doar vârful aisbergului. Adevărata miză este una strategică și anume cea a reducerii dependenței de produsele fabricate în China. Citeste siTemu și pericolul produselor ieftine din China pe piața UE În același timp, va apune epoca „celui mai mic preț”. Criteriile nefinanciare în cazul procedurilor de achiziții publice se vor modifica, respectiv aceste criterii înseamnă protejarea mediului, inovarea, aspectele sociale sau securitatea cibernetică și vor avea o pondere de la 30% până la 50% din totalul punctajului în cazul contractelor care implică utilizarea intensivă a forței de muncă. Ponderea de 30% este văzută ca un minimum, iar oficialul european consideră că prin schimbarea metodologiei se evită folosirea excesivă a celui mai mic preț, dar totodată nu se va da cale liberă pentru risipa banului public. Se creează și pilonul al doilea care va conecta platformele naționale existente și va forma astfel o piață digitală integrată. De asemenea, se va aplica principiul „doar o singură dată”, ceea ce înseamnă că IMM-urile nu vor mai fi obligate să depună de mai multe ori aceleași documente atunci când fac cereri de achiziție în state diferite. ”Preferința comunitară” Comisia Europeană estimează că, prin schimbările care vor fi făcute, economiile în bani vor ajunge la aproximativ 649 milioane de euro, din care 220 milioane de euro doar prin introducerea platformei digitale. Dar textul de lege include și ceea ce se numește în termeni europeni „preferința comunitară”. Stéphane Séjourné crede că Europa nu își mai poate permite să deschidă piețele, în timp ce alte mari forțe economice, India, China sau Statele Unite, nu ezită să restricționeze accesul la propria piață. Citeste siProiectul ”made in EU ” nu-i place Chinei Mecanismul este foarte precis, în sensul că dacă o țară din afara Uniunii Europene nu răspunde prin măsuri reciproce de deschidere a pieței, atunci Comisia va avea forța de a exclude operatorii și produsele din țara respectivă de la licitațiile europene. Comisarul european spune că administrațiile locale nu mai au nicio scuză să păstreze principiul „celui mai mic preț” și implicit mărfurile chinezești. Noul text de lege oferă toate argumentele legale pentru a alege produse europene și nu din alte țări. Această schimbare strategică răspunde dificultăților cu care se confruntă unele sectoare, precum industria energiei solare, afectată de practicile comerciale ale Chinei, de prețurile de dumping și de o supraproducție care amenință viabilitatea economică a produselor europene. Situația rămâne totuși delicată. Europa este membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și semnatară a numeroase acorduri care garantează accesul reciproc la contractele de achiziții publice. Cu toate acestea, Uniunea Europeană face încă un pas pentru a reduce dependența de China la o serie de produse.

  7. Sep 10

    Un om de afaceri care a ratat șansa să tacă

    Sincer, nu am priceput ce a vrut să spună un om de afaceri și, în același timp, șef de patronat. Cristian Erbașu, antreprenor și președintele Confederației Antreprenorilor și Investitorilor din România, a declarat ieri așa: „de 30 de ani, am vorbit numai despre fonduri europene. Trebuie să înțelegem că este necesar să ne pregătim, să lucrăm, să facem investiții programate de noi, nu impuse de la Bruxelles”. Greu de înțeles. După momentul de perplexitate, apar câteva argumente logice. Primul este că Bruxelles nu a impus. Programele cu fonduri europene au fost scrise de România și validate cu Comisia Europeană. Planurile de dezvoltare care stau la temelia finanțărilor europene sunt construite de administrația românească și negociate cu instituțiile Uniunii Europene. Deci, tronsoanele de autostradă, coridoarele de cale ferată, alocările pentru spitale, creșe, grădinițe, școli sau blocurile reabilitate termic finanțate cu bani europeni au fost alese de administrația centrală și locală din România. Chiar dacă este la modă astăzi să fii ceva mai eurosceptic, nu poți spune că Bruxelles a impus României investițiile în infrastructură sau în construcțiile civile. Citeste siPNRR-ul din cartierul nostru Al doilea argument logic este că un om de afaceri, în special din domeniul construcțiilor, ar trebui să fie foarte mulțumit că poate lucra și pe bani europeni, și pe bani de la bugetul național. Cum spune celebra zicală: „nu contează ce culoare are pisica, important este să prindă șoareci”. În cazul de față, pentru societățile de construcții nu are importanță de unde vin banii, ci să existe lucrări și să fie plătite la timp. Sau, mă înșel cumva, este importantă sursa de finanțare? Compania dlui Erbașu nu duce lipsă de comenzi de la stat, fie că este vorba despre administrația centrală sau cea locală. Firma Erbașu a construit sau va construi Sala Polivalentă din Tulcea, Sala Polivalentă din Oradea, câteva tronsoane de autostradă, câteva spitale, cămine studențești, Palatul Administrativ din Dolj, câteva hoteluri, stadionul Giulești, dar și viitoarele stadioane din Timișoara, Constanța sau Pitești. Fără îndoială, Construcții Erbașu are un portofoliu impresionant de obiective realizate și de proiecte în curs de derulare. Iar, din ceea ce vedem în acest moment, firma condusă de Cristian Erbașu lucrează bine cu finanțări care vin de la Compania Națională de Investiții sau de la bugetele locale. Citeste siProiectele cu finanțare europeană sub presiunea scumpirilor și a lipsei constructorilor Poate fi totuși o explicație pentru afirmațiile omului de afaceri. Nu vreau ca acest comentariu să fie interpretat ca un atac la adresa lui Cristian Erbașu. La urma urmei, fiecare cetățean, om de afaceri sau angajat, are dreptul la opinie. Surprinzător la Cristian Erbașu este că prin nemulțumirea față de proiectele realizate cu fonduri europene „își taie jumătate de cracă de sub picioare”. Totuși, dl. Erbașu are dreptate atunci când spune că este nevoie ca administrația să planifice și să finanțeze investițiile importante. De acord. Dar, omul de afaceri este demult în această piață și trebuie să știe că foarte rar, ca să nu spunem deloc, statul român, administrația centrală sau locală, a reușit să planifice și să bugeteze marile investiții. Administrațiile nu lucrează în România cu bugete multianuale și de aceea planificarea este aproape imposibil de făcut. Iar Cristian Erbașu știe bine acest lucru chiar din întârzierea cu care își primește banii pentru lucrările efectuate. Dimpotrivă, chiar. Mult mai ușor de planificat și de finanțat sunt proiectele cu bani europeni, pentru că se execută pe baza unui plan și a unui buget. Este de înțeles îngrijorarea dlui Erbașu: PNRR a adus proiecte și bani în domeniul construcțiilor și antreprenorii care activează în această ramură se întreabă: ce va urma? Chiar și în aceste condiții, Cristian Erbașu a ratat șansa să tacă.

  8. Sep 9

    Raportul Draghi, doi ani: cum trece de pe hârtie în realitate

    Exact în urmă cu doi ani, în 9 septembrie 2024, Mario Draghi prezenta raportul pe tema competitivității Uniunii Europene. Raportul cerea acțiune, Uniunea Europeană trebuia să treacă la fapte pentru a reduce diferența de competitivitate care o separă de SUA și China. Agenția europeană pentru finanțarea cercetării și inovațiilor, o instituție care se vrea o replică a Agenției americane a Departamentului Apărării, care este responsabilă cu dezvoltarea de noi tehnologii, a publicat o evaluare a implementării recomandărilor făcute în raportul Draghi. Concluziile nu sunt prea optimiste: din cele 30 de măsuri considerate critice, doar 26% au fost puse în practică. Este un progres față de un an în urmă, dar lent. De fapt, evaluarea arată că nicio măsură dintre cele 30 monitorizate nu este implementată complet, nouă sunt deblocate și sunt în progres, precum programul european de apărare SAFE sau normele privind fuziunile și achizițiile. Este nevoie de o accelerare a procesului, spune președintele agenției europene, iar cifrele arată acest lucru. Citeste siDupă raportul privind competitivitatea, Draghi trece la fapte. „Grupul Rinului” va găsi soluțiile bune Două treimi din măsuri sunt într-un stadiu incert, iar cinci nu au generat nici măcar o dezbatere serioasă. În această categorie intră, de exemplu, crearea unei agenții europene de rating sau renunțarea la principiul “returului geografic” în cadrul Agenției Spațiale Europene care garantează că fiecare stat membru primește o cotă din contractele industriale proporțională cu contribuția la buget. Sectoarele energiei și materiilor prime înregistrează cele mai bune progrese, cu mai mult de o treime dintre măsuri deja implementate. Urmează piața unică și guvernanța, în timp ce domeniul sănătății este mult în urmă cu o rată de implementare de doar 13%. De exemplu, nu există un spațiu european comun al datelor privind sănătatea, în timp ce Marea Britanie are o bancă de date comună în acest domeniu. Al 28-lea regim Studiul de evaluare arată că așa-numitul „al 28-lea regim” ilustrează cel mai bine contradicția europeană. „Al 28-lea regim” vrea să fie un statut unic pentru companii, independent de cele 27 de sisteme juridice naționale. Bineînțeles, este vorba despre un regim simplificat care să poată facilita accesul companiilor pe piața comună. Nemulțumirea președintelui agenției europene este că implementarea celui de-al 28-lea regim se face prin directivă europeană, în loc de regulament. În felul acesta, statele membre pot să fie creative în raport de legislație, ceea ce de multe ori dăunează, în loc să ajute. Citeste siGrupul economic de la Rin și restul Europei: opinia unui expert De exemplu, în Germania înființarea unei companii poate să implice onorarii notariale de până la 150.000 de euro. Nu există companii gigant, campioni europeni, în sectorul bancar sau în domeniul sănătății, pentru că fiecare stat membru își păstrează prerogativele privind reglementarea și funcționarea. Piața unică, gândită pentru a fi pilonul puterii europene, rămâne doar pe hârtie în unele sectoare economice. În ceea ce privește programele europene de inovare, dezbaterea nu se referă la nivelul finanțării, pentru că bugetul programului Orizont s-ar putea dubla ajungând la 200 de miliarde de euro. Problema este alocarea ineficientă a banilor publici. De exemplu, în loc să concentreze resursele, Comisia Europeană le-a diluat, adică le-a distribuit către 14 „fabrici” de inteligență artificială în încercarea de a respecta criteriul geografic. În schimb, un summit organizat la Paris a reușit să atragă investiții de capital în valoare de peste 100 miliarde de euro. Ceea ce arată că fondurile private se mobilizează în volume mari, în timp ce banii publici se împrăștie. Există o serie de măsuri propuse de agenția europeană, care respectă raportul Draghi, și pleacă de la energie, pentru că în continuare companiile europene plătesc energia de câteva ori mai mult decât cele americane. În aceste condiții este greu să vorbim de competitivitate.

About

Rubrica abordează teme, de la cele mai complexe, precum deficitul bugetar și efectele asupra vieții economice și sociale, evoluția pieței muncii, finanțarea sistemelor publice, până la subiecte punctuale, precum evoluția prețurilor, a salariilor, productivitatea muncii, nivelul dobâzilor, etc.

More From RFI România

You Might Also Like