Argentina este a doua finalistă a Campionatului Mondial 2026, după o revenire spectaculoasă în fața Angliei, scor 2-1. Sud-americanii au fost conduși până în minutul 84, însă au întors rezultatul și vor juca duminică, în ultimul act, împotriva Spaniei. În finala mică, programată sâmbătă, se vor întâlni Franța și Anglia. Argentina a demonstrat încă o dată de ce este una dintre cele mai puternice naționale din istoria fotbalului. În semifinala Campionatului Mondial, disputată ieri seară, la Atlanta, împotriva Angliei, sud-americanii au reușit o revenire spectaculoasă, transformând un dezavantaj de un gol într-o victorie cu 2-1, care i-a trimis în marea finală. A fost un meci în care experiența, calmul și forța mentală au făcut diferența, iar echipa lui Lionel Scaloni a arătat că marile campioane nu renunță niciodată, indiferent de dificultățile întâlnite pe teren. Confruntarea dintre Argentina și Anglia a avut, ca de fiecare dată, o încărcătură aparte. Nimeni nu a uitat celebrul gol al lui Diego Maradona de la Cupa Mondială din 1986, rămas în istorie sub numele de „Mâna lui Dumnezeu”. Rivalitatea istorică dintre cele două națiuni a adăugat un plus de tensiune unui duel care avea oricum o miză uriașă: calificarea în ultimul act al turneului final, acolo unde Argentina ajunge pentru a șaptea oară în istoria Cupei Mondiale. În fața unui stadion dominat de suporterii sud-americani și a milioane de telespectatori din întreaga lume, cele două formații au oferit un spectacol total, marcat de intensitate, dueluri fizice și momente de mare calitate tehnică. Prima repriză a fost extrem de echilibrată Argentina a controlat mai mult posesia și a încercat să își impună stilul bazat pe pase scurte și mobilitate, în timp ce Anglia a mizat pe organizarea defensivă și pe contraatacuri rapide. Niciuna dintre echipe nu a reușit însă să spargă echilibrul înainte de pauză, fără ca vreuna să își creeze o ocazie importantă de gol. După reluarea jocului, englezii au lovit primii. Anthony Gordon, jucător recent transferat la Barcelona pentru 80 de milioane de euro, a finalizat impecabil o acțiune rapidă și a deschis scorul, provocând explozia de bucurie a suporterilor britanici. În acel moment, Anglia părea să dețină controlul emoțional al partidei, iar Argentina se afla într-o situație cu adevărat complicată. Nu era însă pentru prima dată când sud-americanii se aflau într-o astfel de postură la acest turneu final. Argentina a atacat în valuri Adevărata valoare a unei campioane se vede atunci când este pusă la încercare. În loc să intre în panică, argentinienii au continuat să joace cu răbdare și încredere. Nu au abandonat principiile care i-au adus până în semifinale și au început să preseze tot mai sus, obligând defensiva engleză să facă față unui asediu continuu. În centrul acestei reveniri s-a aflat, ca de obicei, Lionel Messi. Chiar și la 39 de ani, căpitanul Argentinei a demonstrat că poate fi decisiv chiar și fără să caute neapărat finalizarea. Messi a dirijat jocul, a atras adversari și a creat spații pentru colegii săi. Fiecare atingere a balonului transmitea calm și încredere unei echipe care refuza să accepte eliminarea. După ce bravul Jordan Pickford a intervenit salvator în două rânduri, iar bara i-a salvat pe englezi, presiunea constantă a Argentinei a dat, în cele din urmă, roade în minutul 85. Enzo Fernández a restabilit egalitatea printr-o execuție excelentă, recompensând superioritatea teritorială a sud-americanilor. Golul a schimbat complet dinamica partidei. Moralul englezilor a fost zdruncinat, în timp ce Argentina a simțit că poate da lovitura decisivă, așa cum s-a întâmplat și în meciul eliminatoriu cu Egiptul. Finalul a fost dramatic În minutele de prelungire, Argentina a lansat un nou atac, iar Lionel Messi a găsit din nou soluția perfectă. Centrarea sa inspirată l-a găsit pe Lautaro Martínez, căpitanul lui Cristi Chivu la Internazionale Milano, în poziția ideală, iar atacantul, intrat pe parcursul reprizei secunde, nu a iertat. Golul victoriei a declanșat o explozie de bucurie în tabăra argentiniană și a confirmat încă o dată spiritul extraordinar al acestei generații. Succesul Argentinei nu a fost nici de această dată întâmplător. A fost rezultatul unei mentalități construite în ani de performanță. Campioana mondială nu s-a bazat doar pe talentul individual, ci și pe o disciplină tactică impresionantă și pe o solidaritate care s-a văzut în fiecare duel. Fiecare jucător a dat totul, refuzând să accepte înfrângerea și luptând până la ultimul fluier. Dincolo de calificarea în finală, succesul împotriva Angliei transmite un mesaj puternic Spaniei, echipa pe care sud-americanii o vor întâlni în marea finală de la New York. Argentina nu este doar o echipă talentată, ci una care știe să sufere, să reziste presiunii și să găsească resurse chiar și atunci când pare în dificultate. Tocmai această combinație dintre valoare tehnică și forță mentală transformă o selecționată bună într-o mare campioană. Pentru Anglia, eliminarea este una dureroasă După ce a condus și s-a aflat la doar câteva minute de calificare, echipa lui Thomas Tuchel s-a retras nepermis după deschiderea scorului, cedând sub presiunea unui adversar care a crezut până la capăt în șansa sa. Este o lecție despre cât de greu este să închizi un meci împotriva unei formații cu experiența și calitatea Argentinei. Englezii mai au șansa de a cuceri medaliile de bronz dacă vor reuși să își revină după dezamăgirea trăită ieri seară. În finala mică vor întâlni însă Franța, o altă echipă rănită după eșecul din semifinala cu Spania. Urmează un weekend cu două finale, meciuri care vor stabili podiumul Campionatului Mondial 2026.
