Un ambasador, patru handbaliste franceze și o echipă românească. La Rapid, sportul a devenit, pentru câteva ore, o punte între București și Franța. Ambasadorul Franței în România, Nicolas Warnery, a participat la un antrenament al handbalistelor de la Rapid. A primit un tricou alb-vișiniu și a decis să revină la meciurile giuleștencelor din Liga Florilor. În sala Giulești, aflată la câțiva pași de stadionul de sub Grant, mingea de handbal nu stă prea mult timp pe loc. Pase rapide, pași măsurați, aruncări la poartă și indicații venite de pe margine. Este ritmul obișnuit al unei echipe care se pregătește pentru următorul meci. La începutul săptămânii, însă, la antrenamentul echipei feminine de handbal, printre mingi, echipamente și zgomotul obișnuit al unei ședințe de pregătire, și-a făcut apariția un musafir aparte: Nicolas Warnery, ambasadorul Franței în România. Nu a venit cu protocolul rigid al unei întâlniri diplomatice. A venit pentru sport. Vizita ambasadorului la echipa feminină a Rapidului a avut loc cu ocazia „Fête du Sport”, inițiativă lansată în Franța pentru promovarea sportului și a activității fizice. Alegerea Rapidului a avut însă și o explicație foarte simplă: în lotul formației giuleștene se află patru jucătoare franceze — Laura Glauser, Orlane Kanor, Djazz Chambertin și Océane Sercien-Ugolin. Pentru câteva momente, sala de antrenament a căpătat aerul unei mici reuniuni franco-române. Warnery a stat de vorbă cu jucătoarele, iar întâlnirea a fost departe de formalitatea pe care ai putea-o aștepta de la un diplomat. Mai mult, ambasadorul a mărturisit că a jucat handbal în tinerețe. Așa că a intrat rapid în atmosfera echipei: a schimbat câteva pase și a tras la poartă. La final, momentul simbolic al întâlnirii a venit din partea campioanei mondiale, Laurei Glauser. Handbalista i-a oferit lui Nicolas Warnery un tricou al Rapidului. Ambasadorul a primit astfel nu doar un suvenir, ci și o mică parte din identitatea Giuleștiului. Tricoul alb-vișiniu a ajuns în mâinile unui reprezentant al Franței, iar invitația a venit imediat: să revină la meciurile echipei. Diana Ciucă, portarul Rapidului, a salutat prezența ambasadorului și l-a îndemnat să fie aproape de echipă și în timpul partidelor. Pentru jucătoare, sprijinul venit din tribune contează, indiferent cine ocupă locul respectiv. O minge, o pasă și un obiectiv comun Pentru cineva obișnuit cu întâlnirile oficiale, terenul de handbal a fost un decor neobișnuit. Pentru jucătoare, însă, prezența sa a fost una firească. Și poate că tocmai aici stă farmecul sportului: pe teren, diferențele dispar. Nu mai există diplomat și sportive, România și Franța, București și Paris. Există doar o minge, o pasă și un obiectiv comun. La Rapid, legătura cu Franța nu este una nouă. Cele patru handbaliste franceze din lot reprezintă o parte importantă a acestei punți sportive, iar Excelența Sa a spus că evoluția bună a celor patru compatrioate în campionatul românesc l-a făcut să aleagă Giuleștiul pentru vizita sa. Excelența Sa, domnul Nicolas Warnery, a înțeles rapid ce înseamnă Giuleștiul Pasionat de fotbal, susținător al echipei naționale a Franței și al formației Olympique de Marseille, ambasadorul a povestit că atmosfera de la un meci al Rapidului, la care a asistat anterior, i-a amintit de Marsilia, orașul său natal. A fost atât de impresionat, încât le-a trimis verișorilor săi imagini pentru a le arăta atmosfera din tribunele bucureștene. Nu este greu de înțeles comparația. Și la Marsilia, și în Giulești, sportul nu se termină odată cu fluierul arbitrului. El continuă în cântecele tribunelor, în culorile clubului și în pasiunea oamenilor. Vizita ambasadorului a fost astfel mai mult decât o simplă oprire la un antrenament. A fost o ocazie de a vorbi despre felul în care sportul poate apropia două țări și două culturi. La finalul întâlnirii, Rapidul și-a văzut mai departe de programul obișnuit. Antrenamentul a continuat, mingea a început din nou să circule, iar jucătoarele s-au întors la muncă. Dar, pentru câteva ore, Giuleștiul a avut un oaspete special. Un diplomat francez a intrat pe teren, a schimbat pase cu handbalistele Rapidului și a plecat cu un tricou alb-vișiniu. Un gest simplu, dar cu o semnificație mai mare decât pare la prima vedere. Pentru că, uneori, relațiile dintre două țări nu nu se construiesc doar în săli de conferințe. Se pot construi și pe un teren de handbal. Iar la Rapid, pentru o zi, Franța și România au jucat în aceeași echipă.
