De ce îi este imposibil Curții Constituționale să accepte – decât cu riscul de a se umple de ridicol – cererea Liei Savonea de a sesiza Curtea de Justiție a UE (G4Media) - Noua ordine din AUR. Ce ascunde, de fapt, promovarea tandemului Dungaciu-Peiu: „Creează impresia de specializare” (Adevărul) - Cenaclul Flacăra: delir, dans, aplauze. Patrioți și suverani: „Ne vânează Liiceanu, Nicușor și Bolojan!” REPORTAJ (Libertatea) - Eutanasia ca afacere: zeci de mii de câini uciși pe milioane de euro, bani publici, sub ochii autorităților (Snoop) Ce speră președintele Nicușor Dan să obțină prin participarea la Consiliul Păcii condus de Donald Trump (PressOne) Președintele Nicușor Dan a anunțat participarea României în calitate de „observator” la prima reuniune a Consiliul Păcii organizată la Washington, pe 19 februarie, la care vor mai participa țări precum Ungaria, Kosovo și Belarus. Există câteva probleme referitoare la decizia președintelui Dan, explică Marius Ghincea, specialist în relații internaționale și securitate. Prima este că statutul de observator nu există. A doua problemă este legată de motivația oficială pentru care se duce: „pentru a reafirma sprijinul nostru ferm pentru eforturile internaționale de pace și deschiderea de a participa la procesul de reconstrucție din Fâșia Gaza” – asta în contextul în care, din carta care va sta la baza organizației conduse de Donald Trump, lipsește orice mențiune despre Fâșia Gaza. Așadar, de ce merge Nicușor Dan la o întâlnire pe care unele dintre cele mai puternice state europene, precum Franța, au refuzat-o deja? Și ce înseamnă asta pentru România? Nicușor Dan vrea ca România să revină în grațiile Statelor Unite ale Americii, așa că îi onorează invitația lui Donald Trump într-o organizație internațională care „ridică semne de întrebare legate de viitorul ordinii internaționale”, spune Marius Ghincea pentru PressOne. Printre lucrurile pe care speră șeful statului să le obțină în urma întâlnirii din Washington se numără „o repornire a procesului Visa Waiver, promisiuni legate de menținerea forțelor americane din România și pentru ca administrația americană să uite sau să ignore toată povestea legată de anularea alegerilor din 2024”, adaugă expertul. De ce se duce Nicușor Dan la Consiliul lui Trump? O decizie în interesul României, chiar dacă e percepută ca o eroare politică (SpotMedia) Din păcate, țara noastră e prea slabă și polarizată pentru ca liderii ei să poată refuza o invitație, de orice gen, venită din partea președintelui american. SUA înseamnă mult mai mult decât mandatul controversat al lui Donald Trump, iar ușile diplomației nu trebuie închise niciodată. Puteți citi pe pagina SpotMedia articolul de opinie semnat de jurnalistul Emilian Isăilă. De ce îi este imposibil Curții Constituționale să accepte – decât cu riscul de a se umple de ridicol – cererea Liei Savonea de a sesiza Curtea de Justiție a UE (G4Media) Lia Savonea a depus cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară privind compatibilitatea cu dreptul UE a legii de ajustare a pensiilor magistraților. Documentul are 35 de pagini. G4Media a examinat cererea cu asistența unor experți în drept european. Legea pensiilor se află în control de constituționalitate înainte de promulgare, nu este în vigoare, nu produce efecte. Ea mai poate suferi modificări chiar dacă este aprobată de CCR, prin eventualele cereri de reexaminare formulate de președinte. A cere Curții de Justiție a UE să se pronunțe asupra ei ar echivala cu transformarea instanței de la Luxembourg în consultant juridic – ceea ce CJUE nu a acceptat niciodată. Toată jurisprudența pe care și-a construit cazul Lia Savonea – cu spețe din Spania, Portugația, Ungaria, Italia, Polonia și multe altele – se referă exclusiv la cazuri în care au fost reclamate la CJUE legi deja adoptate, nu legi viitoare. Experții în dreptul UE au fost clari: „Niciodată în istoria sa Curtea de Justiție a UE nu a acceptat întrebări preliminare privind legi care nu erau adoptate. Le-a respins pe toate ca fiind cazuri ipotetice”. Noua ordine din AUR. Ce ascunde, de fapt, promovarea tandemului Dungaciu-Peiu: „Creează impresia de specializare” (Adevărul) Dan Dungaciu și Petrișor Peiu au devenit principalii purtători de mesaj ai AUR după marginalizarea fondatorilor partidului, însă profilul lor conturează, în opinia politologului Cristian Pîrvulescu, o agendă revizionistă periculoasă. Într-o analiză pentru „Adevărul”, Pîrvulescu explică dedesubturile ascensiunii celor doi și mizele strategiei puse la cale de George Simion. Miza este aceea de a combate eticheta de partid lipsit de expertiză. Totuși, Pîrvulescu demontează mitul tehnocratului atașat noilor veniți. „Reproșul adus AUR este că nu are specialiști. Prin urmare, încearcă să creeze această impresie. Numai că, în realitate, cei doi nu sunt specialiști. Dungaciu este cunoscut de multă vreme ca militant de extremă dreaptă, provenit din zona universitară. Peiu a fost promovat ca specialist în economie, posibil prim-ministru, tehnocratul partidului. În realitate, nu are competențe speciale în acest domeniu, dar a fost recuperat și este util din acest punct de vedere”, punctează profesorul. Discursul lor, deși pare mai elitist, nu intră în conflict cu electoratul tradițional al AUR deoarece rolul lor nu este de a mobiliza masele, ci de a oferi o aparență de seriozitate. Analiza profesorului Pîrvulescu evidențiază traseul sinuos al construcției politice AUR. Partidul a pornit de la nucleul dur al galeriilor de fotbal, a absorbit rețelele religioase neoprotestante din Coaliția pentru Familie, pentru ca ulterior să capitalizeze frustrările pandemice. Cenaclul Flacăra: delir, dans, aplauze. Patrioți și suverani: „Ne vânează Liiceanu, Nicușor și Bolojan!” REPORTAJ (Libertatea) Cinci ore de Cenaclu Flacăra. Duminică seara, începând cu ora 6.00 până la 11 și ceva în noapte. Pe ecranul Sălii Palatului defilează imagini uriașe cu Adrian Păunescu. Sub acest uriaș, copleșit de umbra lui, pe scenă stă fiul lui, Andrei. Fără har, fără talent, fără spontaneitate. Are chitară. Și mai ales invocă nume și momente sacre ale Cenaclului Flacăra, din anii 1970 și 1980, apoi, din anii 2000. Andrei repetă „Tatăl nostru” când vorbește de Adrian. Și-și prezintă tatăl ca pe un disident. Mircea Vintilă, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Lipan Țăndărică, Gheorghe Gheorghiu au venit în trecere. Au zis o vorbă-două, au intonat imnuri și au plecat. Afișul Cenaclului avea înscrise numele lor mari și tari. Au cântat vreo jumătate de oră cu toții. Ore-n șir? Rudele lui Andrei. Aici e prezent. Nu e trecut. Sunt și spirite care vor să trăiască ce-au trăit odată. Nostalgie după „cultura națională” care se făcea odată. Nostalgie după „spectacolele de calitate, în care ne simțeam oameni în Dictatură, astăzi suntem câini”. Reportajul integral în Libertatea. Eutanasia ca afacere: zeci de mii de câini uciși pe milioane de euro, bani publici, sub ochii autorităților (Snoop) Peste 64.000 de câini au fost eutanasiați în România în ultimii trei ani, iar jumătate dintre ei au ajuns în patru adăposturi ale unor veterinari care au transformat procedura într-o afacere. Cel puțin 9 milioane de euro din bani publici însumează contractele câștigate de firme și asociații implicate în prinderea și eutanasierea câinilor fără stăpân, inclusiv a celor sănătoși. Prin legea actuală se încurajează eutanasia câinilor la nivel național, susține societatea civilă. Snoop documentează de câteva luni eutanasia și maltratarea câinilor din adăposturile din țară.