România are nevoie de fabrici. Nu mă aflu printre cei care susțin nonșalant și inconștient că România nu mai produce nimic. Nu sunt nici dintre cei care au o nostalgie pentru economia socialistă dinainte de 1989. După mai bine de 30 de ani, nu mai există nicio legătură între economia de comandă, dinainte de anul 1989, și cea de piață, de astăzi. Este clar că industria, economia în general, s-au schimbat radical și ceea ce se producea într-un regim socialist a mai rămas parțial sau a dispărut din economia de azi. Ceea ce se poate spune, însă, cu siguranță este că nivelul consumului a luat-o înaintea sectorului de producție. Rezultatul este că de ani buni, România are un accentuat deficit comercial, care vine și de la produsele de larg consum, nu doar de la cele industriale. Anul acesta, scăderea consumului a dus ca o consecință logică la o reducere a deficitului comercial. Este o relație directă care apare de fiecare dată. Desigur, deficitul balanței comerciale este localizat în câteva sectoare, precum cel al produselor chimice sau cel al mărfurilor alimentare. Cauzele sunt diferite, dar cert este că, pe de o parte, România este printre puținele state membre care are un deficit al balanței comerciale mare, iar, pe de altă parte, deficitul comercial a ajuns să fie cronic atât la anumite grupe de produse, cât și pe termen lung. Există experți care insistă pe importanța construirii de fabrici în economia locală. Fie este numită reindustrializare, fie că obiectivul urmărit este cel al reducerii deficitului de balanță comercială, cert este că înființarea unei fabrici a devenit astăzi prețioasă pentru economia națională. De exemplu, Dragoș Damian, manager al unei companii din industria farmaceutică, este una dintre cele mai insistente voci care pledează pentru construirea de fabrici, pentru reindustrializare. Pragmatic, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României a propus în mai multe rânduri să existe programe guvernamentale care să îi convingă pe importatori să devină producători locali. În acest context, un om de afaceri român construiește o fabrică. Investiția va ajunge la 16 milioane de euro și este realizată într-o proporție ridicată cu fonduri europene. Fabrica va avea o suprafață totală de 9.000 de metri pătrați și va fi construită pe două niveluri, așa după cum declară chiar proprietarul firmei într-un interviu pentru revista de specialitate Modern Buyer. Este clar că fabrica nu apare din „spuma mării”. Afacerea a început în urmă cu 10 ani cu 10 hectare de teren cultivate cu pepeni. În timp, suprafața a crescut exponențial, iar culturile s-au diversificat. Omul de afaceri român administrează astăzi 700 de hectare de teren pe care cultivă pepeni, cartofi, legume și fructe. Totodată, antreprenorul a dezvoltat mai multe companii în jurul sectorului de producție, fiecare având rolul ei bine definit. Astfel, au apărut firme de ambalare, depozitare și de transport. Cu o flotă de 150 de camioane producătorul poate să aprovizioneze multe zone din țară. Realitatea economică l-a obligat pe întreprinzător să caute o soluție pentru produsele care din rațiuni diferite (o calitate mai scăzută sau pur și simplu un blocaj de aprovizionare) nu pot fi vândute proaspete pe piață. De aceea, omul de afaceri s-a gândit la o soluție pentru a folosi legumele și fructele și în afară de vânzarea lor în retailul modern. Astfel, a apărut proiectul și acum construcția unei fabrici de legume congelate care integrează cu încă o verigă producția agricolă și aduce și valoare adăugată. Într-o perioadă în care fermierii și producătorii agricoli pun presiune asupra bugetelor publice și asupra acordurilor de liber-schimb, un producător român a ales să construiască o fabrică. Ar fi putut să ia profitul acasă, ar fi putut să se limiteze la producția obținută pe cele 700 de hectare lucrate sau ar fi putut ceară subvenții mai mari. A ales să construiască o fabrică de legume congelate, în locul unei vacanțe exotice, a unei limuzine sau a unei investiții imobiliare.
