Eurocronica

"Eurocronica" acoperă cele mai importante subiecte europene și le pune în context. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00.

  1. 7h ago

    Este ”Europa Națiunilor” un pas intermediar către Imperiul lui Putin?

    Vladimir Putin este pe cale de a crea un imperiu eurasiatic iar conceptul de ”Europă a Națiunilor”, vehiculat de extrema dreaptă, servește planurilor sale. Iată ideea eseului autoarei franceze Françoise Thom, specialistă în istoria URSS și care a predat la Universitatea Paris-Sorbonne. Eseul este publicat pe platforma desk-russia.eu. Acesta arată modul în care Moscova a urmărit să remodeleze în profunzime Frontul Național și apoi Reuniunea Națională, transformându-le într-un instrument capabil să integreze Franța în proiectul lui Putin. Eseul publicat de Françoise Thom se intitulează ”Reconfigurarea Frontului Național / Reuniunii Naționale: nici de dreapta, nici de stânga, ci spre Est”. Autoarea analizează, în special, rolurile esențiale jucate de Aleksandr Dughin — din partea rusă — și de Alain Soral — din partea franceză — în acest proiect care se conturează de decenii. Ea argumentează, de asemenea, că ideologia hitleristă a servit drept fundament pentru ambii gânditori, care continuă să acționeze în direcția consolidării legăturilor dintre extrema dreaptă franceză și Kremlin. Primul pas în reformatarea Frontului Național a fost marginalizarea anticomunismului, care a constituit o parte integrantă a doctrinei sale tradiționale. Pentru Dughin și asociații săi, anticomunismul putea echivala cu rusofobia. Cu timpul, formațiunea a fost astfel transformată pentru a atrage o arie cât mai largă de oameni, reunindu-i pe cei deziluzionați de liberalism, pe nostalgicii marxismului, pe simpatizanții fascismului care își ascund convingerile și pe adepții înrăiți ai ideologiei „lumii a treia”. Mai presus de toate – spune autoarea -  se urmărește cultivarea unui climat de confuzie intelectuală ca o condiție prealabilă pentru ca teoriile conspirației să prindă rădăcini și să persiste în mintea oamenilor. Următorul pas presupune normalizarea gândirii conspiraționiste în Franța, explicând evoluțiile din ultimele două secole prin prisma unei conspirații internaționale americano-sioniste, orchestrată de un sistem bancar manipulat de evrei, de o „oligarhie globalistă” sau de o „hiperclasă nomadă”. Dar care este planul? Există „Sistemul” — prin care se înțelege „axa americano-sionistă” — și există dușmanii acestui Sistem – cum ar fi Venezuela, Iran sau Rusia. Autoarea consideră că dreapta franceză este sedusă de Rusia întrucât crede că regăsește acolo ideea lui De Gaulle despre Europa ca alianță a națiunilor. Greșit – spune ea. Pentru că trece cu vederea vechea tactică a lui Lenin – care și el a făcut apel la diversele naționalități din cadrul Imperiului Rus pentru a dărâma țarismul. La fel, Kremlinul lui Putin sprijină națiunile europene exclusiv cu scopul de a distruge UE și de a sabota cooperarea dintre europeni. În timp ce planul său ultim este cu totul altul. Dar care este planul? Autoarea ni-l dă ca exemplu pe Dmitri Kulikov, un „expert” invitat frecvent la televiziunile Kremlinului. Potrivit acestuia, statele care depind economic de alte state ar trebui anexate. Termenul de «stat-națiune» creat după Războiul de Treizeci de Ani, ar trebui uitat. Rusia a greșit retrăgându-și trupele din Paris și Berlin. De data aceasta, trebuie concepute planuri pentru stabilirea unor baze permanente în Europa. Obiectivul Rusiei  - spune Françoise Thom -  este de a înlocui instituțiile democratice cu o „verticală a puterii” după modelul regimului Putin și de a transforma cetățenii națiunilor europene în supuși – sau chiar în sclavi.   Eseul în limba franceză poate fi consultat integral AICI Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

  2. 3d ago

    UE-Canada: asociere, alianță sau... ce?

    La Montreal se desfășoară summitul Uniunea Europeană - Canada. Ambele părți au interese comune: reducerea dependenței de SUA, securizarea lanțurilor de aprovizionare, răspunsul la agresivitatea Rusiei. Dar întrebarea este: până unde poate merge cooperarea euro-canadiană și ce formă juridică ar putea lua? Un lucru este clar: UE și Canada au acum toate motivele să țină aproape. Europenii resimt tot mai acut amenințarea lui Vladimir Putin, prin seria de sabotaje, atacuri cu drone, campanii de dezinformare. Și tot europenii văd că, în propria strategie de securitate, Casa Albă își propune, cât se poate de transparent, destructurarea Uniunii Europene. De partea cealaltă, Canada este supusă războiului comercial declarat de Donald Trump, care de altfel, nu a făcut un secret din faptul că vrea să anexeze vecinul nordic și să-l transforme în al 51-lea stat al Americii.  Citeste siUE-Canada: ”alianța viitorului” care îl deranjează pe Trump Ottawa privește, de asemenea, cu îngrijorare, la prezența tot mai amenințătoare a Rusiei în zona arctică. În aceste condiții UE și Canada vor să-și consolideze relația, prin cooperare mai strânsă în domeniile comerțului și apărării, prin implicarea în pe plan internațional și întărirea legăturilor instituționale. Mark Carney are în plan o alianță a puterilor de talie medie, adepte ale valorilor liberale, în timp ce Uniunea Europeană își dorește o mai mare influență geopolitică. Bruxelles și Ottawa vor să facă pași concreți într-o perioadă în care Donald Trump se concentrează pe problemele interne, în contextul alegerilor de la jumătatea mandatului din SUA — și înainte ca alegerile din mai multe europene să schimbe radical calculele politice. Reuniunea vine la două luni după ce premierul canadian Mark Carney a vizitat Europa, prilej cu care a fost lansată ideea unei puternice alianțe transatlantice. Dar cum ar putea arăta o astfel de alianță? De aici încep întrebările și s-ar putea ca nici actualul summit să nu ofere toate răspunsurile. S-a vorbit despre acordarea unui statut de membru asociat pentru Canada, însă de la vizita din septembrie a premierului canadian și până acum, acest termen nu a fost clarificat. Citeste siCanada, ”membru asociat” al UE. Dar ce ar însemna aceasta? Mark Carney a invocat la rândul său o ”alianță pentru viitor”, așadar, un cadru flexibil, menit a liniști temerile lui Donald Trump. La rândul lor, europenii sunt divizați în ce privește natura juridică și politică a viitoarei alianțe. Când von der Leyen a lansat ideea de ”membru asociat” pentru Canada, ea a luat prin surprindere cancelariile europene, care se pare că nu au fost consultate.   Unele capitale, precum Paris, Berlin sau Atena s-au situat deja în avangarda opoziției, relatează Politico. În timp ce, potrivit relatării radiodifuzorului public canadian CBC, Berlinul chiar a mers până acolo încât a calificat situația drept o „linie roșie”. Însă toate aceste obiecții nu trebuie să ne conducă spre o concluzie greșită. Nimeni nu pune la îndoială necesitatea unei relații cât mai strânse între UE și Canada, problema este legată doar de forma juridică, eventuala denumire care s-ar da acestei alianțe. Și poate că această nouă reuniune euro-canadiană ne va da mai multe clarificări.     Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

  3. 4d ago

    Oamenii înfometați din Oleșkî, posibilă recuzită pentru propaganda Kremlinului

    Un armistițiu a intrat în vigoare în orașul Oleșkî, aflat sub ocupație rusă. Locuitorii orașului suferă, întrucât, de multă vreme, au avut acces limitat la alimente, apă sau alte provizii, din cauza minelor terestre și a atacurilor cu drone. Melania Trump a jucat un rol esențial în obținerea acestui armistițiu. La fel și Papa Leon al XIV-lea. Ajutorul, extrem de necesar, ar putea fi în sfârșit livrat, iar locuitorii ar putea fi evacuați. Dar între timp, apare un alt pericol: acești oameni înfometați ar putea deveni instrumente în mâinile propagandiștilor ruși. Pericolul este scos în evidență de Peter Pomeranțev, autor britanic de origine ucraineană care a lucrat mulți ani în marile televiziuni din Rusia, observând cum acestea au fost preluate, pas cu pas, sub controlul Kremlinului. Pomeranțev a devenit unul dintre cei mai cunoscuți analiști ai sistemului de propagandă rus. Într-un articol din publicația Kyiv Independent, el atenționează că locuitorii înfometați din Oleșkî nu trebuie să devină recuzită în propaganda rusă. Serviciul de Securitate al Ucrainei a semnalat deja că o unitate rusă a primit sarcina de a pregăti „o serie de interviuri în care  locuitorii vor fi forțați să declare în fața camerelor rusești că sunt fericiți, bine hrăniți și recunoscători ocupanților ruși”. Figuri cheie din mass-media rusă au început deja să propage narațiunea conform căreia Rusia îi „salvează” pe locuitorii pe care, de fapt, îi terorizează. Rusia are un istoric îndelungat în crearea de materiale video de propagandă menite să susțină obiectivele sale militare, avertizează Pomeranțev. De exemplu, în iulie 2014, a dat vina pe forțele ucrainene că ar fi doborât zborul companiei Malaysia Airlines, care se deplasa de la Amsterdam către Kuala Lumpur. Ancheta ulterioară a stabilit că lansatorul de rachete Buk utilizat în atac, a fost transportat din Rusia înainte de atac și readus clandestin înapoi imediat după acesta. Citeste si„Rusia nu vrea Ucraina pentru teritoriu, ci pentru spiritul ei”. Lupta pentru salvarea patrimoniului cultural În aprilie 2022, Rusia a pregătit terenul pentru a arunca vina asupra Ucrainei înaintea propriului atac sângeros asupra gării din Kramatorsk. Cu o săptămână înainte, Rusia afirma că Ucraina plănuia să folosească civilii drept „scuturi umane” în acea zonă. Pe 8 aprilie 2022, zeci de oameni au fost uciși acolo. Însă Rusia s-a dat singură de gol atunci când agenția de stat RIA Novosti a publicat pe Twitter informații despre atac cu trei minute înainte ca acesta să aibă loc. Stilul de propagandă al Kremlinului are o istorie de decenii; am văzut aceste tactici cu mult înainte de războiul din Ucraina. Citeste si„Fanteziile militare” ale lui Vladimir Putin: cum se deformează rapoartele Kremlinului În Siria, presa Kremlinului acuza opoziția că ar fi „gazat” civili, pentru a ascunde faptul că Assad — aliatul lui Putin — folosea arme chimice împotriva propriului popor. Sau, mergând înapoi în epoca sovietică, Kremlinul a organizat, cu cinism, o campanie mediatică îndreptată către corespondenții occidentali, pentru a sugera că forțele germane ar fi masacrat a aproximativ 14.700 de ofițeri și prizonieri de război polonezi la Katyn. Când, de fapt, crimele au fost comise de sovietici.   Filozoful german Nietzsche a susținut, la un moment dat, că „nu există fapte (...), ci doar interpretări” – o idee preluată cu cinism de propaganda rusă. În astfel de momente, este esențial ca instituțiile de presă să nu cadă în capcana „echidistanței false” acordând surselor cunoscute de dezinformare aceeași credibilitate ca și surselor mai de încredere, avertizează Pomeranțev. Intrăm într-o bătălie cognitivă acerbă. Asediul, sperăm, se apropie de sfârșit — însă asaltul asupra adevărului și a percepției abia începe, scrie Peter Pomeranțev în Kyiv Independent.     Articolul integral aici   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

  4. 5d ago

    Coșmaruri nostalgice în România – progrese uriașe și semne de pericol

    O interesantă mărturie despre România apare în publicația ”Europe’s Edge”, editată de Centrul European pentru Analiza Politicilor, CEPA. Autorul, William Echikson a fost corespondent pentru Europa Centrală al revistei ”Christian Science Monitor” în perioada 1985–1991. A vizitat România, ca tânăr jurnalist, în 1986. A revenit, 40 de ani mai târziu. Și își expune impresiile. Relatarea începe cu impresii din iarna anului 1986, când tânărul reporter străbătea străzile unui București cufundat în întuneric. Magazinele erau goale. Puținele alimente disponibile erau de neconsumat. În timpul celei de-a doua vizite, la începutul anului 1989, Securitatea l-a arestat și expulzat pentru că a încercat să ia un interviu unui disident. În această vară, s-a întors pentru a sărbători împlinirea vârstei de 40 de ani a unui bun prieten. Și iată ce a găsit: ”La petrecerea aniversară, grupul de tineri profesioniști poligloți – mulți dintre ei educați în străinătate – amintea de o adunare de oameni ambițioși, aflați în plină ascensiune socială, în Paris, Londra sau orice altă capitală occidentală”. Și totuși, spune autorul, acest succes pare fragil: ”Cheltuielile publice au scăpat de sub control. Rata sărăciei este în creștere. Războiul din Ucraina planează asupra țării, în condițiile în care Rusia atacă, fără avertisment, nave comerciale în Marea Neagră. Scena politică este fragmentată și otrăvită de ascensiunea unei extreme drepte naționalist-populiste, ancorată în trecut – însoțită de o ciudată nostalgie pentru dictatorul Ceaușescu”. Citeste si„Comunismul este o fiară care te poate seduce”. Viorel Ilișoi despre capcana nostalgiei pentru un sistem opresiv Una peste alta, jurnalistul constată schimbările izbitoare și pozitive:  ”Mâncarea, odinioară de neconsumat, este acum proaspătă, din abundență și apetisantă. Hotelurile sunt confortabile – dacă nu chiar luxoase –  departe de acele spații sordide și sinistre din epoca Ceaușescu. Străzile din București sau din orașe precum Brașov, Sighișoara sau Sibiu, debordează de energie. Clădirile istorice au fost restaurate cu multă grijă. Însă progresul nu este distribuit în mod egal, ceea ce provoacă o reacție adversă virulentă, în special în zonele rurale – de aici și nostalgia periculoasă pentru comunismul distorsionat al lui Ceaușescu.  (…) Regresul este vizibil și în alte privințe. În timpul vizitelor la sinagogi, liderii evrei au spus că se confruntă cu un antisemitism virulent. Am părăsit România întrebându-mă în ce măsură problemele sale au afectat și restul Europei post-comuniste”, notează jurnalistul. Citeste si„Dacă ai fi trăit atunci”: Cum se demontează nostalgia tinerilor după un comunism pe care nu l-au cunoscut ”Polonia și țările baltice rămân exemple de succes remarcabile, fiind ferm anti-rusești și adepte ale economiei de piață. Ungaria, a ieșit recent de sub influența a aproape două decenii de „democrație iliberală”, iar Serbia i-a urmat exemplul. În întreaga regiune, nivelul de trai general este, în mod obiectiv, mult mai ridicat decât era în spatele Cortinei de Fier. Totuși, situația din România constituie un avertisment sever. Succesul strălucit al tinerilor profesioniști din București demonstrează ce este posibil atunci când o națiune se eliberează din lanțurile totalitarismului. Însă excesele ostentative ale dictatorilor comuniști ar trebui să rămână, pentru totdeauna, în muzee”, adaugă el.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

  5. 6d ago

    Poate deveni Viktor Orbán secretar general al ONU?

    Chestiunea a devenit intens dezbătută în mediile de informare și printre experți - aceasta după ce The Wall Street Journal a relatat că Washingtonul l-a încurajat pe fostul prim-ministru ungar să se înscrie în cursa pentru conducerea organizației mondiale. Însă drumul până acolo pare destul de complicat. Iar piedicile în calea lui Orbán ar putea veni chiar din Europa. Articolul din The Wall Street Journal (WSJ) a stârnit un val de comentarii. Mai ales că, potrivit ziarului, Rusia și China ar fi deschise să îi susțină candidatura fostului prim-ministru de la Budapesta. Fără îndoială, informația nu a picat deloc bine în Europa, unde Viktor Orbán a fost considerat ani la rândul un adevărat paria. Iar o susținere comună din partea Washingtonului, Beijingului și Moscovei nu a putut decât să amplifice îngrijorările. În definitiv, ar fi același trio care ar urma să se reunească în câteva săptămâni în China și să stabilească soarta Ucrainei, peste capul acestei țări și al Europei întregi, cel mai probabil în condiții strategice favorabile rușilor și în condiții financiare plăcute lui Donald Trump și apropiaților săi. Este ceea ce același ziar The Wall Street Journal a numit o nouă Yaltă - amintind de conferința din 1944 care a dus la împărțirea Europei în sfere de influență după cel de-al doilea război mondial.   Citeste siNoua ”Yalta” din China și sfârșitul Occidentului   Dar cum este ales secretarul general? Candidatul poate fi susținut de un stat sau un grup de state. Propunerea necesită în primul rând recomandarea din partea Consiliului de Securitate al ONU, care are 15 membri. Un candidat are nevoie de cel puțin nouă voturi. Dar mai ales să nu primească vreun un veto din partea oricăruia dintre cei cinci membri permanenți: Statele Unite, Rusia, China, Regatul Unit și Franța. Ulterior, Adunarea Generală a ONU îl numește pe secretarul general, în urma recomandării Consiliului. În ce privește Consiliul de Securitate, Viktor Orbán s-ar putea baza pe susținerea Statelor Unite, Rusiei și Chinei, însă problemele ar veni de la Londra și Paris. Un singur veto din aceste două capitale și candidatura sa ar fi blocată. Ar fi o sfidare din partea întregii Europe la adresa celor trei mari puteri despre care unii spun că ar vrea să-și împartă lumea. În orice caz, după cum relatează publicația Hungarian Conservative, Orbán este interesat, dar încă reticent să intre în cursă fără o perspectivă realistă de a câștiga. Se preconizează că un eventual anunț ar putea fi amânat până după alegerile de la jumătatea mandatului din SUA. Până atunci, să notăm și declarația ironică a premierului polonez Donald Tusk, invitat luni de către presa din țara sa să comenteze eventuala nominalizare a lui Viktor Orban. Întrebat despre articolul din WSJ, Tusk a zâmbit și a spus că  ”nu de mult”, Orbán era candidat la președinția Comisiei Europene. ”Asta mi se pare la fel de amuzant ca și acel prim zvon”, a declarat Tusk, făcând referire la o informație falsă anterioară, conform căreia fostul lider ungar ar fi urmat să devină președinte al instituției de la Bruxelles.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

  6. Oct 26

    Două mesaje puternice din Parlamentul European

    Ultima sesiune de săptămâna trecută a Parlamentului European a prilejuit două momente cu importante semnificații politice: un premiu pentru jurnalism acordat unei investigații legate de migrație și un al doilea premiu, pentru libertate de conștiință, unei instituții care îi urmărește pe criminalii de război. Mai întâi, Premiul Daphne Caruana Galizia pentru jurnalism – o distincție în amintirea ziaristei malteze asasinată în 2017. Premiul din acest an a fost acordat unei investigații despre acordul privind migranții încheiat de Italia cu Albania. Jurnaliștii Giacomo Zandonini și Maite Vermeulen au petrecut 18 luni investigând acordul pentru platforma De Correspondent. Potrivit materialului, scopul acordului era interceptarea migranților care se îndreptau spre Italia și transferarea lor în Albania pentru prelucrarea cererilor de azil. Odată cererile respinse, migranții erau apoi deportați în țările de origine. Multe țări ale Uniunii l-au considerat un „model inovator” pentru viitorul politicii europene privind migrația. Dar jurnaliștii au arătat și cealaltă față a monedei. Ei au urmărit mai multe piste financiare și au chestionat respectarea drepturilor omului și a normelor statului de drept în decursul operațiunilor. Autorii investigației s-au lovit de obstacole semnificative pe tot parcursul muncii de documentare. În special, nu le-a fost permis accesul la centrele din Albania administrate de Italia, iar unele informații de bază (inclusiv numărul persoanelor reținute) au rămas secrete. Potrivit investigației, cheltuielile aferente centrelor s-au făcut prin proceduri de urgență, evitându-se procedurile uzuale de achiziții publice, iar personalul a fost obligat să semneze acorduri de confidențialitate. Investigația a scos în evidență preocupările legate de drepturile omului pe care le generează acest acord și implicațiile sale pentru principiile fundamentale ale statului de drept european. În aceeași sesiune, Parlamentul European a acordat Premiul Saharov pentru libertatea de gândire Curții Penale Internaționale (CPI) și funcționarilor săi. Numit după fizicianul și disidentul sovietic Andrei Saharov, premiul este acordat unor persoane sau organizații care s-au distins în apărarea drepturilor omului, a libertății de exprimare, drepturilor minorităților, dreptului internațional, democrației și statului de drept. Citeste siJudecătorii Curții Internaționale de la Haga amenințați de administrația Trump CPI joacă un rol fundamental în a elimina impunitatea de care cred că pot beneficia criminalii de război și autorii infracțiunilor contra umanității. În 2023, CPI a emis  un mandat de arestare pe numele lui Vladimir Putin. Gestul Parlamentului European vine în contextul amenințărilor tot mai mari și al sancțiunilor impuse Curții și personalului ei începând din 2025, în special din partea SUA. Curtea a fost supusă sancțiunilor administrației Trump în contextul investigațiilor acesteia vizând aliați ai Washingtonului, îndeosebi israelieni. Cele două gesturi, premierea unei investigații legate de migrație și a CPI marchează puternicul angajament al marii majorități a membrilor Parlamentului European în direcția apărării drepturilor omului, a statului de drept și a dreptului internațional. Și aceasta, într-o perioadă în care aceste valori sunt tot mai amenințate. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

  7. Oct 23

    Sunt tulburările din Europa urmarea unui război hibrid?

    Cel puțin așa crede ministrul italian al Apărării în legătură cu violențele care au avut loc în centrul orașului Milano ... Și autoritățile de reglementare ale Uniunii Europene cercetează această pistă. Pentru Guido Crosetto, ministrul italian al Apărării, violențele sunt rezultatul unui război hibrid purtat prin instrumente neconvenționale, precum TikTok, rețelele de socializare și YouTube. Crosetto adăugat că tinerii ar putea fi supuși unei „contra-educații”, care are loc în afara școlii și a familiei. În declarația sa susținută marți, Crosetto nu a precizat cine s-ar afla în spatele acestor atacuri, însă oficiali europeni au avertizat recent că Moscova își intensifică o campanie hibridă pe continent, remarcă jurnaliștii de la The Independent. Ministrul italian al apărării este cel care, săptămâna trecută, cerea Occidentului să riposteze cu mai multă fermitate în fața numărului tot mai mare de atacuri hibride rusești, care ar putea avea consecințe „catastrofale”. Citeste siÎn ce măsură protestele violente din Europa au legătură cu războiul hibrid al Rusiei? Într-un document de 125 de pagini, Guido Crosetto a criticat „inerția” statelor europene și a celor membre NATO în fața unei agresiuni rusești tot mai îndrăznețe. Occidentul este angajat într-un „conflict asimetric”, a scris el; dispune de instrumentele necesare pentru a răspunde, însă, fiind limitat de propriile procese democratice, precum și de mecanismele decizionale lente, acțiunile sale „rămân constant în urma” celor ale Rusiei. Dacă am fi invadați de o armată terestră, „nu ne-am baricada pur și simplu în case, sperând că invadatorii vor pleca”, a mai scris demnitarul italian. El a propus înființarea unui Centru European pentru Combaterea Războiului Hibrid, a unei forțe cibernetice de 1.500 de persoane, precum și mobilizarea de personal militar specializat în inteligența artificială, protecția lanțurilor de aprovizionare și combaterea dezinformării. Citeste siCât de pregătită este Uniunea Europeană să răspundă războiului hibrid al Rusiei? Problema îi preocupă și oe oficialii europeni în domeniul securității, scrie la rândul său Financial Times. Potrivit unor oficiali europeni, conturi de pe rețelele de socializare – asociate cu grupări pro-ruse sau de extremă dreapta și implicate anterior în campanii de dezinformare – au distribuit înregistrări video cu scene de violență, în încercarea de a amplifica haosul. Potrivit unui oficial citat de ziarul britanic, „este posibil să aibă loc campanii rusești de dezinformare, însă platformele nu ar trebui să le amplifice prin intermediul algoritmilor lor. (…) Vrem să vedem în ce măsură colaborează platformele”, a explicat acesta. Citeste si”Ne-pacea”. Bun venit în noua realitate! Conform lui David Colon, cercetător specializat în dezinformare la universitatea Sciences Po, „influenceri pro-Kremlin” – asociați cu operațiunea rusă „Storm-1516” – „au amplificat evenimentele și au propagat o serie de narațiuni false”. Acesta a menționat, de asemenea, rețeaua rusă de influență cunoscută sub numele de „Matrioșka”. Cu toate acestea, el a subliniat că nu influencerii pro-ruși se află la originea demonstrațiilor și nici nu au avut vreun impact asupra desfășurării evenimentelor.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

  8. Oct 22

    Catastrofă umanitară într-un oraș din Ucraina, un europarlamentar în greva foamei

    Eurodeputata italiană Pina Picierno, vicepreședintă a Parlamentului European, membră a Grupului Renew Europe, a intrat în greva foamei. Gestul este menit a atrage atenția lumii asupra crizei umanitare din orașul ucrainean Oleșkî, aflat sub ocupație rusă. Eurodeputata cere acordarea de ajutor umanitar și crearea condițiilor pentru ca populația civilă să plece în siguranță. Situația din orașul Oleșkî, ocupat de invadatorii ruși este catastrofală și o rușine pentru omenirea secolului XXI. Iată cum descriu situația colegii noștri de la RFI Ucraina: Ultima livrare de mărfuri către magazinele locale a avut loc la sfârșitul lunii mai. În prezent, pentru a găsi hrană sau apă, locuitorii din Oleșkî trebuie să parcurgă aproximativ 20 de kilometri spre sud-est, până la Radensk. Oamenii numesc deschis acest traseu – care pătrunde adânc în teritoriul ocupat de ruși – „Drumul Morții”. Calea este presărată cu mine terestre, drone de atac patrulează constant deasupra, iar marginile drumurilor sunt pline de vehicule incinerate în urma exploziilor.  Mulți locuitori și-au pierdut viața sau au fost răniți pe acest traseu al foamei și al morții. Înainte de războiul la scară largă, în Oleșkî locuiau 24.000 de oameni. Conform estimărilor Misiunii ONU de Monitorizare a Drepturilor Omului, în prezent au mai rămas acolo doar aproximativ 1.700 de locuitori – dintre care 47 sunt copii. Imaginile surprinse de drone, publicate periodic de armata ucraineană, dezvăluie degradarea treptată a orașului: străzi pustii, locuințe abandonate și distruse. Tetiana Hasanenko, șefa administrației militare locale – care menține legătura cu locuitorii – a declarat pentru RFI Ucraina că orașul nu dispune de o sursă sigură de energie electrică, încălzire sau apă. Potrivit acesteia, oamenii s-au resemnat cu soarta lor, dându-și seama că, cel mai probabil, vor pieri fie de foame, fie în urma bombardamentelor. ”Să fii înmormântat a ajuns un privilegiu” Până acolo încât „să mori și să fii înmormântat a ajuns un privilegiu pentru civili”, după cum afirmă șeful Administrației Militare a orașului Oleșki, citat de RFI Ucraina. Pe 19 octombrie, președintele Zelenski a discutat situația cu Papa Leon al XIV-lea. Suveranul Pontif l-a asigurat că rămâne în contact cu partea rusă. Ucraina a informat ONU, Crucea Roșie, OSCE și alte organizații  cu privire la situația din oraș. Kievul a propus în repetate rânduri organizarea unei încetări a focului la nivel local și stabilirea unor rute de evacuare pentru salvarea oamenilor, însă partea rusă a refuzat să își dea acordul. Kremlinul, ale cărui trupe controlează orașul, aruncă vina pe Ucraina pentru această situație. Kremlinul a recunoscut abia la sfârșitul lui septembrie situația „critică” din oraș. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a susținut că, de fapt, partea ucraineană ar fi cea care împiedică livrarea de alimente. Potrivit vicepreședintei Parlamentului European, „trebuie să cerem un armistițiu umanitar imediat, livrarea de alimente și medicamente, precum și evacuarea în siguranță a civililor care doresc să părăsească orașul”.   În acest timp, reprezentantul lui Donald Trump, Steve Witkoff, era primit la Moscova de Vladimir Putin, căruia tocmai îi transmitea, emoționat, că este un ”umanist”.   Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

About

"Eurocronica" acoperă cele mai importante subiecte europene și le pune în context. Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00.

More From RFI România

You Might Also Like