Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară. În ce măsură istoria unei țări determină modul în care se poate instaura acolo un regim comunist? Ce fel de premise interne, politice și culturale, au făcut posibil ca în România postbelică să se structureze acest fals proiect de modernizare, de sorginte totalitară? Ar fi putut fi oare evitat, în pofida circumstanțelor istoriei noastre interbelice? Care sunt cele mai puternice mituri ale comunismului, potrivit istoricului Cosmin Popa? Cum s-a pus în practică, încă din anii ’90, proiectul de transfer în postcomunism a structurilor ceaușiste? Dacă minciunile rodesc în continuare, deși regimul a fost oficial înlăturat, se mai poate spune despre comunism că a murit cu adevărat? În suita de dialoguri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, convorbirea dintre istoricul Cosmin Popa, cercetător științific în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, și Cristian Pătrășconiu, publicist și eseist, prilejuiește o densă și percutantă analiză a mecanismelor prin care un veritabil arhipelag de minciuni urzite în laboratorul ideologiei comuniste se insinuează în actuala societate românească, pe fondul deficiențelor educaționale și al antiintelectualismului instituționalizat, vulnerabilizând omul în fața tentațiilor totalitare. 0:00 Intro 0:14 Skip Intro 08:44 „Vladimir Ilici Lenin a luat și a reformulat tot ceea ce i-a oferit complicata istorie rusă într-o teorie a partidului-ordin, a unui partid al revoluționarilor de profesie...” 19:03 „Din foarte multe puncte de vedere, societatea românească semăna cu societatea rusească. Sigur că ea nu avea strălucirea imperială a societății urbane ruse, însă avea același tip de discrepanță între spațiul urban și spațiul rural…” 28:16 „Cred că cel mai puternic [mit] și cel mai enervant, pentru mine, este cel al modernizării. Este minciuna cea mai gogonată și este și minciuna cea mai lustruită…” 37:37 „Această condamnare a comunismului, pe care sigur că eu o susțin în continuare și o susține foarte multă lume, este un fenomen de suprastructură politică, și nu un fenomen de structură, pentru că ea a avut loc fără o reformă morală și fără această justiție istorică.” 44:49 „Nu, [comunismul] nu a murit cu adevărat, pentru că nu a murit niciuna dintre trăsăturile civilizaționale care i-au facilitat perpetuarea.”
